De mai bine de 12 ani creează bijuterii handmade, fiind și o gospodină desăvârșită, pentru că ceaiurile și pâinea ei de casă sunt atât de bune încât primesc doar cuvinte de laudă de la cei care le-au gustat. Lorina Țurcanu este mai nou și mămică, iar astăzi fiica ei Dariana împlinește jumătate de anișor de când a venit pe lume. Un eveniment minunat și o ocazie bună să aflăm povestea și experiența ei de proaspătă mămică.
La baza oricărei familii frumoase este și o poveste de dragoste. Cum a fost în cazul vostru?
Atunci când viața amândurora se părea că a pierdut din culoare, ne-am cunoscut online, și ne-am întâlnit la un târg Yard Sale. De la bun început, Max a încercat să mă cucerească, aducând cu sine la prima întălnire o veveriță jucărie de pluș, știind că am o pasiune pentru aceste animăluțe. Am comunicat o vreme, apoi ne-am despărțit, ca într-un final să mă recucerească peste câteva luni, de data asta cu o abordare mai serioasă. Astfel am decis să ne mutăm împreună, urmând și cererea în căsătorie, apoi înscrierea civilă și cununia.
Îți mai amintești cum a fost ziua în care ai aflat că ești însărcinată? Cum i-ai spus soțului despre asta?
Pentru că nu mai eram la prima tinerețe, și pentru că am luat totul în serios, am hotărât să ne pregătim de sarcină ca la carte cu un șir de analize și examene medicale, de aceea sarcina în sine era previzibilă din punctul soțului de vedere. L-am anunțat peste două zile după ce am făcut testele de sarcină, dar și ca o confirmare mi-a fost apelul de la doctor, care mi-a dat vestea la telefon, după ce a primit rezultatele analizei de sânge. Nu am avut răbdare și l-am sunat imediat. Cu toate că aștepta asta, a fost surprins!
Părinții, însă, i-am anunțat destul de original. Era în preajma sărbătorilor de iarnă, în 2018 spre 2019. De Crăciun i-am făcut surpriza mamei mele, iar de Revelion, au aflat și părinții lui. Am pregătit niște cartonașe care trebuiau răzuite, ca să afle că vor deveni bunici. Au fost niște reacții extraordinare! Chiar și acum, privind înregistrările video, îmi dau lacrimile.
Cum a decurs sarcina și ce ai învățat din această experiență?
Sarcina, pot zice că a decurs bine, în linii generale, deși de la bun început îmi făceam griji cu privire la poziționarea prea joasă a placentei. Pe tot parcursul sarcinii am administrat, la indicația medicului, medicamente aticoagulante. În fiecare dimineață, îmi injectam o doză în burtă, iar la sfârșitul sarcinii, aveam o colecție impresionantă de... seringi.
Ai avut pofte de graviduță?
Nu am avut toxicoză, și nici pofte. O singură dată, seara pe la 22.00, am vrut sarmale, și Max a fugit la un restaurant și mi-a adus o porție, dar am gustat doar una și am realizat că nu mai vreau. Pe de altă parte, îmi pare rău că nu am avut pofte exotice, ca să îl trimit pe Max la un miez de noapte după vreun fruct de peste mări și țări. În ultimul trimestru însă, am suferit de colestază gravidică – o afecțiune destul de gravă, care apare în sarcină, și care poate pune în pericol viața fătului. Ultimele săptămâni ne rugam să mai rezistăm încă o zi, încă două, încă o săptămână, iar la 39 de săptămâni împlinite am optat pentru cezariană programată.
Ai devenit mămică în toiul verii. Ce îți amintești din sala de nașteri?
Eu am fost destul de activă în perioada sarcinii. Din februarie am făcut răsad de roșii și le-am plantat în grădină și practic în fiecare weekend mergeam și le îngrijeam. De câteva ori am mers la bazin, de aceea pot zice că am avut o rezistență destul de bună. Mă salva adesea aparatul de aer condiționat și cât mai multă apă. Deoarece nașterea a fost programată, urma să ne prezentăm la maternitate dimineața, pe la 7.00. Îmi amintesc că nu dormisem toată noaptea înainte de asta și aveam emoții. Chiar și în momentul când m-au adus în sala de operație, nu mă puteam liniști, știind că în câteva clipe urmează întâlnirea cea mare. Țin minte că mi-au dat niște ciorapi/colanți care aveau niște găuri speciale la talpă, în dosul degetelor, și eu, neștiind cum să îi îmbrac, i-am pus invers și îmi ieșeau unghiile prin ele și mă tot gândeam la ce servesc acele găuri? Să îmi admire pedichiura? Asistentele medicale din sala de operații mi-au zis că i-am pus greșit, dar eu le-am zis că am o scuză – e prima dată când nasc, și că data viitoare îi îmbrac invers. Am râs cu toții.
