Cum a reacționat primul copil la apariția celui de-al doilea?
Al doilea copil s-a născut peste un an după nașterea primului, astfel încât fiica cea mai mare a acceptat-o ușor pe surioara ei, drept apariția a ceva nou...La vârsta de un an ei încep să cunoască lumea și de aceea percep totul cu mirare și ca pe un lucru firesc.
Puteți face anumite lucruri prin casă, care de regulă sunt considerate ”pur bărbătești”?
Nu, nu pot face nimic din activitățile bărbatului, doar să-l port în palme!
Mergeți în vacanță împreună cu întreaga familie sau preferați să vă refugiați doar cu soțul?
Mie îmi place să mă odihnesc cu fetițele mele, ele sunt foarte vesele și nu-mi provoacă niciun disconfort, deoarece mereu sunt ocupate. Astfel, încât nouă nu ne rămâne doar să avem grijă de supravegherea lor.
Tot mai des în mass-media apar știri despre divorțuri – cum explicați dvs. această tendință în eșecul multor familii moderne?
Căsătoriile timpurii – este un joc al hormonilor și puțini tineri fac alegerea chibzuită a partenerului de viață. De aceea și se primesc câteva încercări de a întemeia o familie. Eu optez pentru ca căsătoriile să fie înregistrate pe la 40 de ani: când există deja familie iar oamenii sunt verificați reciproc. Probabil gândesc în așa fel, pentru că am fost măritată, însă experiența îmi șoptește că am dreptate!
Luați exemplu de la copiii dvs.?
O, da, în fiecare zi! De exemplu, mă ajută să mă clarific cu gadget-urile.
În copilărie ați visat să deveniți pedagog. Vă simțiți acasă în acest rol?
Da, eu într-adevăr mi-am dorit și îmi place să fiu profesoară, însă acasă mai degrabă sunt un supraveghetor într-o formă lejeră.
Cum se descurcă soțul și copiii cu treburile sale, atunci când mama este foarte ocupată și nu le poate oferi atenție? Sau fără mama nu pot fi găsite șosetele, sarea sau agrafele?
În familia mea toți sunt independenți! Nu avem probleme la acest capitol.
Nu ați avut frica de a hrăni în exces copiii? Urmăriți greutatea fiicelor?
Nu am avut această frică. În general nu înțeleg panica părinților la capitolul mâncare. Desigur, eu urmăresc greutatea fetițelor mele. Pot să fac glume pe seama lor, chiar dacă știu că nu este voie. Ele sunt cele mai frumoase și suple, și nu îmi fac griji pentru aceasta. Astfel încât putem mânca torturi Tartonni fără remușcări.
Unele mame își justifică refuzul de a munci prin grijile față de copii. Ce părere aveți dvs.?
Dacă nu ar fi fost mămica mea, probabil m-aș fi confruntat cu aceeași problemă. Însă am avut noroc și îi sunt foarte recunoscătoare. Într-adevăr, grija de copii îți ia marea parte a timpului, pe care îl poți folosi pentru muncă...Trebuie să poți îmbină două lucruri, și desigur să ai ajutor.
Împărtășiți-ne, cum să pedepsim inteligent copilul, pentru ca el să-și dea seama că nu are dreptate și să învețe lecția?
Uneori copii sunt mai inteligenți și șireți decât noi. Trebuie să-i răspunzi cu aceeași monedă: a lovit – să-l lovești în glumă, nu vrea să strângă jucăriile – să le strângeți și să le dați copiilor care au nevoie de ele. Nu trebuie să vă fie frică să faceți aceasta, nu vă fie milă de banii cheltuiți, deoarece atitudinea corectă a copilului față de lucruri costă mai mult decât aceste jucării. Copilul trebuie să știe prețul oricărei fapte a sale. Trebuie să explicați, să discutați, să demonstrați aceasta prin acțiuni. Eu deseori creez situații artificiale, în care copiii ajung în locul celor pe care l-au jignit. Noi începem discuția și împreună căutăm ieșirea din situația creată...Acum îmi este suficient doar să discut cu ele - și problema este rezolvată. Ele sunt foarte inteligente.
