Să începem cu statisticile triste: aproape 50% din populația noastră este familiarizată cu angina, nu teoretic, ci din experiența personală, adică au suferit personal de angină. Prevăd obiecții - statisticile nu sunt triste, ba chiar prea optimiste și false, deoarece gât roșu și inflamat, mai devreme sau mai târziu am avut fiecare. Ca răspuns la obiecții, rețineți că: 99% din populație nu are idee despre este cu adevărat angina, așa că mai departe vom argumenta și vom investiga.
Astfel, începem cu teoria. Imunitatea este capacitatea organismului de a recunoaște "străinii" și de a se lupta cu ei. "Străinii" sunt celulele canceroase și agenții patogeni. În organism, există un grup de celule care îndeplinesc anumite funcții comune și similare, aceste celule sunt numite țesut. Exemple de țesut: osos, muscular, nervoas, glandular. Există celule responsabile pentru producerea sistemului imunitar și formează așa-numitul țesut limfoid. Țesutul limfoid se conține în intestin (în cel subțire și gros), în măduva osoasă, care este compusă în întregime din timus. Nu este deloc greu să vedeți, țesutul limfoid. Pentru a face acest lucru, mergeți la oglinda și deschideți larg gura. În partea din spate a gurii unde este restricționată intrarea în faringe, sunt situate amigdalele.
Amigdalele sunt compuse din țesut limfoid, sunt unul dintre principalele organe ale sistemului limfatic, sunt implicate în dezvoltarea sistemului imunitar și sunt adesea inflamate. De ce adesea? Pentru că toate substanțele care intră în corpul nostru, atât aerul cât și alimentele, contactează în primul rând cu amigdalele. Aici, în cavitatea bucală, până la esofag și stomac, până la plămâni – amigdalele sunt pe prima poziție a imunității. Nu este surprinzator, că această „linie de apărare” are de multe ori de suferit.
Inflamația amigdalelor este numită amigdalită (în latină, amigdala - tonsilla). Cea mai frecventa cauza de amigdalită sunt infecțiile virale respiratorii acute, care pe lângă simptomele comune: febră, tuse și secreții nazale mai includ gâtul "roșu" și durere la înghițire.
Numărul de microorganisme care pot provoca inflamarea amigdalelor, sunt cu zecile. Este și normal, ca amigdalitele să fie un simptom comun al diferitor boli transmisibile.
În același timp, există două microorganisme - streptococ și stafilococ, care afectează în mod special și de multe ori amigdalele. Boala începe foarte repede, cu temperaturi ridicate, durere ascuțită în gât, pe suprafata amigdalelor apar pustule. Aceasta este angina. Frecvența cu care aceste doi microbe o cauzează este aproximativ după cum urmează: 80% - streptococ, 10% - stafilococ și 10% -streptococ + stafilococ.
Încă o dată, simptomele anginei:
- Debut acut, febră ridicată;
- Intoxicație generală (slăbiciune, frisoane, transpirație, pierderea poftei de mâncare, dureri de cap);
- Inflamarea amigdalelor – creșterea lor în dimensiuni, roșeață, pustule, dureri în gât, și la inghițire.
- Ganglioni limfatici măriți și dureroși – cei din față (mai jos de ureche), în apropiere de colț și sub maxilarul inferior.
Toate organele și țesuturile, față de vasele de sânge (vene și artere) au în plus vase limfatice care colectează fluidul limfatic. Nicio parte a corpului uman nu poate fi nici aproximativ raportată cu migdalele în ceea ce privește numărul de vase limfatice. Nu este surprinzator, inflamația purulentă însoțită imediat de reacții severe la ganglionii limfatici care colectează limfa, curge din amigdale.
Cuvântul "angină" a fost inventat de medicii antici greci (Ango - șoc, comprimare). Grecii antici nu aveau nicio idee despre viruși și bacterii, prin cuvântul "angină" ei înțelegeau toate bolile insoțite de inflamație a țesuturilor gâtului care erau însoțite de o încălcare a înghițirii și respirației. Medicii moderni tratează diferit infecțiile virale și cele bacteriene. Fiecare boală, în special amigdalita are propriul tratament specific.
Din acest motiv, este absolut incorect, ca o boală cu durere și roșeață în gât să fie numită angină.
Angina - este o boală infecțioasă (contagioasă!). O boală acută. Anume gradul afectării amigdalelor, determină severitatea bolii când este vorba de angină.
Angina este un sindrom complex, pe are l-am descris mai sus. Și roșeața în gât, și durerea, și ganglionii limfatici, toate simptomele anginii tipice, pot să apară în caz de difterie. Pot să apară aceleași simptome în cazul mononucleozei. Dar, în plus față de simptomele descrise, difteria afectează inima, rinichii, sistemul nervos; mononucleoza infecțioasă afectează toți ganglionilor limfatici, ficatul, splina. Angina este tratata cu antibiotice, difteria cu ser anti difterie iar în cazul mononucleoza nici antibioticele și nici serul nu este eficient.
Informațiile prezentate vin să sublinieze încă o dată că angina, nu este un complex de boli diferite, angina este o boală specifica, cu simptome specifice și rezultată de un microb specific (de obicei streptococi).
