Scutec – articol vestimentar de bază al bebelușilor pe parcursul a câteva mii de ani. Scutecul – o piesă elementară, simplă, care nu oferă nici designerilor și stiliștilor posibilitatea să se deosebească. Scutecul – accesibil, comod, obișnuit. Dar chiar totul este atât de acceptabil?
La baza apariției scutecului stau, probabil, cauze economice. Hăinuțele clasice – cu mâneci și craci – sunt adaptate corpului. Iar dacă mărimile corpului se schimbă radical în două săptămâni, atunci nu poți aduna o garderobă normală. Iar scutecul – cu condiția că nu veți economisi în dimensiuni de la început – permite, cel puțin jumătate de an, să nu te gândești la hăinuțe.
Opiniile societății și ale medicinii față de înfășare au rămas în mare parte stabile.
- Trebuie să înfășăm bebelușii?
- Trebuie!
- Cum să-i înfășăm?
- Le îndreptăm mânuțele, picioarele, rotim, învelim, strângem și fixăm, ca să nu se miște.
- De ce mai strâns?
- Ca piciorușele să fie drepte, ca să se știe cine este stăpân în casă…
Treptat, viziunile despre înfășare s-au schimbat. Cercetările au demonstrat că înfășatul strâns nu va îndrepta picioarele strâmbe oricât de strâns ai înveli. Picioarele drepte nu au nici o legătură cu înfășatul. În schimb, dacă bebelușul este înfășat strâns, respiră mai greu. Unii medici mai înțelepți au ajuns la concluzia că bebelușul nu trebuie forțat. Dacă toți copiii, fără excepție, iau aceeași poziție – îndoaie piciorușele, strâng mânuțele – înseamnă că această poziție este pentru copil fiziologică, comodă și firească.
În baza acestei concluzii, simple și logice, înfășatul strâns a fost supus unor critici dure și se renunță la acesta sub influența unei medicini progresive și a organizațiilor părintești – ca simbol al democrației și respectării drepturilor oamenilor.
Copilul, înfășat liber, are posibilitatea să miște mâinile și picioarele, să stea cum îi este comod. Se pare că ar trebui să se ajungă la un consens. Înfășatul liber este eficient, comod, tradițional, satisface necesitățile copiilor și ale părinților. Unele bunicuțe nu sunt mulțumite de această modalitate de a înfășa. Dar oare poți compara frumusețea unui rulou efectuat delicat, corect și drept, în cazul înfășatului strâns, cu cel nearanjat, care se mișcă, sub forma uni sac, obținut în urma înfășatului liber?
Dar cu bunicile te poți înțelege. Nu există oameni care nu pot fi convinși până la urmă cu ajutorul ideii de respectare a libertății și drepturilor omului. Și totul ar fi bine, dar …. În zeci de țări, în rețelele de socializare a apărut informația precum că înfășatul este foarte dăunător. Și chiar înfășatul liber nu reprezintă o adevărată libertate, căci libertatea se reduce la un spațiu închis (analogică cu plimbarea în închisoare). Cu atât mai mult, au apărut mii de specialiști – psihologi pentru copii, care demonstrează că înfășatul face ca bebelușii să trăiască de la început într-un spațiu limitat, împiedică funcția de percepere, dezvoltarea armonioasă a personalității, încetinește formarea individualității. În general, educarea unei personalități destoinice să trăiască în secolul XXI și utilizarea scutecelor nu sunt lucruri compatibile.
Milioane de părinți sunt bulversați din această cauză. Sărmanii copii… Din cauza ignoranței părinților, copiii trebuie să treacă prin chinurile de groază ale înfășatului, să rămână în urmă, nearmonioși, nedezvoltați, fără inițiativă. Iar acești șmecheri în pantalonași și brasiere vor trebui să-i conducă pe ai noștri și să-i ofenseze.
Ce trebuie să întreprindem? Cum să ne corectăm greșelile? Poți naște un alt copil și să uiți despre scutece – cea mai bună hotărâre, dar și ceea ce a fost nu se uită.
