Mișcarea fătului în perioada sarcinii. Norma, metodică de calcul a activității motorice fetale

Mișcările fetale apar într-o perioadă timpurie a sarcinii (7-8 săptămâni). Începând cu a 10-11 săptămână mișcările devin mult mai conștiente, la copil apare primul reflex de înghițire. În această perioadă, fătul are mărimi încă foarte mici, în timpul mișcărilor practic nu se atinge de pereții uterului, de aceea femeia la acest termen al sarcinii nu poate percepe mișcările copilului. Mai aproape de a 17 săptămână, fătul reacționează la stimulii externi (sunet tare, lumină aprinsă). La 18-19 săptămâni copilul începe să miște conștient din mânuțe: își atinge fața, ombilicalul, strânge și relaxează degetele.

Primele mișcări fetale

Se consideră, că primele mișcări fetale la prima sarcină, femeia le percepe începând cu a 20 săptămână, la cea de-a doua și următoarele sarcini – începând cu a 18 săptămână. Acestea însă sunt date medii statistice, iar în realitate totul depinde de sensibilitatea individuală a femeii și alți factori. De exemplu, femeile suple, care duc un mod de viață activi, încep să simtă mișcările fetale la un termen timpuriu. Astfel, primele mișcări ale fătului, percepute de mamă pot apărea în perioada dintre a 16 și 24 săptămână de sarcină.

De regulă, primele mișcări fetale sunt foarte slabe și rare. Ce simt femeile la prima mișcare ale copilului este dificil de descris. Mai aproape de 24 de săptămâni, mișcările devin mai pronunțate, tot mai mult amintesc de o împingere, acestea pot fi percepute și de către oamenii din jur, dacă vor pune mâna pe burtă.

Normele activității motorii fetale

Fătul se află în mișcare permanentă, cu excepția perioadei când doarme. Astfel, s-a calculat, că la 20 de săptămâni, copilul face până la 200 de mișcări timp de 24 de ore, la 26-32 de săptămâni, numărul mișcărilor crește până la 600, după care activitatea motorie începe să scadă, din cauza creșterii fătului. Evident, majoritatea acestor mișcări, femeia nu le simte.

Activitatea motorie a fătului depinde de mai mulți factori:

• Ora (de regulă, fătul manifestă o activitate sporită seara și noaptea);
• Starea psihologică a femeii. În situații de stres sau frică a mamei, copilul poate să fie forate liniștit sau dimpotrivă – să fie foarte activ;
• Eforturile fizice. Cele mai frecvente și distinse mișcări ale fătului se produc atunci când mama este liniștită;
• Alimentația mamei. Dacă mamei îi este foame, copilul începe să se miște mai activ. De asemenea, mișcările sunt mai puternice și distinctive după consumul de alimente, în special al dulciurilor;
• Sunetele. Copilul reacționează la sunete puternice prin mișcări active, în unele cazuri, dimpotrivă - poate sta nemișcat;
• Poziția neconfortabilă a mamei (de regulă, fătul reacționează la aceasta prin mișcări active și dureroase);

În mediu, în perioada când copilul nu doarme, femeia poate simți până la 10-15 mișcări pe oră. Se consideră o normă, dacă mișcările lipsesc timp de 3-4 ore, asta înseamnă că copilașul doarme.

Metode de calculare a mișcărilor fetale

Mișcările fetale - vorbesc despre faptul, că copilul se simte bine. Mișcările prea active, dureroase, sau dimpotrivă, rare și slabe pot fi considerate un semn alarmant și vorbesc despre dezvoltarea unei hipoxii acute sau cronice a fătului. De asemenea, modificarea mișcărilor fetale poate apărea în cazul afectării volumului de lichid amniotic: în cazul unui volum mic de lichid amniotic – mișcările sunt puternice și chiar dureroase, iar în cazul unui volum mare de lichid, activitatea motorie a fătului devine mai puțin percepută.

În prezent există câteva metode de calculare a activității motorii a fătului:

1. Metoda lui Pearson;
2. Metoda lui Cardiff;
3. Metoda lui Sadovski:

Metoda lui Pearson constă în numărarea mișcărilor fetale timp de 12 ore (de la 9 dimineața până la 9 seara). În această perioadă de timp, femeia tebuie să diminueze la maxim efortul fizic, deoarece ar putea diminua activitatea motorie fetală.

