De ce sunt interzise plescăitul, sorbitul și scobitul în dinți la masă

Cei mai mulți dintre oamenii activi mănâncă pe fugă, de regulă în ambalaje din plastic și tacâmuri de unică folosință. Nu este de mirare că au mai uitat de bunele maniere la masă. 

Bune maniere la masă:

Pentru o ținută decentă este important să ținem cont şi de poziția corpului, cum apucăm tacâmurile, dar şi cum trebuie să procedăm atunci când terminăm de mâncat. Nu sunt uitate nici zgomotele pe care nu trebuie să le facem atunci când mâncăm.

Pentru a evita o serie de gafe este esențial să ținem cont de câteva reguli, începând de la poziția pe scaun şi până la scobitul în dinți.

1. Dacă scaunul e prea departe de masă, e inerent să ne pătăm, oricât de atenți am fi. Trebuie să ne aşezăm în aşa fel, încât capul să fie aplecat puțin deasupra marginii mesei. În măsura posibilului, partea de sus a corpului nu trebuie să se mişte când ducem ceva la gură, se apleacă numai capul. Atenție la coate! Trebuie să stea pe lângă corp, fără însă să exagerăm şi să înțepenim într-o poziție nefirească.

2. Lingura şi cuțitul sunt ținute întotdeauna în mâna dreaptă. Nu există nicio excepție de la această regulă.

3. Furculița este ținută în mâna stângă când utilizam cuțitul în acelaşi timp cu ea. O vom trece în dreapta când terminăm de tăiat câte o bucată de friptură, de pildă. La sfârşitul unui fel de mâncare, în farfuria care trebuie luată punem paralel cuțitul şi furculița, cu dinții în jos. În timp ce mâncăm, ținem tacâmul deasupra farfuriei, fără să-l ridicăm prea mult în aer şi mai ales fără să gesticulăm cu el.

4. Lingura se ține ca un creion, între degetul mare şi cel arătător, şi o dirijăm cu ajutorul celui mijlociu şi al încheieturii mâinii.

5. Cuțitul se ține între degetul mare şi cel mijlociu, iar arătătorul se sprijină pe spatele mânerului. În niciun caz, nu se pune arătătorul pe spatele lamei.

6. Când folosim furculița, o întoarcem cu dinții în jos, pentru a o putea înfige în bucata pe care o ducem la gură. Brânza se mănâncă cu furculița, nu cu cuțitul.

7. Dacă un tacâm ne scapă pe jos din neatenție, cerem altul. Nu-l ştergem sau suflăm în el spunând: „Nu-i nimic!".

8. Când bem, păstrăm tacâmul în farfurie: furculița la stânga, cu dinții în sus şi cuțitul la dreapta, cu lama sub curbura furculiței. Dacă farfuria e goală şi punem tacâmurile încrucişate, e semn că dorim să mai fim serviți din felul respectiv.

9. La masă trebuie evitate zgomote dezagreabile ca: plescăit, sorbit, ciocnitul tacâmurilor de veselă, oftaturi, pentru a nu crea un disconfort celorlalți meseni. De asemenea, îndepărtarea resturilor rămase între dinți nu se face la masă, în prezența tuturor, ci la baie.

10. La începutul mesei, punem şervetul pe genunchi, fără a-l desfăşura în totalitate. Ne servim de el cu discreție, tamponându-ne gura. Este absolut interzis să-l înnodăm în jurul gâtului sau să-l fixăm în decolteu sau în gulerul cămăşii. La sfârşitul mesei, şervetul se aşază lângă farfurie, fără a-l împături ca la început. Dacă adoptăm o poziție corectă la masă, nu este nevoie să întindem şervetul pe genunchi.