Ciupercile sunt un produs care apare, ocazional, pe fiecare masă. Micuțul întinde mânuțele spre farfuriile adulților – poate oare să le încerce? Haideți să vedem împreună.
Pe de o parte, ciupercile sunt un produs folositor. Hrănitoare, cu un conţinut sporit de proteine, vitamine din grupa B, asemănătoare după compoziție cu cele din carne și utile pentru sistemul nervos (B1, B2, PP), și vitamina C, care întărește imunitatea. Ciupercile conțin și multe microelemente – potasiu, magneziu, fier, zinc.
Pe de altă parte, ele sunt formate din fibre destul de grosiere, care sunt greu de digerat. Pentru copiii mici, la care tractul gastrointestinal este încă în proces de formare, acest produs este deosebit de greu. În plus, ciupercile au o capacitate de a absorbi, ca un burete, diferite substanțe nocive, inclusiv toxine, metale grele etc.
De aceea nu este de mirare că nici măcar specialiștii nu au o opinie comună: unii medici afirmă că ciupercile pot fi introduse în alimentația copiilor pe la doi ani, iar alții – că acestea trebuie lăsate pe mai târziu, când sistemul digestiv al copilului este bine format, adică nu mai devreme de 7-8 ani. Iar a treia categorie de specialiști nu recomandă consumul de ciuperci până la vârsta adolescenței.
Însă uneori este greu să evităm tentațiile: micuțul poftește la farfuria părinților, mai ales că ciupercile prăjite sau înăbușite în smântână au un miros atât de plăcut! Prin urmare, iată câteva reguli simple care vă vor ajuta în acest sens.
Consumăm ciuperci corect
Tipurile de ciuperci. Cele mai sigure sunt considerate cele din clasele champignion și păstrăvul de fag. Acestea nu sunt ciuperci de pădure, ele sunt cultivate în condiții controlate, iar calitatea lor este verificată, de aceea sunt de încredere. O cantitate mică de ciuperci poate fi oferită copiilor în compoziția terciurilor sau piureurilor de legume de la vârsta de 2-3 ori.
Cantitățile permise. Foarte mici: ciupercile nu trebuie să fie un fel separat, ci doar un adaos pentru gust. Regulile sunt aceleași ca și în cazul produselor noi, introduse în meniul copiilor: câte puțin, fără a le amesteca cu alte produse necunoscute și urmărind cu atenție reacția organismului. Dacă totul este în regulă, cu timpul în meniul copiilor pot apărea sosuri de ciuperci, super, piure de cartofi cu garnitură de ciuperci. În schimb chiflele bunicii cu ciuperci, chiar dacă sunt delicioase, trebuie amânate până pe la 7 ani: ciupercile împreună cu aluatul dospit sunt prea grele pentru stomacul micuților.
Frecvența. În orice caz, ciupercile nu trebuie consumate mai des de două ori pe săptămână: ele suprasolicită chiar și intestinele adulților, ca să nu mai vorbim despre organismul copiilor.
Ciupercile marinate. Aceste sunt interzise. Nici ciupercile marinate, nici cele murate nu trebuie să apară în meniul copiilor din cauza conținutului sporit de sare și oțet. În plus, conservele pot provoca intoxicații. Chiar și adulții trebuie să fie deosebit de atenți.
Ciupercile de pădure. Sunt permise ciupercile albe, pitărcile, ghebele, în primul rând. În al doilea rând, dacă le-aţi cules dumneavoastră, le puteţi o oferi copiilor doar în cazul în care sunteţi un bun cunoscător. Dacă nu, este mai bine să nu riscaţi şi să nu cumpăraţi ciuperci de pe marginea drumului, din pieţe şi metrou: nu se ştie de unde au fost culese acestea. Şi, în special, ciupercile cumpărate în locuri întâmplătoare nu trebuie consumate de copii, femeile gravide şi cele care alăptează.
Alergii. Pe lângă faptul că sunt grele pentru tractul digestiv şi pot provoca intoxicaţii, ciupercile sunt produse alergenice. Iar pentru copiii a căror imunitate nu este încă bine formate, ele pot fi periculoase.
