Vera Terentiev-Furtună și mama sa au avut mereu o relație frumoasă, poate pentru că prezentatoarea TV nu a fost niciodată o fire rebelă, care să iasă din cuvântul părinților. În luna femeilor, am provocat-o să ne facă un portret al mamei sale.
Cum ți-o amintești pe mama în copilărie?
Mama era mereu activă, energică și plină de viață, așa mi-o amintesc de când eram mică. Mergea pe bicicletă, reușea să le facă pe toate, iar duminica găsea timp să ne jucăm cu păpușile.
Cum ne-ai putea descrie relația voastră?
Întotdeauna am avut o relație bazată pe respect și încredere. Desigur, atât mama, cât și tata aveau un mare credit de autoritate și am fost învățată că pentru copii „cuvântul părinților este sfânt”.
Au fost situații în care nu ți-a aprobat vreo decizie?
Nu-mi aduc aminte ca mama să fi fost categoric împotriva vreunei dorințe de-ale mele. Cert este că nu am fost un copil sau o adolescentă rebelă. Atunci când am decis să merg la facultatea de jurnalism, mama nu a fost împotrivă. De fiecare dată când ne pregăteam de 1 septembrie și plecam împreună la cumpărături, mama îmi permitea să-mi aleg hainele care îmi plăceau. Conștientizez acum că am avut de mică libertatea de a lua anumite decizii. Desigur, atunci când ai „cei șapte ani de acasă", dorințele unui copil nici nu puteau depăși anumite limite și norme. Eu, de exemplu, niciodată nu am fumat. Așa m-au educat părinții și nu am fost tentată, niciodată, să aprind o țigară.
Cum petreceți timpul împreună?
Datorită lui Răzvan și Victoria, petrecem mult timp împreună cu mama, comparativ cu perioada de la studenție încoace. Cel mai des ea vine la noi, ne gătește bucate delicioase, iar copiii sunt încântați să se joace cu bunica.
Care au fost sfaturile pe care ți le-a dat și de care ții cont mereu?
Îmi aduc aminte că atunci când mama cocea pâine, mereu îmi spunea să învăț și eu a frământa sau să pot face o zeamă gustoasă. Probabil, diferite sfaturi de-ale mamei se manifestă inconștient în multe lucruri pe care le fac în gospodărie.
Mama m-a învățat să spun bună ziua oricui și oricând. Îmi amintesc o situație cu băiețelul meu, Răzvan, care se arătase tare mirat că ne salutăm cu toată lumea în timp ce mergeam în satul meu natal.
Mama îmi repeta să învăț, să învăț și încă o dată să învăț, că doar de mine depinde viitorul meu. Tot ea m-a învățat să privesc lucrurile în perspectivă, să anticipez diferite scenarii și să fiu mereu cu un pas înainte.
Cum este relația ei cu nepoții?
Se știe că bunicii sunt mai toleranți cu nepoții, ei dispun acum de mai mult timp și probabil vor să recupereze perioada pe care nu au petrecut-o îndeajuns alături de copiii lor. La drept vorbind, eu nu îmi aduc aminte să fi petrecut atât de mult timp jucându-mă cu mama, precum mă joc eu cu băiețelul și fetița mea. Dar sunt vremuri diferite, abordările în parenting tot diferite sunt. E bine să preluăm tot ce e bine de la părinții noștri, dar să adăugăm și de la noi în modul cum trăim și cum ne creștem copiii, iar ei, copiii, vor avea inovațiile și schimbările, sper pozitive.
Sursa: Mamaplus.MD
