Cât de necesare sunt vaccinurile pentru copii? Opinia pediatrului Irina Gherman

Astăzi, vaccinarea este un subiect pe larg abordat. Dacă acum 10-20 de ani, părinții nu-și puneau întrebarea dacă au sau nu nevoie copii lor de vaccinuri, astăzi, disputele nu încetează. Este mică probabilitatea împăcării adepților și oponenților, însă, dacă încă nu ați aderat nici la una dintre tabere și vă aflați în rândul indecișilor, vă propunem să aflați care este opinia specialistului. Despre importanța vaccinărilor ne va vorbi în continuare pediatrul-consultant din cadrul Centrului medicilor de familie №7, Irina Gherman.

Irina Gherman pediatrul-consultant

Irina, înainte de a discuta despre momentele controversate legate de vaccinare, vă rugăm să aduceți la cunoștința cititorilor noștri calendarul vaccinărilor aprobat în Moldova la ziua de astăzi?

- Primele două vaccinuri i se administrează copilului încă la maternitate: în prima zi – împotriva hepatitei B, în a treia zi – BCG. Ulterior, copilul este vaccinat la vârsta de 2 luni: penta 1 care include DPT - un vaccin asociat împotriva tusei convulsive, difteriei, tetanosului, Hib-infecției și hepatitei și vaccina împotriva infecției cu pneumococi. Tot atunci, copilului i se administrează picturi orale împotriva infecției cu rotavirus și poliomielitei. Următoarea vaccinare are loc la vârsta de 4 luni – împotriva acelorași infecții. La vârsta de 6 luni copilul este vaccinat din nou. De această dată nu se mai administrează vaccinul împotriva rotavirusului și infecției cu pneumococi. Trebuie de menționat faptul că vaccinarea împotriva rotavirusului are limite de vârstă – primul vaccin se face până la 16 săptămâni, al doilea – până la 32 de săptămâni. Dacă copilul este vaccinat cu întârziere, acestea se exclud. Următoarea vaccinare are loc la vârsta de un an. Copilul este vaccinat împotriva rujeolei, oreionului, rubeolei și al treilea vaccin împotriva infecției cu pneumococi. Peste un an și 4 luni (de regulă vorbim despre 22 – 24 de luni), copilul este vaccinat din nou împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive și poliomielitei. Ulterior, are loc vaccinarea înainte de școlarizare, la 7 ani - rujeolă, rubeolă, oreion, difteria și tetanosul (se exclude vaccinul împotriva tusei convulsive), poliomielita. Anterior, calendarul vaccinărilor includea și BCG, acum, acest vaccin se administrează doar în maternitate. La vârsta de 15 ani, copilul se vaccinează împotriva rujeolei, rubeolei, oreionului, difteriei, tetanosului și poliomielitei. La maturitate – 20, 25, 30, 35, 40, 50 și 60 de ani, pacienții se vaccinează împotriva difteriei și tetanosului.

Cât de des părinții refuză să-și vaccineze copiii?

- Majoritatea copiilor, totuși, sunt vaccinați. În policlinică se înregistrează puține cazuri de refuz, de cele mai multe ori, părinții refuză vaccinarea din maternitate. Pe parcursul anului, când copilul început deja vaccinarea, refuzuri practic nu sunt cu excepția acelor cazuri când sunt stabilite contraindicații. De regulă, deciziile de a nu vaccina copiii sunt din considerente religioase, aderarea la unele curente culturale sau după ce părinții citesc anumite informații în Internet. Uneori, mamele scriu în cererea de refuz că copilul va decide de sine stătător, la vârsta de 18 ani, dacă vrea sau nu să fie vaccinat.

Și care este atitudinea dumneavoastră față de ideea de a aștepta până la vârsta de 18 ani?

