Tatăl nu ar trebui să-şi învețe fiica cum să fie o doamnă.
El trebuie să-i arate cum ar trebui să fie tratată o doamnă.
Tatăl pentru fete - acesta este primul și, pentru o lungă perioadă de timp, singurul bărbat din viață, care o iubește necondiționat, care nu trebuie căutat și pentru care nu trebuie să lupte. Acesta - ideal. Se spune, că noi, femeile suntem în căutarea unui partener de viață, care să fie similar cu tatăl și în parteneriat încercăm "să-l ajustăm" în curba, care a fost pentru noi tata. Prin urmare, este foarte important ca tatăl să fie un exemplu bun – cineva, care va forma la fetiţă stima și încrederea în sine, va arăta cum să fie un bărbat adevărat – viitorul ei soț și tatăl copiilor ei.
Există părerea că, bărbaţii, de cele mai multe ori visează la fii. Există multe explicații pentru acest lucru. Să începem cu istoria: nașterea unei fete implică o ulterioară căsătorie a acesteia, pregătirea zestrei. Aceasta a fost (și încă mai este), răspândită mai ales în cultura de Est, care a influențat majoritatea țărilor, inclusiv (cucerirea otomană din jugul tătaro-mongol, etc) şi pe a nostră. În plus, fiica părăsește familia, copii iau numele tatălui lor iar moștenitorul și succesorul este considerat la fel băiatul.
Nici măcar nu vreau să ating cazurile avansate, atunci când dorința era ca copilul să fie anume de sex masculin, care era o formă de mînie (ca femeie, nu accept această poziție), vreau să discut cu dvs. ce relaţii cu fiica și ce greșeli ar trebui să fie evitate de un tată iubitor.
În primul rând, un tată ar trebui să înțeleagă responsabilitatea sa! Reprezentarea corectă a fetelor în relațiile bărbați și femei, relații armonioase cu însăşi tatăl pot fi atunci cînd un tată îşi tratează cu dragoste și respect soţia.
Tatăl are dreptul de a educa fiica, dar: o critică a tatei, în afară de obiectivitate mai trebuie să fie şi foarte delicată, el ar trebui să încerce să evite frazele şi cuvintele dure, care ar putea inspira o îndoială faţă de sine, frică faţă de bărbaţi, sau, ceea ce este, de asemenea, foarte rău, convingerea că grosolănia și (Doamne ferește) violența - acestea sunt o parte normală și integrantă a unei relații între un bărbat și o femeie. Tatăl ar trebui să poată sau să se învețe să-şi recunoască greșelile sale, pentru a-şi putea cere scuze în fața copilului său, dar să nu ascundă în spatele statutului, vârstei și înțelepciunii sale.
Jos neglijarea: unii tați, chiar şi cei care-şi iubesc la nebunie fiica, în virtutea propriilor complexe, intimidării faţă de fiică (e totuşi un sex opus!) pierd o mulțime de momente plăcute și evită multe alte momente în relațiile cu fiica-copil, fiica-adolescentă, ceea ce este déjà inevitabil cu fiica-femeie. Tatăl nu ar trebui să se concentreze pe diferențele de sex dintre el și fiica sa. Acesta este punctul pe care psihologii l-au demonstrat: feminitatea fetei se dezvoltă ca urmare a bărbăţiei tatălui, ca urmare a cât de mult apreciază calitățile soției, pe care neapărat le va prelua şi fiica.
Totul începe cu o schimbare banală de scutece, procedurile de baie, jocurile cu copilul . Taţilor sau le e frică de fragilitatea copilului sau sunt timizi, uitând cât de importantă e prezența lor pentru fată încă din primele zile de viață. Uneori, părinții pur și simplu omit posibilitatea de a afla cum e la propriu și la figurat, să devii pilon și sprijin pentru fiică încă de la primii pași.
