Cea mai mare fetiță a Liliei Ojovan își petrece vacanța de vară la bunici. Amelie are parte de o vară memorabilă la sat, iar mămica ei și-a amintit cu nostalgie de clipele frumoase din copilăria sa. Lilu a postat un articol plin de amintiri și sfaturi prețioase pe blogul său.
”Amelie e la bunici și aseară am primit o poză de la o vecină din altă mahala în care a ajuns mândruţa noastră. O poza care m-a teleportat în Copilăria mea fără telefoane și tablete. Aveam doar telefonul țintuit de masă… cu roata gălăgioasă, la care îmi sunam prietenele să ieșim în drum. Cu toate că cea mai eficientă metodă de a ne găsi una pe cealaltă era strigatul la poartă – Margaaaaaaareta, Cristinaaaaaa. La fântâna, la scaun, sub cel mai mare „șorcov”… acolo erau întâlnirile cu toată gașca din mahala. Am avut o copilărie tare fericita. Asta nu înseamnă că m-am jucat toată ziua în bunghi, chiar am fost pusă să lucrez, mama înainte de a pleca la deal, mă trezea din somnul dulce de dimineaţă şi îmi spunea lista cu „obligaţiunile” pentru ziua respectivă – să spăl borcanele după ce a scopt brânza, să tai frunze de sfeclă la raţe, să culeg crengi de salcâm pentru iepuri, să prăşim printre cartofi şi după … suntem liberi să hoinărim drumuşoarele.
Eu tare vreau să le ofer o copilărie frumoasă şi fetelor mele. Pentru Amelie a început cea de-a treia săptămână de vacanţă la bunici. În sat, ea mănâncă zmeura direct de pe tufe, ea așteaptă vaca în drum și o mâna din urmă până în ogradă, strânge gândacii de Colorado şi îi ceartă că îi mănâncă cartofii. În sat are prieteni, şi exact cum eram eu, îi adună pe toţi în ograda noastră, aşa că bunica are parte de „distracţii la intensitate maximă” aproape în fiecare zi.
Eu ma bucur enorm că ai mei sunt sănătoși și că are cine primi nepoțelele. Acum, bunica Iulia are ajutor, când o vede că plămădește aluat, Amelie cere și ea numaidecât un boţ de aluat ca să facă plăcinţele. Când bunica hrănește puii și rățuștele și ea e cu pumnul plin de grăunțe şi le aruncă în lighean. Știe cum se mulge vaca, știe ce sunt nutriile, știe la ce se folosește coasa și știe ce e „lițăria” (lucerna). Trăieşte o realitate plină de experienţe, făcând din ea un copil fericit, cu toate că e îmbrăcată cu haine pătate şi decolorate, poate cu unghii negre, pline de cenuşa în care s-a jucat, poate cu părul ciufulit şi fără bentiţe cochete. O realitate în care se simte copil.
Un prezent plin de gusturi, culori și momente frumoase îi vor asigura un viitor plin de amintiri minunate. Lăsați copiii în sate, lăsați-i sa trăiască fără gadgeturi, fără frica de a traversa strada, lăsați-i să exploreze ulițele, să se cațere în copaci, să se joace în glod și băltoace, să vadă caii nu doar la grădina zoologică.
Și cel mai important sper că… mai aveți la cine să îi lăsați.”
Sursa: lilu.md
