În Moldova, copiii cu dizabilități și cei cu cerințe educaționale speciale se confruntă cu multiple provocări în sistemul educațional, una dintre cele mai acute fiind lipsa pedagogilor specializați. Deși există o legislație care susține incluziunea acestor copii în școlile obișnuite, în realitate multe instituții nu sunt pregătite să le ofere sprijinul necesar.
Cristian Buzu, un băiețel de nouă ani din orașul Durlești, diagnosticat cu autism, este unul dintre copiii cu necesități speciale care învață într-o școală ce nu are specializare în acest domeniu. Mama lui, Doina Buzu, a povestit că, din cauza dificultăților de adaptare la școala din municipiul Chișinău, Cristian studiază acum în satul Săseni, raionul Călărași, unde locuiește alături de bunica sa, transmite moldova1.md.
„În clasa întâi a fost un pic mai dificil, noi am început la Durlești să frecventăm, a fost puțin mai greu. După asta am decis noi, părinții, să îl transferăm la țară, pentru că copiii sunt mai simpli”, spune Doina Buzu.
Deși mama lui Cristian a menționat că a observat unele îmbunătățiri în sistemul educațional pentru copiii cu dizabilități, cum ar fi utilizarea aparatelor asistive și organizarea unor lecții suplimentare pentru a-i facilita adaptarea fiului ei la școală, există încă niște probleme nerezolvate.
„Dacă s-a decis totuși așa ca copiii să fie integrați în școlile normale, ar fi nevoie cred de profesori specializați în toate procesele astea cu copii cu dizabilități. Ceea ce ține de manuale, nu sunt adaptate, profesorii de sine stătător am impresia că deja simplifică temele pentru acasă”, susține mama lui Cristian Buzu.
Lipsa claselor cu un program specializat și a pedagogilor pentru elevii cu cerințe educaționale speciale este resimțită nu doar de copii, dar și de specialiștii care activează în domeniu.
„Spre regret, nu toți specialiștii, nu toți educatorii de la grădiniță, nu toți învățătorii au o pregătire în a lucra cu copiii cu nevoi speciale, pentru că asta necesită o abordare specială, un program individualizat conform necesităților”, a menționat Ala Marinova, psihopedagog.
„Avem lipsă de aceste cadre, nu există în țară un program de pregătire a terapeuților ocupaționali pentru incluziune, deoarece terapeutul adaptează locul, pregătește materialele, ajută copilul să se descurce mai ușor cu programa școlară. Aici desigur că Ministerul Educației ar trebui să dea atenție programelor de formare”, a specificat Diana Covalciuc, medic pediatru reabilitolog.
Ministerul Educației anunță că a programat pentru anul viitor un șir de acțiuni privind îmbunătățirea programelor individualizate pentru copiii cu cerințe educaționale speciale.
„Avem acum cadrul regulatoriu care stabilește ce înseamnă unitate cu educație inclusivă, cum se finanțează, care sunt standardele aplicabile și obiectivul este să deschidem câteva astfel de unități anul viitor. De principiu, cred că avem și niște resurse disponibile pentru lucrul ăsta. O să fim într-un proces de identificare a școlilor care își doresc să facă această tranziție”, afirmă ministrul Educației, Dan Perciun.
În Republica Moldova sunt 11.000 de copii cu necesități speciale. În prezent, 95 de procente dintre aceștia studiază în școli obișnuite, care nu dispun de cadre didactice de profil.
