Le leagă multe amintiri frumoase, dar și greutăți prin care au trecut împreună. De la EA a moștenit puterea, verticalitatea și principiile de viață. În luna martie, considerată luna femeilor, am vorbit pe îndelete cu Natalia Morari despre cea mai scumpă persoană din viața sa, MAMA.
Cum ți-o amintești pe mama în copilărie?
În primul rând, nu-mi place să vorbesc despre ea la trecut, Slava Domnului, sunt un copil fericit, pentru că mama mea mai este în viață și sper să fie așa încă mult timp. Din copilărie, pot să-mi amintesc multe despre ea, dar iată o imagine mi s-a tipărit pentru toată viața: în fiecare dimineață, mama intra în camera mea zâmbind și spunându-mi “bună dimineața”. Mereu zâmbea. Eu fiind copil, nu prea înțelegeam că de fapt erau nopți în care dormea maxim trei ore, pentru că stătea până la 4:00 dimineața asupra unor documente, deoarece avea trei locuri de muncă, ca să ne poată hrăni, să aibă grijă de mine și de fratele meu. A divorțat când eu aveam patru ani și a fost greu. Chiar dacă era o femeie divorțată, cu doi copii, cu foarte puțini bani, oricum găsea putere să zâmbească în fiecare dimineață. Îmi amintesc cum o singură dată a intrat în cameră și nu zâmbea, iar eu am întrebat-o: ”Mamă, de ce nu zâmbești?”, cu așa un reproș, și ea și-a cerut scuze, dar pe urmă, deja când am devenit matură, am vorbit și ea mi-a povestit că în acea noapte a avut o criză de plâns, ca orice femeie. Acum înțeleg cât de multă putere și forță este în femeia aceasta, ea a reușit mereu să ascundă de mine și de fratele meu că îi este greu. O țin minte ca pe o femeie foarte puternică care, mereu căuta bani ca noi să nu avem doar macaroane la dejun, la prânz și la cină. Și mereu cu flori și cu ziare. Ultimii bani întotdeauna îi cheltuia pe flori și pe ziare. Puteam să nu avem carne, să nu avem lactate, dar ziare și flori vii aveam pe tot parcursul anului.
De obicei, copiii din familiile divorțate întreabă de mama sau tata: de ce? Tu ai întrebat-o pe mama ta de ce s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat?
Nu am întrebat-o de ce. Eu singură înțeleg de ce. Am mai povestit, tatăl meu a fost alcoolic și ea, la un moment dat, pur și simplu a avut de ales de a le da copiilor un model de familie nesănătos atunci când bărbatul și femeia nu se iubesc, aproape că se urăsc, mereu se ceartă, mereu își reproșează ceva și copiii trăiesc parcă într-o celulă sănătoasă, cu mamă și tată, dar absolut nesănătoasă ca atmosferă de familie, și atunci mama mea a ales să trăiască într-o celulă incompletă și ea a fost foarte mult criticată pentru asta. Foarte mulți o întrebau: cum îi vei crește fără tată? Dar eu chiar am avut o copilărie fericită. Îmi amintesc că și după divorț el mai venea la noi, ne teroriza, trebuie de spus lucrurilor pe nume, cât trăiam în Hîncești, viața noastră a fost foarte complicată, de aceea ne-am mutat la Chișinău când eu am împlinit 11 ani, pentru că deja era imposibil.
Relația voastră întotdeauna a fost la fel de frumoasă ca acum?
Ea a fost diferită și a trecut prin etape diferite. Mama mea este o femeie extrem de puternică. Rudele noastre mai glumesc spunând despre mama mea „Mon Generale”, ea la mine este „gheneralishă”, ea dacă spune-spune. Relația a fost complicată pentru că ne contrariam foarte mult... cu toate că îmi oferea toată libertatea, libertatea de a lua și de a-mi asuma decizii singură. Totuși, deseori punctele de vedere nu coincideau...
Dacă tot spui că nu vă coincideau punctele de vedere, în ce situații nu ți-a aprobat vreo decizie?
Ea uneori nu-mi aproba alegerile în oameni: prietenii sau băieții cu care am fost. Ei nu au fost atât de mulți, dar oricum. Și mama nu-i aproba, nu în sens că îmi interzicea să mă întâlnesc cu ei sau să prietenesc cu cineva, dar îmi spunea: „să știi că trebuie să te ferești de el sau de ea”. Mereu ne certam din această cauză, pentru că nu eram de acord (cum așa, ăștia-s prietenii mei). Dar nu a fost niciodată ca mama mea să greșească.
Cum petreceți timpul împreună?
Mi-aș fi dorit să petrecem mai mult timp, dar cu agenda mea încărcată nu-mi reușește atât de des, dar am o tradiție, o dată pe săptămână obligatoriu merg la mama, de obicei duminica. Mă trezesc dimineața, pe la 11:00 ajung la mama și toată ziua dorm-mănânc-dorm-manânc și vorbim foarte mult. La mine duminica e ziua mamei.
Cu ce mâncare te alintă?
Oooo... cu diferite. Așa cum mama mea face bigus – nu face nimeni. Așa cum mama mea face găină la cuptor în adjika ei proprie – nu face nimeni.
Cum îți place s-o răsfeți?
În fiecare dimineață, primul om pe care îl sun este mama, ori ea pe mine mă trezește. Eu îi zic: - Ce faci păpușica?
De ce păpușica?
Așa cumva, de mulți ani deja, cred că deja de vreo 17 ani, eu o numesc păpușica. Pentru mine ea e păpușică. Dar cum o răsfăț? Când am posibilitatea, mergem împreună să călătorim peste hotare. Ea din păcate a avut nenorocul să trăiască o viață lipsită de călătorii și eu acum încerc să-i ofer asta.
Ce nu i-ai spus de mult timp?
„Te iubesc” îi spun destul de des, dar probabil nu i-am spus mulțumesc pentru puterea ei. Acum deja judec ca o femei matură și vreau să vă spun că ea a făcut foarte multe sacrificii pentru noi, nu știu dacă eu aș putea să fac atâtea. Nu i-am spus mulțumesc de mult timp, pentru puterea ei.
Ce ai învăţat de la mama? 5 sfaturi pe care le-ai primit de la ea și de care ții cont mereu?
Este foarte greu să încep a enumera, chiar este complicat de făcut o listă de sfaturi, pentru că mama mă învață o viață întreagă. Ea nu o face direct, dar mereu îmi dă lecții. Mă învăța prin propriul exemplu: de a fi și a-ți păstra verticalitatea, de a-ți apăra principiile, chiar dacă din cauza asta pierzi multe lucruri. Pentru mama mereu era important să-și păstreze coloana vertebrală. Ea mereu spunea „săraci, dar mândri”.
Dacă-ai avea o fiică, ce calități ți-ai dori să moștenească de la bunica?
Eu în general îmi doresc ca mama mea să reușească să-mi vadă fiica sau feciorul și tare aș vrea ca ea să-mi educe copiii.
Sursa: Mamaplus.MD