- Negativ! La vârsta de 18 ani nu mai sunt vaccinurile care se fac în primul an de viață. De exemplu, acum s-a adăugat vaccinul împotriva infecției cu pneumococi, rotavirus, Hib-infecției – sunt acele boli caracteristice, în special, pentru copii până la vârsta de 5 ani și complicațiile în urma acestor infecții, de cele mai multe ori, sunt suportate de copiii cu vârsta până la 5 ani. Majoritatea vaccinurilor se administrează până la vârsta de un an pentru ca până în momentul în care copilul va trebui să meargă la grădiniță, la vârsta de 2-3 ani, copilul să fie protejat.

Este adevărată informația că în ultima perioadă, din cauza iresponsabilității părinților în ceea ce privește vaccinarea, s-au întețit cazurile de infectare cu boli care au fost ”învinse”. Cum ar fi de exemplu tusea convulsivă?

- Într-adevăr, așa este. Recent, am avut la primire un copil nevaccinat care s-a îmbolnăvit de tuse convulsivă. În ultima jumătate de an, în secția noastră s-au înregistrat două astfel de cazuri, anterior, ani de zile medicii nu se mai confruntau cu această afecțiune. Probabil, mamelor trebuie să li se arate ce înseamnă tusea convulsivă, pentru ca ele să înțeleagă cât de greu decurge această boală, cât de mult tușește copilul și cum tușește el. Este o tuse chinuitoare care continuă zi și noapte, o tuse ca un lătrat, cu limba scoasă, împotriva căreia nu există tratament. Ajută doar timpul, copilul trebuie să depășească boala și în tot acest timp el tușește – cel puțin o lună! Plus la toate, această boală are și complicații - pneumonii, bronșite obstructive, bronșite obișnuite.

De multe ori, părinții sunt de acord să-și vaccineze copiii, dar nu vor să o facă în policlinici. Pe cât de logică este alegerea centrelor comerciale de profil?

- Unicul motiv pentru care părinții caută alternativa policlinicilor de stat este frica de complicații. Însă, problema nu constă în vaccinuri! Pentru ca copilul să suporte ușor vaccina el trebuie să fie examinat și absolut sănătos. În oraș nu există probleme în această privință. Pentru că, înainte de a da îndreptare copilului la vaccin, cerem analiza generală de sânge, analiza generală de urină, la necesitate, copilul este consultat de medicul neurolog. Însă, în localitățile rurale, lucrurile stau altfel. Acolo, de multe ori, copii sunt vaccinați fără să fie examinați în prealabil. De aceea și se înregistrează reacții secundare. În cazul în care copilul este sănătos somatic, dacă nu are boli respiratorii acute sau acutizări ale afecțiunilor cronice, dacă analizele sunt bune, vaccinarea este suportată ușor. În pofida faptului că acum copii sunt vaccinați împotriva mai multor boli deodată, unicul component care poate da reacție este vaccinul împotriva tusei convulsive. Restul, nu dau reacție.

Cum trebuie să fie pregătit copilul pentru vaccinare?

- Mamele noastre obișnuiesc să administreze copiilor preparate antialergice înainte de vaccinare, însă, acestea nu sunt recomandate tuturor copiilor. Ele se prescriu doar pentru copiii alergici care au avut, înainte de vaccinare, o anumită reacție alergică. În ceea ce privește pregătirea – cu trei zile înainte de vaccinare, copilul nu trebuie să fie în contact cu persoane bolnave, dacă măcar un membru din familie suportă o infecție virală, vaccina trebuie amânată. În ceea ce privește alimentarea, cu o săptămână înainte și o săptămână după, în regimul alimentar al copilului nu trebuie să fie incluse alimente noi. În perioada erupției dentare, dacă copilul este foarte neliniștit, puteți să mai așteptați puțin și amâna vaccina.

Ce acțiuni trebuie să întreprindă părinții în cazul în care vaccina a dat reacție?

- Temperatura corporală nu foarte înaltă reprezintă o reacție normală a organismului. În locul vaccinării poate apărea o înroșire neînsemnată, întărirea țesutului care se absoarbe de la sine. Dacă observați că roșeața se menține mai mult de 2-3 zile, formațiunea tare crește și este fierbinte la atingere, trebuie să vă adresați medicului de familie sau chirurgului. Însă, eu personal, demult, nu am mai văzut asemenea complicații după vaccinare datorită faptului că vaccinurile sunt administrate la nivelul coapsei, nu în regiunea fesieră. Locul injecției se poate înroși, însă, trece rapid dacă se pun comprese cu magneziu.