Părinții sunt cei de care îți este cu adevărat milă. Se creează impresia că instinctul părintesc are capacitatea să influențeze raționalitatea.
Rețineți:
- Existau și mai înainte inamici ai scutecului, cel mai cunoscut apologet a fost Lev Tolstoi. Paradoxal, însuși Lev Tolstoi a fost înfășat în copilărie, ceea ce, pe de o parte, nu i-a împiedicat genialitatea, dar, pe de altă parte, a putut să demonstreze legătura dintre infantilismul lui Pierre Bezukhov și înfășarea strânsă.
- Dezvoltarea societății și a noilor tehnologii – de la scutece de unică folosință până la zborul în cosmos – a fost realizată de persoane care au fost înfășate când erau mici;
- Toți cei care citesc aceste rânduri au fot ținuți în scutece când au fot mici.
- Cel mai mare paradox: marii psihologi care amenință cu pericolele înfășatului tot au fost înfășați. Posibil mai strâns decât trebuia… Formarea unei personalități integre și armonios dezvoltată este determinată de mai mulți factori: individualitate, temperamentul moștenit, starea sănătății, în general, și prezența unei afecțiuni, în special, modalitatea de educare și religie, țara în care locuiește.
Un rol decisiv și important în formarea unui climat psihologic în familie reprezintă sistemul de valori format, în funcție de numărul de copii, de integritatea familiei, de legătura cu copiii, cu bunicii. Toți factorii, incontestabil, au un rol important asupra dezvoltării copilului. În același timp, nu există un studiu definitivat care ar demonstra legătura dintre înfășat și dezvoltarea personalității copilului.
În acest mod, o motivație logică și științifică pentru a renunța la înfășat nu există și în baza acesteia putem formula o regulă principală: a înfășa sau a nu înfășa copilul e alegerea părinților și ține de propria lor dorință, de posibilități, modul de viață.
În lupta împotriva scutecelor sunt antrenate motive economice. Orice fabrică autohtonă, cu orice preț, orice casnică poate să coase o serie de scutece. Iar pantalonașii drăguți, combinezoanele – colorate, cu desene, dantelă, panglicuțe, butonașe și buzunărașe – se cos mai greu. E o marfă mai scumpă și trebuie de importată. O astfel de brasieră costă cât cinci scutece. Dar numai în aceasta constă adevărul despre „pericolele scutecelor”?
Părinții trebuie să fie conștienți de faptul că renunțarea la scutece este mai comodă din mai multe cauze. Iată câteva dintre ele:
- copilul poate fi îmbrăcat în brasiere și pantalonași și de către bărbați, întrucât foarte puțini tați își înfașă copiii;
- scutecele sunt inconfortabile pentru vremea caldă – stimulează supraîncălzirea corpului copilului;
- pentru spălarea brasierei și a pantalonașilor, în comparație cu spălarea scutecelor, e nevoie de mai mult detergent și apă, ocupă mai puțin loc la uscare și se usucă mai repede;
- cât de liber nu ar fi înfășat bebelușul, oricum nu îi va fi comod. În funcție de calitatea înfășării, un copil oricum se va desfășa (și nu va fi nimic dacă în odaie e cald). E clar că e mai greu să se dezbrace de pantalonași, iar de brasieră și mai greu;
- brasiera și pantalonașii nu împiedică mișcările copiilor…
Dar!!! lucrurile enumerate mai sus, nu sunt principiale. Și, dacă au rămas de la copilul mau mare câteva zeci de scutece, nu e neapărat să vă cheltuiți cumpărând brasiere, pentru că în perioada dintre sarcini, lucrurile au progresat.
Repet: ține de dorința dumneavoastră dacă înfășați sau nu înfășați. Nimeni – nici vânzătoarea-consultant, nici medicul, nici psihologul – nimeni nu poate decide în locul vostru. Numai să nu credeți că această decizie va influența asupră sănătății copilului. Dacă vreți – înfășați, dacă nu vreți – nu înfășați. Numai nu vă enervați.
Autor Komarovsky E.O.
