Cercetătorii au demonstrat că bilingvismul ajută la dezvoltarea intelectuală a copilului, iar să cunoști mai multe limbi e foarte prestigios în timpurile noastre, ceea ce ajută și la dezvoltarea academică. Astfel că mulți părinți doresc ca micuții lor să crească poligloți și de la o vârstă fragedă să posede și rusa, și româna, și engleza, și franceza. Cum poate fi dezvoltat bilingvismul, cu ce impedimente se confruntă copiii bilingvi și cum pot fi ajutați am discutat cu logopedul-defectolog de la Clinica de medicină estetică Sancos – Liudmila Cotorobai.
Să începem, cum se spune, cu începutul, care copii se consideră bilingvi?
Ca să fie clar pentru toți – aceștia sunt copiii care vorbesc și înțeleg două limbi. Bilingvismul se dezvoltă în familie, dacă părinții vorbesc limbi diferite, de exemplu rusa și româna sau dacă copilul merge la o grădiniță cu o altă limbă de comunicare.
Cum se dezvoltă corect bilingvismul, e bine să vorbească copilul în două limbi?
Vorbirea umană este imitare, noi rostim ceva și copilul repetă. Dacă nu are probleme de vorbire, adică se dezvoltă în conformitate cu vârsta, atunci bilingvismul nu îi poate împiedica dezvoltarea. Unica complicație inițială este bagajul de cuvinte, care poate fi mai sărac decât al semenilor săi care vorbesc o singură limbă. Dar, după o anumită perioadă, copilul va începe să vorbească în ambele limbi. E posibil, dacă nu are nici o problemă psihologică serioasă, adică întârzieri în dezvoltare, nici un sindrom, precum hiperactivitatea sau deficitul de vitamine. Dacă totul decurge normal, atunci cunoașterea a două limbi nu-i poate încurca, poate învăța și trei limbi.
Dar, din păcate, în prezent, toți copiii folosesc tabletele, computerele, telefoane, părinții, neînțelegând, le selectează programe în limbi străine. Pentru că le lipsește comunicarea, copiii nu vorbesc bine. Desigur că ei recepționează informația, însă nu o emit. Astfel, conform statisticilor, doar doi din zece copii au un auz fonematic dezvoltat – particularitatea auzului care percepe sunetele aferente vorbirii. Copilul poate avea un auz muzical normal, auz ritmic, dar nu un auz fonematic dezvoltat dacă comunică puțin, dacă i se citește puțin. Când îi citiți trebuie să-i explicați ceea ce-i citiți. Dacă nu se depune efort pentru dezvoltarea limbajului, copilul, în primul rând, va însuși mai greu vocabularul și pot apărea probleme de învățare și dezvoltare.
De la ce vârstă un copil poate fi învățat a doua limbă, de exemplu limba rusă, dacă în familie se vorbește limba română?
Dacă copilul rostește corect toate sunetele, în mod normal la 4 ani pronunția trebuie să fie corectă, deja puteți începe să-l învățați cea de-a doua limbă sau mai multe. Deoarece pentru fiecare limbă e caracteristică o anumită structură a aparatului fonator. De exemplu, dacă pentru francezi „rrr” este normal, atunci pentru vorbitorii ruși sau români e un defect. De aceea părinții care încep să-și învețe copilul de la vârsta de trei ani o altă limbă trebuie să știe că acesta trebuie să rostească mai întâi corect sunetele din limba maternă. Apoi, treptat, se poate trece la învățarea altei limbi.
Se consideră că vârsta potrivită pentru învățarea unei limbi este până la 3 ani, că baza se pune la această vârstă, ce părere aveți?
Nu sunt de acord. În primul rând, memoria infantilă este foarte scurtă. Dacă nu repetă de mai multe ori, copilul uită foarte repede. Până la vârsta de 4 ani, vorbirea se realizează inconștient, se bazează pe imitație, și abia după 4 ani copiii încep să perceapă limba, iată anume la această vârstă e normal să înceapă învățarea mai multor limbi.
E recomandabil ca micuții care discută acasă într-o limbă să fie înscris la o școală sau grădiniță cu altă limbă de comunicare?
În general, nimic nu este interzis. Să analizăm altă extremitate, în cazul în care neurologii sau psihiatrii i-au stabilit copilului o diagnoză – retard mental, iar acasă acesta vorbește în limba rusă, dar merge la grădiniță în limba română, peste o perioadă de timp va vorbi, pentru că totul se bazează pe imitație. Dar dacă se dezvoltă normal, cu atât mai mult. Doar că, repet, de la început va avea un vocabular limitat, care, peste un an, se va îmbogăți.
Să discutăm puțin despre rolul părinților. Cum trebuie să procedeze mama și tata atunci când micuțul va fi integrat „într-un alt mediu lingvistic”?
În primul rând, copilul trebuie să înțeleagă de ce părinții îl integrează în acest mediu. Trebuie să fiți conștienți că acesta va întâmpina dificultăți și va trebui să-l ajutați. În al doilea rând, cel puțin unul dintre părinți trebuie să cunoască a doua limbă, ca să-l ajute pe copil să-și consolideze cunoștințele primite la grădiniță. Copilul nu trebuie aruncat, pur și simplu, într-un mediu român, iar acasă să se vorbească doar în limba rusă. Desigur că micuțul poate singur să se „coacă” și peste jumătate de an să înceapă a vorbi în fraze în altă limbă. Dar dacă e vorba de părinți, aceștia ar trebui să-și ajute odorul – să-i citească în limba română, să-l învețe poezii, să-i includă desene animate în limba română etc.