Chiar daca visul bărbatului a fost nașterea unui fiu, nu este necesar de a încerca să se facă din fiică un băiat (se referă la Taţii care nu doresc ca fiul lor \ fiica cu orice preț să învingă un concurs, ex: " Eurovision "!). Încurajaţi la fetiţe interesul faţă de activităţile feminine, care, la rândul său, nu înseamnă absolut să nu-i permiteţi alte activităţi ce prezintă interes pentru ele.
Hormonii tot nu ar trebui să-i sperie pe taţi. Trecerea problemelor adolescente şi rezolvarea lor pe umerii mamelor - o eroare grosolană. Tatăl trebuie să susţină fiica în această perioadă dificilă de maturizare, de devenire domnişoară. Anume tatăl ar putea ajuta fiica să evite erorile, să nu cedeze ispitei, să nu cadă sub influența persoanelor din exterior.
Familia mea nu a fost cruţată de " confruntarea " ghicitului de sex a viitorului nostru copil. Jumatatea femeilor din familia noastră, cu fiecare fibră a inimii îşi dorea o fată. Ce-şi doreau bărbaţii - este de înțeles. Atunci când aram într-un stadiu destul de precoce al sarcinii, am aflat vestea că suntem în așteptarea unei fetiţe, femeile au strigat de bucurie, bărbaţii au remarcat filozofic - "principalul e să fie sănătoasă". Metamorfoza nu a durat mult - doar la o săptămână sau două, eu și cu soțul meu nu ne puteam imagina (și nu doream), că putea fi un băiat. Soţul este îmbibat cu fanteziile mele, despre faptul cum va fi fiica, cum îl va iubi şi cum el nu se va putea despărţi de ea.
Nu pot spune că nașterea fiicei și atitudinea soțului meu m-a surprins și a deschis- ceva nou. Mai degrabă, fulgerul a început să apară ca în acele moment de început ale relației noastre. Și asta mi-a plăcut. Da, eu sunt înr-adevăr fericită!
Una dintre schimbările de care eu sunt foarte mulțumită este că soțul a început să înțeleagă și să accepte unele dintre principiile mele, care au fost considerate anterior trăsături nu prea bune pentru o femeie. Acest lucru este în primul rând independenţa (în limite rezonabile). S-a auzit în mod repetat de la soțul meu că tatăl ar trebui să facă totul, ca fiica să simta încredere în sine, independență, atât internă, cât și materială - și acest lucru în opiniile noastre coincid.
Asta e exact ceea ce nu m-am așteptat de la soţ - curajos, principial, încrezător în sine, apărător şi susţinător al familiei - este ceva de felul "ținut sub papuc" ... Mai degrabă, la început este un fel de "subciorap", " subpapucel", dar totul vine cu timpul... Și mai presus de toate mă bucur că soțul meu, tatăl fiicii noastre, ca un bărbat adevărat nu are nici o picătură de jenă, ci mai degrabă e mândru de acest titlu regal! Altfel nici nu poate fi, pentru că el - tatăl prinţesei și titlul îi corespunde! Și Regele nostru nu evită să îngenuncheze (și chiar cu ambele picioare), înaintea fiicii!
Mulţi bărbaţi s-ar putea întreba, ce este atât de special în a fi tată pentru o fiică? Cele mai multe sfaturi și recomandări pentru a educa fetele, mai ales în timpul copilăriei, sunt aplicabile şi în creșterea băieților. Particularitatea de a fi tată pentru fetiţe este nu numai responsabilitate, dar, de asemenea, o mare onoare. Pentru că dvs creşteţi o viitoare soție, viitoare mamă, viitoare femeie! Și vă asigur, indiferent de cât de “brutal " nu aţi fi, o mulțime de batiste veţi uda atunci când fiica va merge la altar, atunci când veţi lua în braţe copii ei, atunci când veți vedea fiica fericită, atunci când veţi auzi de la ea - "Îţi mulțumesc, tată, pentru tot"!
