Sistemul educațional din Belgia are o structură lejeră, în care copiii sunt învățați în primul rând să devină buni cetățeni. La 12 ani, copiii încheie ciclul primar, care durează șase ani, apoi se înscriu în ciclul secundar, care durează și el tot șase ani, până la terminarea liceului.
La înscriere, prioritate în alegerea școlilor au copiii cu situații familiale dificile, care suferă de anumite boli sau au deficiențe. De asemenea, un alt criteriu pentru selectarea copiilor în școli este distanța pe care o au de parcurs. Ei nu trebuie să facă naveta zilnic sau să parcurgă distanțe foarte mari până la școală. Unitatea de învățământ trebuie să fie cât mai aproape de locuință.
Notele sau mediile nu sunt un criteriu de selecție
În Belgia, nu se pune foarte mare accent pe note. Copiii sunt distribuiți în ciclul secundar (gimnaziu și liceu) în funcție de criteriile sus-menționate, și nu pe baza notelor.
Calitatea școlilor este dată de calitatea profesorilor, nu de notele elevilor. Copiii nu sunt învățați să fie în competiție cu ceilalți. Elevii sunt evaluați printr-un anumit număr de teste și examene, în fiecare semestru timp de șase ani. Așadar, copiii sunt stimulați să fie într-o singură competiție: aceea cu ei înșiși.
Copiii din Belgia sunt învățați în școală să devină buni cetățeni, nu genii, deoarece elevii nu sunt stimulați către competitivitate, orgolii sau „drame provocate de notele mici”. Toate aceste idei sunt înlocuite cu ideea solidarității, toleranței și diversității.
Interesul școlii este să formeze persoane atașate valorilor vieții în comun. Să fie empatici și să performeze în vocațiile lor astfel încât să se integreze armonios în societatea din care fac parte.