Văduva lui Dianu Savciuc povestește ultimele clipe din viața soțului

Svetlana Savciuc din Chișinău, văduva lui Dianu Savciuc, fost șef al Inspectoratului de Poliție Șoldănești, care a decedat la sfârșitul lunii mai la vârsta de 41 de ani, lăsând în urmă cinci copii, a vorbit despre ultimele clipe din viața soțului, dar și despre povestea familiei lor.

Când s-au cunoscut, bărbatul creștea singur doi copii, de 2 și 4 ani, după ce mama lor și prima soție a lui Dianu Savciuc decedase. În scurt timp, între Dianu și Svetlana s-a înfiripat o poveste de dragoste și în 2012 s-au căsătorit, transmite jurnal.md.

„Am locuit mulți ani la gazdă, ne duceam de la o gazdă la alta, cu mulți copii nimeni nu voia să ne primească, dar au fost ani frumoși. Cu copiii mici nu a fost greu, ei așteptau alinarea, le-am înlocuit mama și foarte repede m-au acceptat și mi-au spus „mamă”. Dacă ești bun cu copiii și ei sunt buni cu tine, trebuie să-i iubești ca să ai iubire din partea lor. Noi foarte mult am ținut unul la altul și de aceea ei țin la mine, mereu m-au ajutat. Le-am spus că dacă o să învățăm o să fim oameni mari ca tata, altfel nu o să reușim. Sunt ascultători și foarte bravo, chiar și acum Victoraș a terminat clasa a noua cu brio. Tăticul nu-i, dar el s-a concentrat la examen și mă mândresc că sunt bravo”, spune Svetlana.

În toată această perioadă, Svetlana și Dianu au muncit și au sperat că își vor aduna bani pentru propria locuință. Acum cinci ani au luat o casă prin Programul „Prima casă”.

Dianu Savciuc a activat peste 20 de ani în Poliție, ocupând mai multe funcții de conducere.

„El muncea în Poliție din 2007, a absolvit facultatea din România, apoi a venit încoace. A început de jos, când l-am cunoscut el luase o pauză, a vrut să plece în Italia, apoi a lucrat în pază și s-a întors în serviciul lui care i-a plăcut. A început de la Durlești, timp de 7 ani a lucrat la Durlești. În ianuarie a fost avansat în funcție la IP Șoldănești. El nu fugea după funcție, voia mai aproape de casă, era trist pentru că e departe și nu prea dorea, dar asta e... Unde te trimit, acolo trebuie să lucrezi. Din primele zile făcea naveta, apoi a luat o gazdă la Șoldănești, apoi la sfârșitul săptămânii venea acasă. Ei acum sunt mari, înțeleg că tata mereu lucra și ei erau deprinși că tata nu-i acasă. Se mândreau cu tata că tata a ajuns un șef de Inspectorat, erau fericiți, nu se supărau, dar totdeauna voiau să fie tata alături. Nu era sever, era un om bun, care mereu știa cum să-i ia pe copii, cum să le spună, ca să fie cuminți, acasă nu era polițist, era tată dorit de copii”, spune femeia.

Familia îl descrie pe Dianu Savciuc ca pe om cu o inimă mare și tată iubitor. Dianu junior are doar amintiri frumoase legate de tata. Cea mai plăcută activitate era pescuitul.

„La noi pescuitul era cel mai practicat lucru, vorbeam deschis, cream conexiunea, era activitatea noastră favorită. Îmi lipsește și gândesc pozitiv, doresc să finalizez liceul, școala auto, apoi doresc să merg la Academie, să merg pe urmele tatălui, fraților să le acord ajutor, să le acord sprijinul frățesc. Mă bucură că am avut parte de o copilărie minunată. Tata ne-a demonstrat că mergea până la final, era bazat pe scopurile sale”, spune unul dintre fii săi.

Svetlana și Dianu au trăit împreună 12 ani. Svetlana spune că soțul nu avea probleme de sănătate, până anul trecut.

