Puddingul de Crăciun este un preparat interesant, însă gustul acestuia nu te cucerește întotdeauna de la prima linguriță. Este foarte consistent și cam greu pentru finalul mesei de Crăciun, ea însăși nu prea dietetică. Dar pentru un ceai în mijlocul zilei, este o variantă acceptabilă.
Cine nu a auzit despre budinca englezească de Crăciun, numit și plum pudding? Cunosc chiar anumite persoane care pregătesc în fiecare an acest preparat destul de complicat și care nu sunt locuitori ai insulelor Britanice. Eu inclusiv.
Tradiția ne îndeamnă să începem pregătirea puddingului în duminica cea mai apropiată de 30 noiembrie. Aceasta duminică este numită ziua de frământare a puddingului. Unii o fac chiar și mai devreme, la sfârșitul verii, pentru că puddingul este mai bun după ce stă o lună-două. Dar nu este târziu să faceți budinca nici la începutul lunii decembrie – până la Crăciun va fi perfectă.
O gospodină englezoaică adevărată nu prepară niciodată o singură budincă. De obicei pregătesc mai multe, și pentru masă, și pentru a servi numeroasele rude și prieteni. Noi ne vom limita la un pudding micuț, de aproximativ 570 ml. După ce am încercat mai multe rețete, am revenit la cea de la care am început: rețeta lui Delia Smith. Este adevărat că am înlocuit de la bun început grăsimea de nurcă, caracteristică mesei de Crăciun „corecte” şi „clasice”, cu unt. Am mai modificat câte ceva pe ici-colo, dar sursa de bază rămâne totuşi reţeta Deliei.
Pentru pudding am nevoie de:
- 60 g unt, tăiat cubuleţe mici
- 30 g făină cernută
- 60 g pesmeţi făcuţi dintr-o franzelă uscată (dacă aveţi doar pâine proaspătă, uscaţi-o la cuptor)
- 120 g de zahăr brun muscovado (uneori l-am înlocuit cu zahărul demerara, galben-auriu, dar pentru a spori aroma am crescut cantitatea de mirodenii)
- coajă rasă de portocală şi lămâie – câte aproximativ 1 linguriţă
- nucşoară (obligatoriu proaspăt măcinată)
- scorţişoară măcinată – un vârf de cuţit
- amestec de mirodenii (poate fi ghimber, cuişoare) – după gust
- 270-280 g stafide de diferite feluri (în reţetele originale, aproximativ jumătate – din struguri roşii, o pătrime – „sultan” alb şi o pătrime Corinthe; eu prefer Jambo, pe care îl toc; adaug şi câteva curmale tăiate mărunt, conform unor reţete pe care le-am citit)
- 15 g lămâie şi portocale zaharisite, tocate mărunt
- 15 g migdale blanşate, curăţate şi tocate mărunt
- jumătate de măr mediu, curăţat şi tăiat bucăţele mici
- 1 ou
- 1 lingură de whisky sau rom
- 70-80 ml bere Stout englezească (poate fi înlocuită cu alt tip de bere brună sau Porter)
Mod de preparare:
Într-un bol adânc omogenizaţi bine untul cu făina, adăugaţi pesmetul, mirodeniile, zahărul, amestecând după adăugarea fiecărui ingredient. Adăugaţi treptat, în acelaşi mod, fructele uscate, migdalele, coaja rasă, mărul. Într-un alt vas amestecaţi oul cu romul şi berea. Turnaţi lichidul peste compoziţia uscată şi omogenizaţi bine. Trebuie să obţineţi o masă lutoasă. Delia Smith, a cărei reţetă o folosesc, explică în felul următor: dacă luaţi o lingură din această masă şi o loviţi de peretele vasului, conţinutul trebuie să lunece din lingură.
În cazul în care compoziţia vă pare prea uscată, puteţi adăuga un pic de bere. Acoperiţi bolul cu un prosop şi lăsaţi deoparte pentru 24 de ore.
Când vreţi să gătiţi puddingul, ungeţi bine forma de copt cu unt şi puneţi compoziţia, apăsând-o uşor. Partea de sus a compoziţiei trebuie să fie mai jos de marginea formei cu cel puţin jumătate de centimetru. Luaţi hârtie de copt, faceți un pliu şi tăiaţi un cerc cu diametrul cu 3-4 centimetri mai mare decât partea de sus a formei. Tăiaţi un cerc asemănător şi din folia de aluminiu. Pliul este necesar pentru aburul care iese în timpul fierberii. Acoperiți forma întâi cu hârtia de copt, apoi cu folia de aluminiu, legați-o bine cu o frânghie, din care faceți și un fel de toartă, pentru a scote mai ușor forma din apa clocotindă. Într-o oală mare puneți o farfurioară cu fundul în sus, iar pe aceasta – forma cu puddingul.