Într-un tabel special sunt notate ora când a început numărarea și ora fiecărei a 10 mișcări fetale. De asemenea, în tabel sunt trecute orice mișcări ale copilului. Dacă între prima și a zecea mișcare trece mai puțin de o oră, este un indice al activității normale ale fătului. Dacă trece mai mult de o oră, femeia trebuie să încerce singură să provoace o activitate sporită a fătului (se urce pe scări, să se culce pe spate, să mănânce ceva dulce) și să continue să numere mișcările. Dacă această situație se menține toată ziua, trebuie neapărat să vă adresați medicului și să faceți o investigație medicală suplimentară.

Metoda lui Cardiff la fel este bazată pe numărarea mișcărilor timp de 12 ore, însă în cazul dat, femeia singură poate alege perioada studiului. În tabel se fixează ora când a început numărarea și ora, când s-a produs a 10 mișcare. Dacă a zecea mișcare fetală s-a produs mai devreme decât peste 12 ore , atunci numărarea poate fi finalizată. În cazul în care, copilul timp de 12 ore nu face zece mișcări, este necesară consultația medicului.

Metoda lui Sadovski este bazată pe numărarea mișcărilor fetale după cină, în perioada dintre ora 19.00 până la 23.00 (seara și după consumul de alimente, mișcările fetale întotdeauna sunt mai active ). Femeia trebuie să noteze ora când a început numărarea și să se culce pe partea stîngă (această poziție la fel amplifică activitatea motorie a fătului). Dacă timp de o oră, copilul a efectuat zece și mai multe mișcări, numărarea poate fi încheiată. Dacă numărul mișcărilor a fost mai mic, femeia trebuie să continue să numere mișcările fetale. Un semn rău se consideră numărul de mișcări mai mic de zece timp de două ore. În acest caz este necesară o investigație suplimentară ( înregistrare cardiotocografică, ecografie Doppler).

PERICULOS

Un indice alarmant îl reprezintă diminuarea activității motorii fetale sau dispariția mișcărilor copilului. Aceasta vorbește despre faptul, că fătul suferă de hipoxie, adică insuficiență de oxigen. Dacă ați remarcat, că micuțul se mișcă mai rar, dacă nu simțiți mișcări timp de peste 6 ore, atunci imediat trebuie să consultați medicul-obstretician. Dacă nu aveți posibiltate să mergeți la medic, chemați ambulanța.

În primul rând,medicul folosind un stetoscop obstetrical va asculta bătăile inimii fătului. Norma reprezintă 120-160 de bătăi pe minut (în mediu 136-140 de bătăi pe minut). Chiar dacă ritmul cardiac este determinat în limitele normale, trebuie să faceți încă o investigație - înregistrare cardiotocografică. Această metodă permite supravegherea ritmului cardiac fetal, al frecvenței contracțiilor, dacă fătul nu suferă de hipoxie.

În timpul investigației, un senzor special se prinde cu centuri de peretele abdominal anterior pe spatele copilului în aproximativă proiecție a inimii lui. Acest senzor înregistrează curba bătăilor inimii fătului. În paralel, femeia însărcinată ține în mână un buton special, pe care trebuie să apese atunci, când simte mișcarea fătului.

În limitele normale, drept răspuns la o mișcare, ritmul cardiac se amplifică: asta se numește ”reflex motorico-cardiac”. Acest reflex apare după 30-32 de săptămâni, de aceea efectuarea mai devreme a înregistrării cardiotocografice nu este suficient de informativă.

Înregistrarea cardiotocografică durează 30 de minute. Dacă în acest timp nu a fost înregistrată nici o mișcare, atunci gravida va fi rugată să se plimbe ceva timp și să urce de câteva ori scările, după care să fie efectuată încă o investigație.

Dacă complexele miocardice nu au apărut, acesta este o dovadă indirectă a hipoxiei fetale. În situații similare, și dacă micuțul a început să se miște mai rar la termenul de 30-32 de săptămâni, medicul va prescrie efectuarea unei ecografii Doppler. În timpul acestei investigații, medicul măsoară viteza fluxului de sânge în artera ombilicală, aortei, a arterelor cerebrale mediane, a arterelor uterine arcuate și a venei cave inferioare.