În prezent există mulți tineri părinți care se plâng că bunicii nu se ocupă suficient de nepoți. Noi considerăm că aceste plângeri sunt cam exagerate – din contra, există situații când pur și simplu trebuie să spuneți „stop” rudelor prea active și implicate.
Cazul unu
Impunerea modelului de educație. Poate că dumneavoastră sunteți adepții culturii sling, iar generațiile mai în vârstă sunt exasperate, pur și simplu, de lipsa cărucioarelor, pătuțurilor și altor obiecte tradiționale pentru micuți. Sau poate este invers – dumneavoastră aveți viziuni cât se poate de tradiționaliste, în schimb bunicii „mai progresiști” consideră corectă doar metodica Rudolf Steiner și au ales deja pentru nepot o grădiniță corespunzătoare cu jucării hand-made sau insistă ca micuțul să fie călit după metoda lui Porfirii Ivanov. Și într-un caz, și în altul, ei nu se jenează probabil să își spună părerea sus și tare.
Cum să spuneți „stop”? Formulați întâi pentru dumneavoastră această idee: „Este copilul meu. Și îmi asum toată responsabilitatea și toate riscurile. Este dreptul meu exclusiv să decid cum să îl educ, dezvolt, învăț, socializez”. Atunci când veți înțelege acest adevăr simplu, vă va fi mai ușor să îl impuneți rudelor iubitoare.
Cazul doi
Crearea coalițiilor și prietenia „tuturor împotriva tuturor”. Există și cazuri când bunicii din ambele părți sunt destul de activi, implicați și, posibil, nu se prea înghit reciproc. În acest caz „premiul cel mare” este atenția copilului dumneavoastră. Și toate metodele sunt bune în această luptă – unii îi oferă pe ascuns gustări și dulciuri, în pofida alergiilor alimentare, iar alții îi permit să stea până târziu la calculator în zilele de școală. Gaz pe foc adaugă și compararea cadourilor, costurile vacanțelor petrecute la rude și multe altele.
Cum să spuneți „stop”? Dacă vreți ca bunicii din ambele părți să continue să vă ajute în creșterea copilului, va trebui să manifestați mai multă diplomație. La reuniunile de familie nu vă arătați în nici un caz preferințele, iar în discuțiile private manevrați: de exemplu, în privat puteți explica mamei și soacrei că nepotul își iubește la fel bunicile și nu poate alege între oamenii apropiați. Dacă veți reuși astfel să ajungeți la rațiunea generației mai mari, pasiunile se vor atenua, la un moment dat.
Cazul trei
Speculațiile referitoare la vârstă și sănătate. Foarte probabil mulți dintre dumneavoastră ați văzut doamne destul de tinere și destul de active plângându-se de faptul că obosesc atât de tare ajutând „tineretul” cu nepoții, chiar dacă este vorba despre activități cu periodicitate de o dată la trei luni. S-ar părea că astfel de plângeri nu fac nici bine, nici rău, însă există un mic „dar”: micuțul nu înțelege că bunica încearcă prin aceasta să atragă atenția și să fie lăudată. El ia de bune aceste declarații și începe să se simtă vinovat, iar aceasta poate conduce la complexe…
Cum să spuneți „stop”? Haideți să fim sinceri – ați născut copilul nu pentru bunici, ci pentru dumneavoastră. Și nimeni nu este obligat să vă ajute în regim nonstop sau regulat, iar dacă vă ajută, învățați să spuneți „mulțumesc”. Nu vă zgârciți la cuvintele de mulțumire și recunoștință, nu considerați ajutorul ca ceva de la sine înțeles. Atunci, posibil, plângerile se vor rări. Sau poate că bunicii obosesc într-adevăr să aibă grijă de un nepot foarte activ. Atunci, oricât ar fi de trist, trebuie să schimbați ceva în viața dumneavoastră și să reduceți eforturile rudelor.
Cazul patru
Bunicii instigă copilul împotriva dumneavoastră. Acest caz este asemănător cu cel de mai sus, cu singura diferență că obiectul criticilor permanente devin părinții, adică dumneavoastră. Iar acest lucru este absolut nepermis – lăsând lucrurile nerezolvate riscați ca legătura dumneavoastră psihoemoțională cu copilul să fie afectată.
Cum să spuneți „stop”? Oricât de banal ar suna, începeți cu analiza propriului comportament. Poate că în apartamentul dumneavoastră este într-adevăr atât de murdar încât e timpul să chemați serviciul de clearing sau vă ocupați permanent doar de treburile proprii și nu acordați suficientă atenție copilului? Poate că trebuie să recunoașteți că și pe soare există pete și să începeți să lucrați asupra propriei persoane. În aceste condiții, rudelor iubitoare le trebuie impuse anumite limite rigide: toate pretențiile trebuie spuse doar dumneavoastră personal. Remarcile provocatoare la adresa părinților cu copiii de față sunt absolut inacceptabile și nepermise.
Cazul cinci
Bunicii se dizolvă practic în nepoți, încercând să le înlocuiască părinții. Ei au părerea lor cu referire la orice lucru – desigur, o părere care se deosebește cardinal de a dumneavoastră; doar ei înțeleg și știu cum este mai bine pentru copil și încearcă să participe la toate momentele vieții lui, chiar și atunci când nu îi rugați.
Cum să spuneți „stop”? Atunci când bunicii se substituie părinților sau se transformă într-un subsistem părintesc, încercând să realizeze pentru micuț funcțiile mamei și tatălui, acest lucru trebuie să fie pentru dumneavoastră un semnal de alarmă. Probabil arătați în ochii lor prea infantili pentru a juca rolul de părinți. Nu vă supărați pe rude, mai bine gândiți-vă de ce nu vă consideră adulți capabili să poarte răspunderea pentru propriul copil. Puteți schimba situația doar prin acțiuni și fapte cântărite, adulte, care demonstrează că sunteți o personalitate maturizată.
Fiecare dintre noi își imaginează cum trebuie să fie bunica ideală: gata oricând să vină în ajutor; să vă iubească necondiționat pe dumneavoastră și copiii dumneavoastră; să respecte fără discuții regulile și principiile de educație pe care le considerați corecte… Într-un cuvânt, să fie Mary Poppins, Vasilisa Înțeleaptă și un robot inteligent de bucătărie – toate în unul. Însă oameni ideali nu există în principiu – nici părinți, nici copii. De aceea încercați să vă înțelegeți cu cei pe care soarta vi i-a pus alături, iar uneori, în caz de necesitate, învățați să spuneți „stop”!