Apropo, discuțiile referitoare la coapse și fese sunt actuale în rândul mamelor, de ce se dă prioritate coapselor?

- În principiu, dacă mama cere în formă scrisă pentru ca vaccina să fie administrată în zona feselor, așa se face. Însă coapsa se potrivește mai bine, întrucât, în această zonă nu este atât de dezvoltat stratul de grăsime subcutanată, și sunt mai puține complicații, abcese după vaccinare. Acesta este unicul motiv.

 Irina, ați recomanda părinților să se gândească asupra necesității altor vaccinuri suplimentare care nu sunt incluse în calendarul vaccinărilor?

- Poate fi vorba despre trei vaccinuri care nu se fac în policlinicele de stat: hepatita A, meningococi și varicela. Hepatita A nu am mai întâlnit-o demult, dacă copilul trăiește în condiții normale, nu este necesitatea acestui vaccin. Din câte știu eu, sunt vaccinați împotriva acestei boli copiii care frecventează instituțiile pentru copii de tip închis și poate că ar fi logică vaccinarea copiilor din localitățile rurale. În ceea ce privește vaccinarea împotriva infecției cu meningococi, are rost în cazul în care copilul frecventează grădinița iar în grupă sunt mai mult de 30 de copii. Cred că dacă există posibilitate materială, vaccinul poate fi făcut, el se administrează de la vârsta de 2 ani. Nu prea aș fi de acord cu vaccinul împotriva varicelei. Această afecțiune se tratează ușor și aproape că nu face complicații. Probabil că ea trebuie administrată băieților adolescenți care nu s-au îmbolnăvit de varicelă în copilărie și care au frați sau surori mai mici care s-ar putea îmbolnăvi. În alte cazuri, acest vaccin nu este obligatoriu, sunt obligatorii acele vaccinuri incluse în programul național de imunizare.

La începutul lunii noiembrie, în Moldova a demarat campania de vaccinare împotriva gripei sezoniere. Este necesar copiilor acest vaccin?

- Este necesar, însă, nu tuturor copiilor. Să începem de la faptul că trebuie să explicăm cum se administrează acest vaccin. Se cercetează tipul de gripă mai des răspândit în acest sezon și în baza acestor cercetări are loc vaccinarea. Totodată, nimeni nu garantează 100% că vă veți îmbolnăvi anume de acest tip de gripă și nu vă va afecta altă formă a bolii. Însă, dacă copilul suferă de o patologie serioasă la plămâni, de exemplu astmul bronșic sau patologia rinichilor, de exemplu glomerulonefrita, o boală gravă a sistemului endocrin, problema cardiace – în acest caz ar trebui să se ia în considerare vaccinarea. De asemenea, împotriva gripei sezoniere trebuie să se vaccineze persoanele ce fac parte din grupul de risc.

Irina, vă rugăm să oferiți câteva sfaturi pentru cei care au dubii în legătură cu necesitatea administrării vaccinurilor?

- Dacă vă este frică de complicații, trebuie să găsiți un medic profesionist, care se va asigura că copilul dumneavoastră este absolut sănătos înainte de a vă trimite la vaccinare. Insistați să vi se facă toate analizele pentru a ști care este starea de sănătate a copilului dumneavoastră, dacă toți indicatorii se încadrează în norme, complicații nu vor fi! Plus la toate, le recomand mamelor care au dubii să caute în internet informații despre bolile împotriva cărora sunt vaccinați copiii – difteria, tetanos, tusea convulsivă ș.a.m.d. Cum se tratează și dacă, în general se tratează, probabil, în internet există și video în care se arată cum tușește copilul în caz de tuse convulsivă… Cred că odată ce vor cunoaște toate aceste informații, părinții nu-și vor pune întrebarea dacă vaccinează sau nu copilul.