Blogul tinerii mămici - Irina Polenciuc - Cele două sarcini ale mele

Prima sarcină a avut loc exact la momentul când ne doream acest lucru! După ce ne-am consultat cu specialiștii (ginecolog, urolog, neurolog, alergolog, ORL-ist, dentist), am făcut toate investigaţiile şi tratamentele, am rămas însărcinată. Și vreau să vă spun: fiţi pregătiţi pentru faptul că vizita la un specialist, va presupune consultarea cu alţii, analize suplimentare și mai este nevoie de o cantitate enormă de timp. Sfatul meu este de a alege o clinică unde vă puteți înscrie în avans pentru o examinare completă  într-o singură zi. Este important să fie făcute analizele de ambii părinţi, atît de mamă cît şi de tată, pentru că de foarte multe ori problema imposibilităţii de a concepe vine de la viitorul tată.

Prima mea sarcină a fost dificilă. Toxemia a început din săptămîna a 12, anume atunci când eu nu credeam despre apariţia ei. Până la 22 săptămâni, nu m-am ridicat din pat. Am fost internată în spital de mai multe ori, ca pe fonul toxicităţii (greață şi vărsături persistente), nu am putut mînca într-adevăr nimic şi am pierdut în greutate, iată atunci am auzit pentru prima dată acest diagnostic " tonusul uterin ridicat", care m-a însoţit pînă la naştere. Tonusul crescut al uterului în timpul sarcinii este creat de fibrele musculare, care tind să scadă. În cursul normal al sarcinii muşchii uterini trebuie să fie într- o stare de calm și relaxare, numiţi tonus normal. În stare nervoasă de stres sau încordare, precum și în caz de toxicoză fibrele musculare se comprimă, tonusul şi presiunea crește în uter. Aceasta se numește ton ridicat sau uter hipertonic. Un astfel de diagnostic la începutul sarcinii până la 28 de săptămâni, implică un risc de avort spontan după 28 săptămâni, amenințarea cu nașterea prematură. Pe tot parcursul sarcinii, nu am pierdut nici o investigaţie programată și chiar am efectuat mai multe teste pentru a fi siguri că, cu copilul e bine. În a 33săptămînă, am fost pusă a 4-a oară la spital cu diagnosticul de "col uterin neted, amenințare de naştere prematură." De-a lungul sarcinii cervixul este închis de un blocaj durabil, de încheiere a uterului și păstrării sarcinii. Cervixul lung solid nu permite microorganismelor să pătrundă în uter la copil și prevene naşterea prematură. Cu toate acestea, de acest cervix nu este nevoie  în timpul travaliului sub influența creșterii nivelului de estrogen și prostaglandină, el începe să se schimbe. Înmuierea colului uterin și scurtarea sunt paralele, iar acest proces este de obicei însoțit de creșterea secreției mucoase. Înmuierea colului uterin începe cu mult înainte de naştere, la 35-36 săptămâni. Acest lucru se datorează contracțiilor musculare uterine, contracții – de prevenire. Chiar dacă nu le simțiți – ele sunt la toate sunt femeile. Simultan, se reduce lungimea colului uterin înainte de naștere, la început aceste contracții uterine sunt mai scurte de aproximativ 2 ori. La fiecare ecografie, se va măsura lungimea sa și astfel pînă la   20 de săptămîni, acesta va fi de aproximativ 40mm și deja în săptămâna a 35- a mai puțin de 30, iar mai aproape de naştere colul uterin va fi şi mai scurt. Există cazuri în care se poate scurta și înmuia timp de câteva zile. Acest lucru apare, de obicei, la naşterile repetate.

În cazul meu, acest proces a început foarte devreme și, fiind în spital sub observație și tratament, la începutul celei de-a 36-a săptămâni şi am fost trimisă acasă. Exact după două zile, cînd m-am trezit într-o dimineață am simțit o scurgere de lichid amniotic. Toată ziua am petrecut-o la domiciliu în așteptarea travaliului dar scurgerile erau cantităţi de apă tot mai mari și mai dese. Fără să mai aștept travaliul, ne-am dus la spital. Mi s-a dat o injecție și a doua zi, dimineața devreme a inceput travaliul. Astfel s-a născut, mult-aşteptatul nostru fiu cu o greutate de 2 kg 240g, lungimea de 48 cm. El a fost perfect sănătos, doar foarte mic. El nici nu se potrivea chiar nici celor 36 săptămâni, vârsta lui a fost de 33 săptămâni - acesta este momentul în care am avut primul mesager de naștere.

