Medic infecționist despre mituri legate de mușcătura de căpușă: "Boala Lyme este supradiagnosticată"

Medicul infecționist a demontat câteva mituri legate de mușcătura de căpușă și de temutele ei complicații. Deși mulți copii ajung la spital mușcați de căpușă, foarte puțini fac boala Lyme. Iar dintre aceștia, abia 5% ajung să facă temutele complicații, neuroborrelioză sau artrita Lyme. Și asta în lipsa tratamentului. „Boala Lyme este supradiagnosticată“, crede dr. Adrian Marinescu, medic primar de boli infecțioase la Institutul Matei Balș din București.

Ce este boala Lyme sau borrelioza?

Este o afecțiune bacteriană care se transmite prin mușcătura de căpușă. Important de menționat aici este că există un anumit tip de căpușă, din genul Ixodes, și că transmiterea presupune să existe un contact cu căpușa de aproximativ 24 de ore. Deci, această afecțiune bacteriană, care înseamnă infecția cu Borrelia burgdorferi (n.red.: o specie bacteriană din clasa spirochetelor din genul Borrelia și este unul dintre agenții cauzali ai bolii Lyme la om) – din nou, important de spus, că este vorba strict de această Borrelia – se mai numește și boala Lyme.

Mitul #1: nu orice copil mușcat de căpușă face boala Lyme

 Altfel spus, nu orice mușcătură de căpușă poate provoca boala Lyme?

Păi am putea spune mai clar și să demontăm astfel mitul care spune că orice mușcătură de căpușă duce la boala Lyme. Aș spune că cele mai multe dintre mușcăturile de căpușă NU NE FAC NIMIC. Animăluțele noastre sunt mai afectate de căpușă, decât noi, și aici e o altă discuție. Dacă vorbim de mușcătura de căpușă la om, se întâmplă destul de rar și în anumite momente din sezon, adică atunci când există acele căpușe despre care vă spuneam – genul Ixodes. Dar mai e ceva important de spus, dintre cei care fac infecția cu Borrelia burgdorferi sau borrelioza, imensa majoritate nu ajung la acele complicații de temut, adică la forma cronică de boală. Borrelioza poate să se rezolve ușor și să nu ajungă la complicații în cele mai multe dintre cazuri. Cei mai mulți nu fac această boală.

De ce la unii se declanșează boala iar la alții nu?

Depinde în primul rând dacă a fost sau nu infectată căpușa. Căpușa trebuie să fie infectată pentru a transmite boala. Trebuie să fie un anumit tip de căpușă și ea să fie infectată. Ea transmite bacteria. Și mai e un lucru important de spus, despre care iar nu se știe, că în momentul în care vorbim de mușcătura de căpușă sunt și alte boli infecțioase care pot să fie transmise. Într-adevăr, boala Lyme este cea mai cunoscută, dar pot să ai babețioză, encefalită, o mulțime de alte boli infecțioase.

Ați tratat și tratați in continuare mulți copii mușcați de căpușe. Care sunt simptomele cele mai frecvente cu care ajung aceștia la dumneavoastră?

Indiferent de vârstă, este o simptomatologie relativ comună. Didactic, ar trebui să împărțim în trei stadii simptomele. Putem vorbi de stadiul 1, care înseamnă depistarea precoce a bolii, adică undeva în primele săptămâni până la o lună. În acest stadiu, vorbim de acea erupție caracteristică – o erupție circulară, care apare nu neapărat în locul mușcăturii, ci undeva în zonă, destul de aproape. Pot exista modificări de stare – lipsă de energie, dureri de cap, dureri musculare, articulare, chiar și febră. Acestea sunt simptomele care se întâmplă în faza acută a primului stadiu.

Asa arată erupția circulară care apare după mușcătura de căpușă:

În momentul în care vorbim de stadiul 2, este faza diseminată (n.red. răspândirea), dar nu este faza cronică. În faza diseminată, avem o simptomatologie care poată să potrivească, la care să adauge o erupție cutanată extinsă. Apare erupția circulară în mai multe zone ale corpului. Pot apărea modificări în sfera cardiacă, pot să am conjunctivită sau alte modificări oculare, pot să am ceva afectare articulară, slăbiciune, amorțeala mâinilor și a picioarelor, chiar și paralizia mușchilor feței. Acestea sunt simptomele stadiului doi, faza diseminată, și care apar într-un interval asemănător, până la o lună, o lună și un pic.

Mitul #2: doar 5% dintre cei care fac boala Lyme ajung la complicațiile ei de temut

Stadiul 3 este cel despre care auzim la nivel de poveste, deși acest stadiu este extrem de rar. Deși sunt trei stadii, acest lucru nu înseamnă că toată lumea trece prin toate aceste trei stadii. Faza cronică apare, procentual, probabil că la 3-5% dintre cei care se infectează. Nu 5% dintre cei care sunt mușcați. 5% dintre cei care au infecția cu Borrelia. În acest caz, în lipsa tratamentului, pot să ajungă, cei 5%, la această progresie. Pot să aibă modificări neurologice și vorbim de neuroborrelioză, modificări articulare importante, oboseală cronică, adică sunt lucruri care, la un moment dat, pot să ducă la simptome severe și la sechele ireversibile.  

NU mergem la Camera de Gardă, ci la cel mai apropiat cabinet medical!