Partea de jos a formei de copt nu trebuie să atingă fundul oalei. Eu am pus odată în oală o formă rotundă de silicon, mi s-a părut că e comod. Însă între silicon și fundul oalei trebuie să fie neapărat apă, pentru că siliconul se va supraîncălzi și va crăpa. Turnați în oală apă fierbinte cam până la jumătatea formei, acoperiți cu un capac și lăsați să fiarbă aproximativ 6-8 ore la foc foarte mic, completând apa pe măsura necesității. Atenție, nu turnați apă rece! Înainte fierbeam puddingul 8 ore, conform rețetei, dar când am redus timpul cu două ore, nu am observat nici o diferență. După ce l-ați luat de pe foc, lăsați puddingul să se răcească.
Înveliți puddingul în hârtie de copt și folie de aluminiu proaspete și lăsați până la sărbători într-un loc răcoros. Pentru că nu am o cămară englezească răcoroasă, țin puddingul pe geam.
În ziua „X”, încălziți-l în apă clocotindă timp de 1-1,5 ore. O metodă mai simplă și mai rapidă este să puneți puddingul pe o farfurie corespunzătoare și să-l încălziți în cuptorul cu microunde la temperaturi mici. Serviți cu frișcă bătută, înghețată, pe care le puteți pune deasupra puddingului de culoare închisă, sau cu sosuri pe bază de alcool.
Budinca bine frământată și fiartă iese ușor din formă, nu ar trebui să aveți probleme cu aceasta. Există însă o problemă cu forma însăși. Formele pentru pudding nu se prea găsesc în magazinele de veselă din afara Angliei. Dar nici măcar în Londra nu sunt obișnuite pentru magazinele specializate. Puteți folosi o salatieră sau un bol de formă și mărime potrivită. Singura cerință este ca bolul să aibă o margine, de care să puteți prinde frânghiuța, și să fie rezistent la căldură, pentru că, în caz contrar, toate eforturile vor trebui aruncate la gunoi împreună cu bolul crăpat.
Dacă totuși budinca de Revelion vi se pare prea complicată și greu de realizat, ați putea încerca un pudding mai simplu, dar foarte gustos, care seamănă cu pandișpanul de vanilie cu sos de caramel. Pentru o formă de 1,5 litri avem nevoie de următoarele:
pentru blat:
- 250 g unt moale plus încă puțin pentru ungerea formei de copt
- 250 g zahăr
- 4 ouă
- 1 lingurițe de extract de vanilie
- 250 g făină
- 1 linguriță de praf de cop
- 50 ml lapte
pentru sosul de caramel:
- 75 g zahăr
- 25 g unt
- 50 ml frișcă grasă
Mod de preparare:
Pentru pregătirea blatului, bateți cu mixerul untul ca zahărul, până obțineți o masă omogenă asemănătoare cremei. Puneți pe rând ouăle, continuând să bateți, apoi extractul de vanilie. Cerneți făina și puneți praful de copt, apoi adăugați făina în compoziția de unt și ouă, omogenizând cu atenție. La sfârșit turnați laptele. Ungeți forma cu unt și legați-o cum am descris mai sus, în rețeta puddingului de Crăciun. Fierbeți 2 ore, până scobitoarea iese uscată din mijlocul blatului.
Pentru prepararea sosului de caramel, într-o crăticioară dizolvați zahărul în două linguri de apă și puneți la foc mic. Aduceți până la fierbere și fierbeți la foc mic, fără a amesteca, până obțineți un caramel întunecat, dens. Puneți în cratiță untul, amestecați până se topește, luați de pe foc și adăugați frișca, omogenizați. Puneți puddingul pe un platou, turnați sosul și serviți.
Este interesant să știm că sărbătoarea Crăciunului, în forma ei modernă, nu are în Anglia o istorie chiar atât de îndelungată. Biserica anglicană privea cam cu suspiciune această sărbătoare gălăgioasă și plină de bunătăți, văzând aici vestigii ale festivităților păgâne. Din această cauză, o perioadă Crăciunul a fost interzis. Atributele contemporane ale Crăciunului englez își au rădăcinile în timpul îndelungatei domnii a reginei Victoria și au apărut datorită soțului ei iubit Prințul Albert. Există însă și tradiții mai nemțești… Printre acestea se numără împodobirea bradului, schimbul de cadouri, care anterior erau asociate Anului Nou. Printre altele, în Scoția, unde ideile puritane ale predicatorului John Knox erau destul de puternice, Crăciunul nu a fost sărbătorit aproape până în anii 50 ai secolului 20. Chiar și acum, pentru mulți scoțieni, de altfel ca și pentru noi, principala sărbătoare este venirea Anului Nou.