Anna Casian-Musteață, despre gelozia între frați: ”Noi avem reguli clare: nu ne lovim și nu strigăm”

Bloggerița Anna Casian-Musteață are o mulțime de articole interesante pe blogul său de mămică, iar astăzi am selectat un subiect destul de discutat în rândul tinerilor părinți și anume gelozia sau mai exact rivalitatea între frațu. Este destul de dificil să găsești un compromis atunci copilul te privește cu ură și spune că nu-i acorzi atenție suficientă. Ce soluții există, aflăm de la mămica a doi copii frumoși și autoarea blogului Sunt Mamă.

Avem doi copii, ambii doriți și crescuți cu dragoste.

Cecilia avea 1 an și 2 luni când s-a născut Stelian și pentru că am stat cu ambii acasă 3 ani, nu s-a simțit deloc abandonată sau mai știu eu cum. Din contra, când bebe dormea sau stătea liniștit pe pat și se juca, eu eram toată a ei, ne jucam împreună, citeam, pregăteam biberonul cu lapte. Nu am avut nici o clipă în care să observ că ea ar fi geloasă. De fiecare dată venea la el, îl mângâia, îl pupa.

A fost așa cam vreo trei ani, cam până atunci când Stelian a fost diagnosticat cu cancer…

Evident, în acea perioadă ne-am străduit să-i acordăm atenție maximă, să nu se simtă abandonată, dar presupun că nu a fost de ajuns, căci după ce s-a tratat el, Cecilia a început să dea semne de gelozie evidentă. Iar noi am început să ne descurcăm din ce în ce mai greu. Acum e la fel, din păcate, dar parcă noi am devenit mai calmi și am început să privim aceste situații ca pe ceva firesc și normal pentru dezvoltarea lor emoțională.

Am tot discutat cu mai mulți părinți și majoritatea se confruntă cu această problemă.

Pentru noi chiar e o problemă, căci ne doare enorm să o vedem pe Cecilia mereu nemulțumită, reproșându-ne chiar că nu o iubim sau privindu-ne cu ură atunci când nu îi acordăm ei toată atenția.

Iată cum încercăm să depășim momentele de gelozie care vin din partea Ceciliei: 

• Acordăm ambilor atenție. Dacă un părinte se joacă cu Stelian, celălalt neapărat se joacă cu Cecilia sau îi implicăm pe ambii în activități comune. 
• Atunci când se ceartă sau se bat, nu dăm nici unuia dreptate. Încercăm să rezolvăm conflictul, să înțelegem cum a apărut, dar dacă e să fie pedepsiți, le interzicem ambilor să privească desene sau să facă alte lucruri. Nu înainte de a-i separa, pentru a se calma, dupa care discutăm.
• Încercăm să creăm ritualuri de conectare între membrii familiei. Seara, înainte de somn, ne cerem iertare unul de la celălalt, dupa care ne strângem de mână, toți odată, păstrăm câteva momente de liniște, apoi ne transmitem unul altuia pupicuri și ne spunem că noi suntem puternici. Un alt ritual ține de micul dejun și de cină: neapărat mâncăm toți împreună. Aceste momente ne ajută să fim mai uniți, dar și pe copii îi fac să înțeleagă cât de importanți suntem unii pentru alții. 
• Avem reguli clare de comportament: nu ne lovim, nu strigăm unii la alții și nu utilizăm cuvinte urâte. 
• Chiar dacă Cecilia e mai mare, încercăm să nu o facem să lase de la ea doar pentru ca Stelian e fratele mai mic. Deseori discutăm despre cât de frumos este să împarți cu ceilalți, inclusiv cu fratele. E foarte important ca cei mici să știe ca relația dintre frați nu are nimic în comun cu rivalitatea și competiția. 
• Nu-i comparăm niciodată. Fiecare copil e unic și dacă nu poate face anumite lucruri, nu înseamnă că e mai rău decât fratele său. 
• Nu punem etichete. În general, în familia noastră nu se folosesc cuvinte urâte gen: prostule, idiotule, tontule sau altele. 
• Fiecare părinte încercăm să petrecem momente de intimitate cu fiecare copil aparte.
• Adesea le spunem că îi iubim mult pentru ceea ce sunt ei, că fiecare dintre ei e scump și special în felul său. 
• Le acceptăm emoțiile. E absolut normal să se simtă înfuriați, triști, să plângă. Dar nu tolerăm agresivitatea. 
• Ne autoevaluăm propriile comportamente. Fără să ne dăm seama, devenim modele pentru copiii noștri. 

De ce apare rivalitatea între frați? 

În primul rând, copiii se luptă pentru dragostea părinților, pentru locul exclusiv. Din cele citite în cărți, dar și din experiența altor familii, am înțeles că rivalitatea apare atunci când: 

• Copiii au nevoie de atenție. Când nu primesc suficientă atenție în mediul în care se află.
• Copiii încearcă să atragă atenția părinților, aceștia fiind ocupați cu fratele mai mic sau cu alte lucruri. 
• Unul dintre copii primește cadouri, iar celălalt nu. Sau atunci când primesc cadouri diferite.
• În cearta dintre frați, unuia i se dă dreptate, iar celălalt este pedepsit. 
• O perioadă de timp unul dintre copii a fost lăsat la bunici, iar celălalt s-a aflat cu părinții.

Pentru orice părinte cu 2 sau mai mulți copii e destul de dificil să facă față rivalității dintre frați, dar nu e o cauză pierdută. Eu continui să cred că, oferindu-le propriul exemplu, copiii mei vor reuși să nu mai fie geloși unul pe celălalt. Tind să cred că e doar o perioadă de tranziție și dacă vor mai crește, astfel de momente vor fi tot mai rare. De asta, încerc să nu mă victimizez și să cred că aceste conflicte sunt firești.

Mai multe articole interesante legate de maternitate, poți citi pe blogul Annei Casian-Musteață.