Punctul G este o zonă erogenă sensibilă, de mărimea unui bob de fasole, situată în interiorul vaginului, în spatele osului pubian. De la descoperirea sa, în 1950, punctul G a fost şi rămâne centrul unor interminabile dezbateri între oamenii de ştiinţă. Rolul acestuia în producerea orgasmului vaginal şi/sau clitoridian, de asemenea, rămâne discutabil.
Nici interconexiunea cu glandele parauretrale Skene nu a fost demonstrată. Un lucru e cert: ejacularea femenină există, fluidul ejaculat fiind un amestec de natură urinară, calciu şi feromoni. Evident, cantitatea şi calitatea acestui lichid diferă de la caz la caz, precum şi forţa jetului care părăseşte corpul feminin. Dacă îl putem numi jet. Căci unele femei produc doar câteva picături.
Glandele Skene, supranumite glandele parauretrale sau “prostata femeilor”, sunt localizate pe peretele anterior al vaginului, în jurul extremităţii inferioare a uretrei, drenându-şi secreţia în uretră, mai precis în jurul deschiderii orificiului uretral. Glandele Skene sunt înconjurate de un ţesut comun cu cel care înconjoară partea intravaginală a clitorisului, ţesut care se congestionează în momentul excitării sexuale. Nervii din jurul glandelor produc un orgasm diferit de cel produs prin stimularea clitorisului.
Există păreri conform cărora glandele Skene ar reprezenta sursa ejaculării feminine şi a orgasmului în punctul G. ”Prostata femeilor” prezintă anatomie variabilă pentru fiecare femeie, în cazuri extreme pot fi absente. Lichidul de secreţie al glandelor Skene, în timpul orgasmului, are o compoziţie similară lichidului produs la bărbaţi de glanda prostatică. Infecţia glandelor Skene se numeşte skenită.
Sursa: e-dermatologie.md