Alexandru Mereuţa, urolog-androlog, sexolog medical
Nu este un secret, dar mulți bărbaţi cred că paternitatea activă e greu compatibilă sau chiar incompatibilă cu masculinitatea. Problema aceasta în present este destul de acută.
În afară de motivația puternică, un tată de succes presupune îndemînare și încredere în sine. Mulți părinți se plîng pe neîndemînarea lor și pe lipsa deprinderilor. Parțial acest deficit se poate compensa practice, dar și prin cursurile de formare speciale pentru părinții tineri (dacă este cazul). În afară de abilitățile practice de formare, tinerii părinți au nevoie de empatie și de sensibilitate, abilitatea de a percepe și de a deosebi semnalele emise de copil și de a răspunde în mod corespunzător la ele (mamele fac acest lucru intuitiv).
În cele din urmă bărbatul are nevoie de sprijin social de la soția sa și de la alți membri ai familiei. Motivația paternă depinde foarte mult dacă bărbatul simte că soția sa (partenera) are încredere în abilitățile și motivele lui parentale, iar acest lucru la rîndul său, depinde de gradul de implicare în practica de tată și de satisfacția primită de la ea.
Un tată tînăr nu ar trebui certat pentru lipsă de incompetență și pentru nedorinţă, el însă, trebuie încurajat pentru succesul său.
Din păcate, crescute în spiritul tradițional, mamele limitează accesul tatălui la copilul mic, referindu-se la faptul că aceasta nu poate şi, în general, "nu e locul bărbatului" De multe ori în spatele acesteea stă dorința geloasă a femeii de a-şi păstra funcția de șef real al familiei, sau cel putin manager, chiar dacă aceasta înseamnă a lua asupra sa sarcini inutile. Acest lucru, în special, previne formarea atașamentului față de copil.
Sursa: I. Kon, "Omul într-o lume schimbătoare", ed. "Timpul", 2009