Este important să rețineți că angina este o boala acută. Ea nu poate dura luni de zile, este imposibil să te îmbolnăvești de angină în fiecare lună. Angina se contractează de la un bolnav cu angină pectorală sau de la un purtător de streptococ. Nu te poate îmbolnăvi cu angina, doar dacă ți-ai udat picioarele.
Amigdalele sunt de multe ori o sursă de infecție cronică (motivele: imunitate scăzută, impactul negativ al factorilor externi, praf, produse chimice, etc.). Dacă ele (amigdalele) se măresc în mod constant, sunt de multe ori inflamate - într-o astfel de situație, medicii pun diagnosticul de amigdalită cronică. Orice infecție suplimentară, orice hipotermie, orice stres exacerbă procesul inflamator, care poate fi însoțit de toate simptomele unei angini. Dar aceasta nu este angina - nimeni pe nimeni nu a infectat, pur și simplu microbii proprii care trăiesc pe amigdale au început să se înmulțească. Acesta nu este angină, ci acutizarea inflamației numită - amigdalită cronică. Este clar că abordările tratamentului de amigdalită cronică nu sunt aceleași ca și în cazul anginei. Da, antibioticele vor ajuta, dar cel mai important lucru pentru a consolida sistemul imunitar, este eliminarea pericolelor de uz casnic.
Angina ca orice infecție streptococică acută, are două caracteristici importante: Se tratează foarte repede cu succes prin administrarea corectă și în timp util a antibioticelor.
Angina, care nu este tratată la timp, sau care este tratată în mod necorespunzător, de multe ori dă complicații, și deoarece streptococul afectează inima, articulațiile și rinichii vă atragem încă o dată atenția că aproape 100% din totalul bolilor reumatice și glomerulonefrită sunt o consecință a unei angina "normale"
Deci, cum se tratează angina?
În faza acută (până la normalizarea temperaturii corpului) este de dorit repausul la pat deaorece activitate fizică crește riscul bolilor de inimă. Se mânâncă după apetit, este important ca produsele alimentare să nu rănească amigdalele - supe, piureu de cartofi, etc.
Cea mai importantă regulă este să se consume multe băuturi calde, apă minerală, compoturi, soluție de glucoză de 5%.
Antibiotice. Când vorbim de angina preparatele costisitoare nu sunt necesare: penicilina tradițională, ampicilina, eritromicina în doze normale sunt eficiente. De altfel contingentul de populație cu tendința de a accepta orice medicament în doze normale de "1 comprimat de 3 ori pe zi după mesă," nu are nici cea mai mică idee ce este de fapt o "doză normală". Este important, de asemenea, ca tratamentul cu antibiotice să nu se întrerupă imediat ce vă simțiți mai bine. În angină este deosebit de important tratamentul de cel puțin 5-7 zile, altfel crește foarte mult riscul unor complicații.
Tratamentul local se face cu diverse gargare evident în situație în care antibioticul este administrat corect. Gargarele îmbunătățesc în mod semnificativ tabloul clinic, reduc durerea, este mai ușor de înghițit. Pentru gargare, este posibil să se utilizeze: salvie și musetel ceaiuri, suc și soluție de sare (1 linguriță de bicarbonat de sodiu la un pahar cu apă, 1 linguriță de sare de masă la 0,5 litri de apă). Temperatura optimă pentru soluția pentru gargară este de 40-50 ° C, se efectuează de 4-6 ori pe zi.
În cazul temperaturilor ridicate și durerilor puternice folosiți aspirina, analgină, paracetamol, etc.
Concluzii:
Angina trebuie în mod obligatoriu tratată la indicația medicului.
În primul rând, pentru că diagnosticul de angină nu este atât de simplu de stabilit cum ar putea părea la prima vedere.
În al doilea rând, pentru că tratamentul nu este la fel de ușor cum ar putea părea la prima vedere. Amigdalita acută nu este doar un simptom al anginei, ci și a leucemiei, scarlatinei, difteriei, mononucleozei infecțioasă, sifilisului, gonoreei (sexul este diferit).
Orice "durere în gât" ar trebui consultată de medic, pentru că aceasta poate fi o difterie iar gargarele simple vă pot costa prea mult.
Cu o foarte mare precauție feriți-vă de sfaturile din ziare, reviste și TV, deoarece aceste rețete populare de tratare a anginei de obicei propun fie clătirea sau diferite moduri de încălzire a gâtului. Tratamentul anginei doar prin clătiri este o cale directă spre complicații
Există o cantitate enormă de medicamente care se țin în gură care conțin componente anti-inflamatorii și antibacteriene (ingalipt, kamfomen, Faringosept, septolete, etc.). Toate aceste medicamente pot ajuta în cazul unor faringite, stomatite, laringite, poate reduce durerea în caz de angina, dar nu pot trata angina rapid și eficient.
Durerile de cap nu vor trece, dacă să veți presăra analgin peste cap, analginul trebuie înghițit. Bolile infecțioase acute ca angina necesită un tratament corect și urgent.