Se poate de inclus desene animate în limba franceză, engleză de la vârsta 1,5 -2 ani ca micuțul să înceapă a învăța a doua limbă?
Categoric nu. Am spus deja că doar la doi din zece copii este dezvoltat auzul fonematic. Iată ce înseamnă aceasta. Există un test foarte simplu – îl rog pe copil să repete în diferite poziții doar două silabe, una cu consoană surdă, alta – cu sonoră, „pа-bа-bа-pа”. Dacă copilul reușește, atunci are auzul fonematic dezvoltat, ceea ce se întâlnește foarte rar chiar la copiii de vârstă școlară. Din conversația cu părinții, deduc că micuții lor petrec foarte mult timp în fața computerelor, televizorului, unde aude o limbă necunoscută, pe care încearcă să o imite după modelul limbii sale, chiar dacă nu are încă un vocabular dezvoltat.
Cu ce probleme se pot confrunta copiii bilingvi?
Una dintre probleme este pronunția incorectă a sunetelor din limba maternă. Există o astfel de diagnoză – sigmatism interdental, care se stabilește de cele mai multe ori la copiii de 4, 5, 6 ani. În cazul învățării limbii engleze – este normal, iar pentru limbile română și rusă este un defect. Copiii pronunță sunetele după modelul limbii engleze. Pentru a rezolva această problemă, mai întâi trebuie să întrerupeți învățarea limbii engleze.
Ce trebuie de făcut dacă copilul refuză categoric să vorbească a doua limbă?
Înseamnă că nu trebuie să-l impunem. Dacă copilul nu vrea să vorbească, iar adulții explică acest refuz ca o nedorință, rușine, lipsa dorinței de socializare, interiorizare, îi îndemn să-l stimuleze. Dar dacă există unele probleme, trebuie să meargă cu el la un specialist, iar dacă nu există nici un fel de probleme, atunci trebuie intervenit la nivel psihologic – să-l convingă și să-l intereseze. Dar nici într-un caz nu trebuie să-l forțeze, să-l preseze, să-l pedepsească, pentru că poate apărea gângăveala, care, practic, nu se tratează. Limba se dezvoltă pe baza emoțiilor pozitive.
La ce vârstă copiii bilingvi pot fi învățați limbi străine, adică a treia sau a patra limbă?
Acesta este un aspect individual. Dacă vorbim despre un copil activ, care are un vocabular dezvoltat și aparatul fonator format, atunci acesta poate învăța una și mai multe limbi chiar și la vârsta de trei ani. Dar dacă măcar una dintre aceste condiții nu este îndeplinită, mai întâi trebuie înlăturate problemele, apoi să înceapă să învețe limbi străine.
Care sunt problemele caracteristice pentru copiii bilingvi?
De obicei, acești copiii își formulează mai greu gândurile, formează mai greu propoziții simple, iar dacă le reușește, nu rostesc terminațiile – astfel are loc schimonosirea structurii cuvântului și a propoziției. Din cauza vocabularului limitat, pot amesteca cuvinte «это мыло не сэпунится», adică nu face spumă. Nu e nevoie de un suport suplimentar. Ei foarte ușor asimilează.
Ce trebuie să facă părinții ca odorașul lor să vorbească ambele limbi fără accent?
E vorba de timp. De regulă, cu accent vorbesc copii mai mari, se întâmplă din cauza învățării incorecte, la cei mici accentul nu apare. De aceea copiii trebuie învățați corect, maximă atenție la acest detaliu. De exemplu, limbile română și rusă aproape că nu se deosebesc din punct de vedere fonetic. Doar că în limba rusă sunetul „l” este dur și foarte moale în „ле”, „ля”, „лё”, „лю”, dar în română intermediar. Dacă în limba rusă există sunetul tare „ж”, în română apare „дж”. Conform metodicilor actuale de învățare a limbilor străine, nu se pune accent pe rostire, ceea ce e corect, deoarece preșcolarul nu are anevoie de așa ceva. Micuții memorează foarte bine cuvintele unei limbi, iar atunci când va merge la școală, va perfecționa și pronunția.
Ce sfaturi le puteți oferi mamelor care cresc copii bilingvi?
Dacă bilingvismul nu se dezvoltă de sine stătător, de exemplu atunci când membrii familiei vorbesc limbi diferite, cu copilul trebuie să se vorbească într-o limbă corectă. Bunica, dacă este vorbitoare de limba rusă, trebuie să vorbească cu copilul într-o limbă rusă corectă, și nu stâlcită, utilizând cuvintele literare. Dacă membrii familiei își propun să-l învețe două limbi sau acesta le învață singur, atunci părinții trebuie să vorbească frumos și corect în limba pe care o cunosc – mama în rusă, iar tata în română. În acest caz copilul va învăța să rostească corect cuvintele și va putea comunica în ambele limbi.
A pregătit Irina Captelchina
