Cele mai inspirate poezii despre MAMA. O colecție de suflet

Absolut orice moment este potrivit pentru a-i spune mamei cât de mult o iubești. Nu contează că e zi sau noapte, sărbătoare sau zi obișnuită – mama e unica ființă care te va primi mereu cu brațele deschise, iar dragostea ei pentru copiii săi e atât de imensă, încât nu se compară cu nimic în lume. Tocmai de aceea, MamaPlus.md a selectat cele mai populare poezii dedicate mamelor.

„Cea mai scumpă de pe lume” – de Nichita Stănescu

Spune-mi care mamă-anume
Cea mai scumpă e pe lume?
Puii toți au zis de păsări,
Zarzării au zis de zărzări,
Peștișorii, de peștoaică,
Ursuleții, de ursoaică,
Șerpișorii, de șerpoaică,
Tigrișorii, de tigroaică,
Mânjii toți au zis de iepe,
Firul cepii-a zis de cepe,
Nucii toți au zis de nucă,
Cucii toți au zis de cucă,
Toți pisoii, de pisică,
Iară eu, de-a mea mămică.
Orice mamă e anume,
Cea mai scumpă de pe lume!

„De dragul tău”

De dragul tău pământul
De ghiocei e plin,
Și vin cocori din zare
Și cerul e senin.

Învață-mă ce-i bine,
Ferește-mă de rău,
Iar eu voi crește vrednic
Și bun, de dragul tău.

”Mi-e dor de tine, mama” – de Grigore Vieru

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.

Măicuţa mea: grădină
Cu flori, cu nuci şi mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!

Măicuţo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cântec fără moarte!

Vânt hulpav pom cuprinde
Şi frunză o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă.

Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.

O stea mi-atinge faţa
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.

”Mama„ – de Alexei Mateevici

Te-am zămislit eu cu iubire,
Cu drag în mine te-am purtat
Şi de la Domnul fericire
Eu cu plânsoare ţi-am rugat.

Sub inima tremurătoare
Păzit-am micul copilaş,
Şi dragostea mea arzătoare
Ţi-a fost de strajă şi sălaş.

”Măicuței mele”

Eu știu că tu trudești
Din suflet să mă crești
Și știu că-n visul tău
Sunt eu și numai eu.
De aceea astăzi, mamă,
Eu brațele-ți întind,
Căci vreau pe sub naframă,
Tot gâtul să-ți cuprind.
Să-l strâng cât pot de tare,
Și-n calda-mi sărutare,
Să simți cât te iubesc
Promit măicuță dragă,
Că n-am să mai greșesc!

”A crescut în braţe prunci” – de Emilia Plugaru

A crescut în braţe prunci.
Leagăn dulce îi erau
Braţele, şi pe atunci,
Niciodată n-o dureau.

Acum braţele-s pustii
Şi atât de mult o dor,
Nu de bătrâneţe, nu.
De tristeţe şi de dor.

”Mamă, azi e ziua ta”

Mamă dragă, știu că azi
Tare rău te-am supărat,
Lacrimile de pe-obraz
În ascuns tu le-ai uscat.

Astăzi este ziua ta.
Ce să fac ca să mă ierți?
Stai cu ochii în pământ
Și nu vrei nici să mă cerți…

Florile ce ți le dau
Rând pe rând le-am sărutat,
Dar pe tine nu-ndrăznesc,
Nu știu dacă m-ai iertat.

”Mamei”

Vezi, mămica mea cea bună,
Tare mult aş vrea să-ţi scriu
Dar sunt mică şi nu ştiu...
Pentru mine, blândul soare
Îţi trimite o scrisoare,
Căci pe foaia de caiet,
Uite-a coborât încet,
Cu miez galben şi fierbinte.

Ştiu să desenez cuvinte
Fără să mă iscălesc...
Soare-nseamnă “Te iubesc”.