O mamă, ajunsă la limita disperării: ”Mă încui în baie și urlu în prosop”

Ajunsă la limita disperării, o mămică din statul american Minnesota, Bridgette Anne, a postat o fotografie cu ea, însoțită de un mesaj puternic despre cum este să fii mamă, să stai toată ziua cu copilul acasă și să fii arătată cu degetul pentru că nu faci nimic.

Poza a fost distribuită de peste 55.000 de persoane și are mai mult de 21.000 de comentarii, arătând clar că mesajul ei a rezonat cu oamenii. În comentarii, foarte multe mămici, atât cele care lucrează, cât și cele care stau acasă, împărtășesc aceeași idee: că este foarte dificil să crești copii și să te ocupi de toate treburile casnice în fiecare zi.

În postarea sa, mămica descrie conceptul greșit pe care îl au oamenii despre mamele care iau decizia sau sunt nevoie să stea acasă cu cei mici și cum arată, de fapt, realitatea.

Toată lumea crede că dacă stai acasă ca mamă cu norma întreagă este ușor.
- că suntem norocoase că nu trebuie să muncim.
- că suntem leneșe.
- că nu este o muncă "adevărată," așa că nu avem de ce să ne plângem.
Dar adevărul este copleșitor.

Nu poți face nimic să schimbi asta. Nu te poți bucura de o ceașcă de cafea, nu poți citi, nici măcar nu poți să te duci la toaletă fără ca cineva să nu plângă sau să nu te prindă de picior.

Nu ai pauze decât atunci când bebelușul doarme. Și folosești această perioadă de timp pentru a face curățenie sau ordine prin casă.

Te chinui să găsești modalități pentru a-ți distra puiul cel puțin 12 ore pe zi.

Porți aceleași haine care miros a transpirație, dar te gândești că nu le schimbi pentru că deja sunt pătate și nu are rost să strici și alte haine.

Uiți ce înseamnă să trăiești ca o persoană individuală, pentru că acum întreaga ta existență se învârte în jurul copilului.

Te încui în baie și țipi într-un prosop în timp ce lacrimile îți curg pe obraji, pentru că ai nevoie de câteva secunde pentru a respira, în timp ce piciul tău bate la ușă și vrea să intre în baie.

Am fost una dintre persoanele care a judecat mamele care stau acasă. Acum mi-a venit și mie rândul. Oamenii care au spus că vor fi acolo să mă ajute, au dispărut. Așadar, am rămas cu acest sentiment copleșitor plin de eșec.

Casa mea este câteodată curată, câteodată murdară, vasele sunt nespălate, azi am țipat deja de câteva ori, am plâns și m-am simțit atât de vinovată pentru că puiul meu a fost martor la toate astea. Dar sunt singură... și iar singură.