Dezvoltînd acest subiect, eu chiar vreau să ajut mamelor tinere care s-au confruntat cu aceeași problemă ca și mine! Dacă mie, mi-ar fi spus cineva vreodată cum să mă comport într-o astfel de situație delicată, totul ar fi mers mult mai uşor! Dar, dintr-un motiv oarecare toţi se jenează să vorbească despre asta! Nimeni nu vorbeşte despre probleme! " Am copii perfecţi şi eu sunt o mamă perfectă". Numai aşa și nu alt fel! Auzim despre o depresie după naștere, dificultăți cu primul copil, criza de la 3 ani, 7 ani și pentru de ce oarecare privim cu dispreț și rușine? Părinţi să fim nu ne învață nimeni! Prin încercări și greşeli, construim familia ideală.
Cât de des reflectăm asupra faptulului că facem ceva în neregulă? Ne e frică să nu alintăm prea mult copiii sau să fim prea stricţi, nu dorim prea devreme să învățăm noul, dar în același timp ne e frică să nu pierdem clipa! Uneori exlplodăm din cauza oboselii excesive deasupra copiilor noștri și apoi ne învinuim, iar chinuindu-ne cu simţul vinovăţiei, căutăm jucării noi pentru copii și dulciuri pentru a ne îndreptăţi! Iar dacă v-aţi gândit la această problemă, atunci nu mai sunteţi o mamă rea. Vă daţi seama că undeva aţi greșit și acest lucru trebuie corectat.
În lume nu există oameni perfecți! Toată lumea face greșeli, doar că e nevoie de a le recunoaște, a trage concluzii și de a le corecta. Uneori poate părea că copilul vecinilor este pur și simplu - cel mai bun. El nu se plânge, e ascultător, doarme și se plimbă după un program, mănîncă tot ceea ce i se dă, nu se îmbolnăvește, dar urmașul meu – face totul altfel, înseamnă că eu fac ceva gresit! Toți copiii sunt diferiţi : unii aflîndu-se în societate se comportă minunat, iar acasă - nu sunt copii, și ţunami; alţii la plimbare sunt ca puşi în priză, pe cînd în camera lor se joacă în linişte în jocurile lor preferate. Toți copiii sunt diferiţi, precum și adulţii. Numai că cu adulţii, din toate forțele încercăm să intrăm în contact, căutăm o cale, încercăm să ne reţinem, iar cînd vine vorba de cei ai casei - tot negativismul îl vărsăm pe ei! M-am confruntat şi eu cu o astfel de problemă și în afară de aceasta eram atît de obosită, nimic nu puteam gândi! Lipsă cronică de somn, treburile gospodăreşti, primul copil care plângea necontenit, lipsa de experiență și ajutor, dar şi prietenii, care mereu mă invitau la filme sau la club! Așa aş fi vrut să spun atunci: " Acuş înfăș copilul și merg cu voi la club!". Lipsa de spațiu personal și de timp m-au dus într-o depresie teribilă, eram enervată pe toată lumea și pe tot! Dar, în ciuda acestui fapt, mi-am îndeplinit cu fermitate și abnegație datoria mea de părinte. Și se părea că cu cît mai departe, cu atât mai adanc cad în prăpastie! A venit momentul în care m-am întrebat unde a plecat vesela și îndrăgostita de viaţă fată, care acum pare o scorpie. Conversațiile cu prietenii și discuţiile în chat, în afară de condamnare și neînțelegere, nu au dus la nici un rezultat. M-am luat în mîini și am decis, că ceea ce a fost, în opinia mea, este greșit! Am subliniat câteva reguli pentru mine, de a mă relaxa și a fi fericită: - sala de sport, shopping, frumusețe, şi desigur, bona!
1. Sala de sport – o explozie necesară de energie, lupta împotriva lenei, stresului și cel mai important, o condiție fizică bună și sănătoasă. După obţinerea rezultatului, a apărut şi încrederea în sine!
2. Shopping şi frumuseţe - acest lucru este ceva care întotdeauna mă înveselește. O pereche de pantofi noi, bluza strălucitoare și o coafură nouă, sunt un motiv nou de a merge la o plimbare cu soțul și de a auzi de la el noi complimente, care îmbunătăţesc dispoziţia și încrederea în sine.
3. Bona - este "omul sfânt", fără de care nu îmi pot imagina viața! Din păcate, nu-mi pot permite, de multe ori să apelez la ajutorul bunicilor, căci ambele lucrează. Și cred că bunicile, nu sunt obligate să stea cu nepoții lor, dar în cazul în care îşi doresc cu adevărat, pentru aceste ore puţine, le multumesc foarte mult! În acest caz, bona - este salvarea. În opinia mea, în cazul în care ar exista o posibilitate materială, cîte o bonă ar trebui să fie în fiecare casă. Chiar dacă mama nu merge la serviciu și în afară de copil nu este ocupată cu nimic, bona ar trebui să vină cel puţin de 2 ori pe săptămână timp de câteva ore, ca copilul să ştie că mai există cineva în care poate avea încredere, că în cazul în care mama pleacă, ea întotdeauna se va întoarce. Pentru mama aceasta este o ocazie de a se relaxa, de a elimina excesul de stres, plictiseala şi totodată de a i se face dor de copilaşul său ca să vină acasă cu idei noi, liniște în suflet și cu o dispozişie bună. Doar, o mamă neliniştită, cu probleme, nu poate avea un copil liniştit! Odihnă este necesară pentru toată lumea, atît unui copil de la mamă cît și mamei de la copilului ei. Cîtă fericire e să-ţi vezi copilul după o despărţire. Capriciile copilăreşti şi lacrimile copiilor sunt percepute cu totul diferit. Nici o agresiune la agresiune, apare doar un zâmbet la şotiile copilului.
Poate că există mame care se confruntă cu acest lucru în singurătate, le-aș admira sincer, dar eu nu cunosc astfel de mame.
Nu vă fie frică să vorbiţi despre problemele dvs și să puneţi întrebări, să vă îndoiţi de ceva e firesc. Există multă literatură de specialitate, care vă poate ajuta. "O mamă fericită! Un copil fericit!"- Acesta e motto-ul meu.
