Mama a doi copii, Dianna Ivanov, încearcă în repetate rânduri să combată cele mai răspândite stereotipuri din societatea noastră, printre care este și cel referitor la mamele care au grijă de copii, etichetate deseori drept ”casnice”. Prin propriul exemplu, Dianna speră ca într-o zi să devenim mai înțelegători și mai toleranți, inclusiv cu mămicile care se dedică trup și suflet pentru creșterea și bunăstarea copiilor.
”Știți și voi tipicul dialog pe care care-l ai cu o veche cunoștință când vă întâlniți accidental după un timp îndelungat în care nu ați mai prea comunicat: tu o întrebi ce mai face, ea îți povestește entuziasmată zecile de proiecte în care a fost implicata recent la job și apoi urmezi tu, cea care "stai acasă cu copilul". După monologul ei, realitatea ta ți se pare nulă, lipsită de valoare. Cu zâmbetul pe buze închei subit conversația și te întorci la grijile și responsabilitățile tale, care aparent, în fiecare zi sunt aceleași, dar în profunzimea lor atât de diferite.
Rușine - asta simt eu în acele momente. Ohhh, și de-aș fi doar eu. Mă întreb, cum am ajuns să vedem lipsită de importanță munca femeilor care aleg, în primii ani de viață a odraslei lor, să fie "doar" mame?! Nu e de mirare că în Moldova poți numără pe degete familiile în bărbații sunt cei care își iau concediu de îngrijire a copilului (la cel de 3 ani mă refer).
"Pfff, dap'aista și-i bărbat? Schimbă scutece cât îi ziua de lungă!"- comentează "masculii" societății.
Femeile se împart în două categorii: cele care condamnă acești tați ("ia'la dansu, подкаблучник") și cele care nu ezită să-și manifeste admirația ("i-o mers Mariei cu așa bărbat, ia'cum are grijă de copilului lor").”
Tânăra mămică este de părere că procesul de creștere a copilului este în primul rând o investiție de timp și resurse emoționale colosale. Nu-i doar despre a face mâncare toată ziua și a-l supraveghea ca să nu pățească ceva.
”Să schimbăm în mintea noastră acea percepție îngustă despre femeile care devin pentru o perioadă mame full-time, să nu le mai etichetăm drept "casnice" care stau toată ziua lipite de aragaz și se uită la seriale, să încercăm să înțelegem provocările cu care se confruntă și le apreciem pentru dedicarea lor în aceasta perioada deloc ușoară a vieții. Maternitatea e și ea o muncă, nu are deadline-uri și remunerări în formă de vacanțe cu care te poți lăuda pe Instagram, n-are certificări somptuoase pe care le poți include în CV sau avansări în carieră, dar oare ăstea-s unicile filtre prin care determinam succesul și pentru care ne exprimam admirația față de o persoană?
Eu visez la o lume în care "a sta" (în ghilimele pentru că această perioadă este despre tot numai nu stat) cu copilul acasă nu va fi egal cu "a nu face mare lucru" și astfel, atât mamele, cât și tații, vor ști că alegând să îngrijească de copilul lor în detrimentul job-ului fac un lucru semnificativ în această lume.”, mai scrie Diana Ivanov.
Voi ce părere aveți despre asta?