De obicei, apa conţine cinci tipuri de organisme: protozoare, bacterii, viermi, virusuri şi ciuperci. Acestea pot cauza boli gastrointestinale, infertilitate sau dezechilibre neurologice. Chiar dacă autorităţile curăţă apa potabilă, consumatorii nu sunt feriţi de riscuri.
Sistemul de distribuire a apei este curăţat cu ajutorul clorului, dar substanţa nu contribuie doar la uciderea bacteriilor, ci afectează organismul uman. Clorul creşte riscul apariţiei cancerului la vezică, sîni, al astmului şi îmbătrîneşte prematur epiderma. Apa de la robinet conţine cantităţi însemnate de crom hexavalent, o substanţă periculoasă, care poate duce la apariţia cancerului pulmonar.
De asemenea, metalele grele ajung în apa de la robinet, ca urmare a ruginirii conductelor din sistemele de canalizare. Aluminiul şi plumbul afectează nervii, creierul şi rinichii. Cea mai bună modalitate prin care consumatorii se pot proteja de boli este fierberea apei înainte de consum sau montarea unui aparat de filtrare a apei la robinet.
Toxicitatea fluorului din apă
Fluorizarea apei potabile a început în anii patruzeci în SUA şi Canada. Măsura a fost implementată în urma unei campanii agresive care urmărea să convingă populaţia de beneficiile adăugării substanţei în apă. Fluorul a devenit deodată elementul-minune care ne putea scăpa de carii. Din nefericire, despre efectele nocive ale „elementului F" asupra sănătăţii, despre sursele din care provine fluorul de sodiu şi despre necesităţile stringente care au stat la baza deciziei nu s-a spus nimic. Fluorizarea apei nu numai că nu ar îmbunătăţi în vreun fel sănătatea cuiva, dar contribuie la creşterea riscului unor afecţiuni grave. Experţii citaţi de collective-evolution.com precizează că fluorul are efecte nocive asupra sistemului osos.