Soțul tău a asistat la naștere?
Când m-au dus în sala de operații, Max a mers cu mine până la ușă, dar acolo asistenta i-a zis că nu are voie. Noi discutasem anterior cu medicul nostru, care ne-a zis că va lua în calcul posibilitatea asistării soțului și până în ultima clipă, nu credeam că va fi posibil. Cu toate astea, după intervenție, Dariana a fost dusă într-o sala specială unde aștepta soțul pentru contactul piele pe piele. Între timp, eu eram în secția de reanimare. Doctorul mi-a spus că Max a fost în sală și a filmat procesul extragerii! Asta a fost o adevărată surpriză pentru mine.
Cu siguranță, aveai multe întrebări la început. Cum a fost procesul de învățare, cu copil mic în brațe?
Nici o femeie nu devine mamă peste noapte. Mamă devii pe parcurs. Recunosc, a fost greu la început. Chiar din primele zile, la maternitate, a fost dificil, pentru că se adunase oboseala și nedormitul dinaintea nașterii, și organismul meu la un moment dat a ripostat și a cedat. Am mai făcut și un episod de lactostază... Am avut noroc de o echipă de profesioniști, care au fost acolo când am avut nevoie. Însă, odată cu venirea acasă, a trebuit să învăț și să pun în practică toată teoria studiată anterior, care uneori se cam bătea cap în cap cu realitatea. Îmi era frică să nu fac ceva greșit, și prin asta să îi dăunez cumva bebelușului, pentru că era atât de firavă și micuță la început... Atunci am realizat de fapt ce se întâmplase – viață luase o nouă întorsătură. Nu am avut pe nimeni alaturi să mă ajute sau să mă îndrume, doar Max, cât a avut concediul de două săptămâni m-a ajutat enorm cu treburile casnice – lucru pe care îl face și acum.
Povestește-ne puțin despre soluția ta pentru ameliorarea durerilor de burtică la bebeluș – pernuța magică.
Fiind însărcinată, am tot studiat metode alternative medicațiilor folosite la vârste fragede, mai ales pentru diminuarea durerilor de burtică în primele luni, și am aflat despre pernuțele umplute cu sâmburi de cireșe sau vișine. Prin mai-iunie am început sezonul proviziilor de iarnă și am adunat sâmburii de la cireșele și vișinele consumate, le-am uscat și am rugat o prietenă să mi le sigileze într-o stofă, împreună cu niște flori de levănțică, cunoscute pentru efectul lor de calmant. Atunci când nimic nu mai funcționa, pernuța asta făcea minuni. O încălzeam un minut în cuptorul cu microunde sau treceam cu fierul de călcat peste ea, iar apoi o aplicam pe burtica Darianei, asigurându-mă că nu e prea fierbinte. Căldura se menținea până la jumătate de oră, timp în care ea se liniștea și adormea.
Cum au salutat-o pe noua membră a familiei celelaltă animăluțe ale tale? Apropo câte ai de tot?
Familia noastră este compusă încă din patru membri patrupezi – doi motani – Sherhan și Pix, cățelul Masik, și veverița Rizza. Toți erau foarte curioși când am venit de la maternitate, dar accesul liber la ea l-a avut mai mult cățelul. El mă ajuta să o calmez când plângea, îmi ținea de urât când o alăptam, și stătea sub ușa dormitorului toată noaptea când nu puteam adormi. De curând Dariana a făcut cunoștință și cu Rizza.
Cum e Dariana la jumătate de anișor?
Doamne! A trecut deja jumătate de an? Parcă mai ieri eram încă însărcinată! Dariana este o fetiță foarte veselă. Zâmbește ori de câte ori îi vorbești. Iubește să cânte și să vorbească, pe limba ei, evident. Este foarte ambițioasă și vrea multă atenție. Savurez cu multă plăcere fiecare clipă.
Ce-ți dorești cel mai mult pentru Dariana?
Ca orice părinte, îmi doresc ca puiul meu să fie sănătos, în primul rând. Vreau să se bucure de copilărie și să adune multe amintiri frumoase. Ochii ei sunt prea frumoși pentru a fi tulburați de lacrimi. Vreau să aibă noroc de oameni, să știe să își aleagă prietenii, să își urmeze visele și să fie fericită!