Pregătirile pentru cea de a doua sarcină au fost mai aprofundate decât pentru prima! De asemenea, analize, specialiști și o examinare completă a organizmului, dar din moment ce sarcina nu a venit timp de 11 luni, a trebuit să ne supunem testelor suplimentare pentru a afla motivul pentru care acest lucru este așa. S-a dovedit că de la cele 12 ovulaţii în an, amavut doar 4. În fiecare lună, de la începutul ciclului menstrual, în a 13-a zi, am facut ecografia pentru a vedea modul în care crește foliculul dominant și endometrul. Foliculul matur, gata de ovulaţie este de 18 - 25mm, iar endometru 7 - 14mm, în cazul în care pentru un motiv sau altul, aceste cifre sunt mai mici sau mai mari decât în ​​mod normal, atunci fertilizarea este probabil să nu se întâmple. Fiecare caz trebuie să fie luat în considerare separat. Și apoi a venit ziua mult-așteptată, atunci când au existat două benzi pe test, fericirea noastră nu a cunoscut limite! Acest miracol s-a întâmplat  cu 3 zile înainte de Anul Nou și care a fost pentru noi cea mai mare minune și cel mai mare cadou! Fericirea mea a fost umbrită de toxicoza apărută destul de devreme. Dintr -a doua săptămână, nu am putut mânca sau bea, iar lumea părea crudă și nedreaptă. Singura consolare a fost ideea că se va termina în curând. În săptămîna a 12-a, am început să mă simt mult mai ușor și mai departe totul a fost magic. Aflînd că vom avea o fată, de fericirea am uitat totul! De la 30 săptămâni, au început antrenamentele  intensive de travaliu ( lupta Brekstona Hiksa), care au devenit doar mai frecvente înainte de naștere. Mi-era teamă să nu le confund cu durerile nașterii, dar ele sunt foarte diferite: din când în când există tensiuni musculare uterine iar aceste tensiuni au atacuri şi durează în jur de 30-60 de secunde. Frecvența acestora variază de la cîteva ori pe zi pînă la câteva ori pe oră. În acest moment, uterul se strânge atât de mult încât puteți nu numai să-l simțiţi, ci, de asemenea şi să-l pipăiţi. Aceste contracții nu prezintă nici un disconfort fizic, ele nu cresc nici în intensitate nici în frecvență.

Simptomele contracțiilor  Braxton-Hicks :

- Un sentiment de comprimare în partea superioară a uterului, în abdomen sau sub abdomen ;

- Neregulate (adică mai puțin de 6 contracţii pe oră) ;

- Imprevizibilitate și neritmicitate ;

- Concentrația într-o anumită parte și nu prin burtă în partea inferioară a spatelui, așa cum este cazul cu adevăratele contracţii;

- Nu aduce durere, doar disconfort ;

- Treptat trece la zero și apoi dispare.

În a 35 săptămînă, am avut deja colul uterin neted, iar la 36 de săptămîni deschiderea de 1 cm, dar am fost ținută până la 37 de săptămâni, fără medicamente și spitale. Copilul era sănătos, cu greutate bună și am decis că nu o vom reține atunci când ea va vrea să se nască  - poftim. Acest eveniment mare s-a întâmplat în săptămâna a 38-a. Prinţesa noastră s-a născut cu o greutate de 3 kg 200g, lungimea - 50cm!

Tot ce se face, se face spre bine! Și orice chin, suferință, nenoroc și așteptări se merită pentru a vedea copilul! Este un miracol, care nu poate fi descris în cuvinte! Și datorită medicinii moderne, acelor medici minunați, care sunt atât de puțini în țara noastră, permit chiar și celor mai disperaţi să devină părinţi!