Ce ar trebui să știe părinții care: 

• găsesc căpușa în pielea copilului. Ce să facă/ce să nu facă? Unde să se adreseze? 
• nu găsesc căpușa în pielea copilului, dar copilul are simptome. Care sunt acele simptome care i-ar ajuta să recunoască boala?

Aici cred că ar trebui să plecăm de la prevenție și de la faptul că în sezonul căpușelor este în primul rând rolul nostru, al părinților să controlăm copiii când vin de afară. Să existe acest control din cap până-n picioare. Dacă apare o simptomatologie, e foarte greu de spus, pentru că simptomele ne pot duce cu gândul la absolut orice. Vreau să cred că totuși vom găsi căpușa. Este imposibil să stea cu săptămânile înfiptă în pielea copilului și să nu o vadă nimeni! Căpușa nu pleacă după o oră, adică rămâne înfiptă și poate fi văzută. Dacă nu avem dexteritatea necesară să o scoatem cu o pensetă – deși există trusă specială pentru aceasta –, NU mergem la Camera de Gardă, cum s-ar crede, ci la cel mai apropiat cabinet medical. Și de acolo putem primi profilaxia cu antibiotic.

Nu e nevoie de analize, e suficientă analiza clinică a pacientului

Cum se diagnostichează, totuși, boala Lyme? Ce analiză trebuie făcută?

Corect ar fi să plec de la analizele de sânge, pe care le putem numi speciale, într-un context clinic sau, și mai important, în momentul în care am căpușa. În acest caz, voi face un examen serologic (n.red.: analiză de sânge) care să-mi arate anticorpii Ig.M și Ig.G, prin teste ELISA sau de imunofluorescență, și care practic îmi arată fie niște anticorpi în fază acută – și atunci are o logică, dar dacă îmi ies niște anticorpi care, cum spuneam mai devreme, îmi arată trecerea prin boală, nu mă ajută, nu-mi certifică. Practic, în această situație, e foarte greu să garantezi acest lucru. Sigur sunt și alte teste, tip Western Blot spre exemplu, dar ele nu au nicio relevanță dacă nu se referă la Borrelia burgdorferi și dacă nu există un context foarte clar din punct de vedere clinic.

Care este tratamentul în cazul în care este confirmată boala? 

În primul rând, profilaxia cu antibiotic, cum spuneam, dacă vorbesc de tratamentul curativ. Acest tratament este recomandat pentru o perioadă între 14 și 21 de zile. Aici sunt mai multe variante, începând cu doxiciclina, cei care sunt alergici au și alte variante, iar la faza cronică, pentru cei care au manifestări neurologice sau articulare, se merge pe o altă variantă de antibiotic, care este tip perfuzie și care presupune un interval de cel puțin patru săptămâni.   

Cum monitorizăm copilul acasă în timpul tratamentului?

Dacă nu este o formă serioasă de boală, caz în care el este internat, este de urmărit apariția unor reacții adverse generale, ca în orice tratament cu antibiotic, evoluția stării lui de sănătate, adică așa cum s-ar întâmpla și dacă ar avea o gripă, o răceală ori o pneumonie.

După finalizarea tratamentului cu antibiotic este nevoie de un nou control la medic?

Depinde de fază. Medicul va stabili exact. Dacă este o formă ușoară care a trecut de la sine, nu mai trebuie făcut nimic. Dacă e o formă cronică sau una diseminată, lucrurile trebuie nuanțate, după caz.  

Când se consideră un copil vindecat de această boală? E nevoie să se repete analizele?

Poți să repeți și analizele la un moment dat și să certifici faptul că nu mai are anticorpii care să mai arate faza acută, dar cum se prezintă clinic copilul este mai important. Contează și forma de boală, desigur. Dacă a avut o formă ușoară și nu mai are nimic, a și terminat tratamentul cu antibiotic… este o perioadă de urmărire în care nu trebuie să facă nimic special.

Scoasă în primele 24 de ore, există un risc practic nul de a transmite boala

Dar să nu uităm de prevenție, nu-i așa?

Sigur că da. Și există măsuri clare de prevenție – de la îmbrăcăminte care să acopere cât mai mult din suprafața corpului, spray-uri, în jurul casei se poate da cu diverse soluții… dar cea mai bună prevenție este controlul din cap până în picioare a copilului care vine de afară, din iarbă sau din parcuri și, în cazul în care găsim căpușa să fie și scoasă. Dacă e scoasă în primele 24 de ore are un risc practic nul de a transmite. Ne putem proteja și animăluțele prin aceleași tehnici de prevenție. Sunt lucruri pe care putem să le facem.

Mitul #3: Boala Lyme nu este contagioasă

Pacientul care are boala Lyme o poate da celor din jur? Este boala Lyme contagioasă?

Cu siguranță că nu, aici iar este un mit! Nu se ia de la om la om. Căpușa nu zboară și nu sare. Sursa bolii este legată de tot ce înseamnă zonă verde și pielea noastră neacoperită de haine. În aceste condiții este un risc.

Boala poate reveni, odată ce ai avut-o? Așa din senin? 

Dacă te mușcă din nou căpușa și e infectată, poți face din nou boala. Deci se poate să te infectezi de fiecare dată când ești mușcat de o căpușă infectată.