„Anul trecut, în iulie, s-a dus la un control, tensiunea era înaltă, l-au internat în spital să-i facă intervenția la MAI, acolo era zahărul mărit, tensiunea nu au dat-o jos, i-au dat medicamente acasă să continue tratamentul. El bea pastile regulat, dar anul acesta în februarie i-a stat rău. Fusese la întâlnire cu oamenii din Șoldănești, a plecat acasă, la gazdă, m-a sunat și a zis că probabil a răcit, i-am zis să ia medicamente, nu știam că ducea spre un infarct. Luni a venit acasă, îi era rău, dar nu tare, îmi spunea să-i fac masaj că-l dor încheieturile, a dormit și a plecat la Șoldănești. Toată ziua i-a fost rău, îl durea în piept, toate oasele, voia să meargă acasă că îi este rău. M-a sunat și mi-a zis că se culcă că îi este rău, apoi s-a trezit și a zis că nu așa de tare îl doare. A început să facă mâncare, noi ne-am culcat, iar la 12 m-a sunat că îl doare totul. I-am zis să cheme ambulanța, foarte repede a venit, i-au pus la piept și i-au controlat inima, am văzut că e legat de inimă. L-au luat la spital, el m-a sunat și mi-a spus că îl pun în reanimare”, mai povestește Svetlana.

Dianu și-a anunțat soția că urmează să suporte o intervenție chirurgicală. I-a spus că se simte bine, deși se afla într-o stare gravă. Nu voia să o descurajeze pe soția însărcinată, care era și ea internată din cauza sarcinii.

„Mi-a spus că trebuie să-i facă operație, că are niște trombi la inimă. Când s-a terminat operația, el mi-a scris că avea infarct și că în 5 minute, dacă nu venea ambulanța, murea. Eu am auzit că e bine și nu aveam răbdare să ies din spital, am rugat medicii să-mi dea voie să ies din spital. După masă mi s-a permis și m-am dus la Dianu, nu mai aveam răbdare, câteva zile nu-l văzusem. M-am dus și mi-au dat voie în reanimare, era bine, am vorbit cu el, avea susținere, mult contează și eu am stat cu inima împăcată că l-am văzut. (...) Trei luni a stat în spital, din februarie până în mai. Mai venea acasă. Pe data de 20 mai a fost externat, că el pe 23 trebuia să iasă la serviciu, el era bine, nici nu ne-am gândit, era vesel, dornic să iasă la muncă, era fericit că a ieșit din spital, era fericit că iese în muncă, am așteptat să iasă la Șoldănești, am pregătit hainele să iasă la serviciu, înainte de asta au plănuit să iasă cu băieții la pescuit”, își amintește femeia.

Nicoleta, mezina familiei, și-a dorit enorm să doarmă alături de tata. Nimic nu prevestea tragedia care urma să le marcheze viața.

„Nicoleta a simțit, ea dormea în altă cameră, dar a vrut cu tata să doarmă. Ei s-au culcat amândoi, dormeau așa frumos... La 05:30 dimineața mă strigă Dianu, cu un glas, fără putere, nici nu știu cum m-am ridicat din pat, el era în baie, zice că nu se poate ridica... Am chemat ambulanța, am chemat vecina, ea tot lucrează la 112, am măsurat zahărul, el transpira rece, nu putea să se miște, vorbea într-o parte. A chemat-o pe Nicoleta și i-a zis: eu te iubesc. Sau că el simțea... Și l-a chemat pe Victor: „să ai grijă de mămica”. După aia l-au luat, m-am dus cu el la spital, a început a vomita, la Urgență, ne-am dus la „Sf. Treime”, să vadă ce are, la MAI nu este așa aparat. Am stat în hol și am așteptat. A ieșit o doamnă și a zis să venim seara, că nu dă voie. Am venit acasă și nu aveam răbdare să-l văd. Când am intrat la dânsul, mi-a luat mâna și mi-a zis că îl doare capul, transpira rece, era rece, zicea că îl doare capul, am stat 5 minute și m-au scos, au zis să vin mâine. Am discutat cu doctorul, mi-a zis că o să fie bine...”, mai spune femeia.

Svetlana Savciuc nu a reușit să-și ia rămas-bun însă de la soț...

„La 7 dimineața sună telefonul și zice că ieri era totul bine cu soțul Dvs., dar noaptea i-a stat rău și mi-au spus că i s-a oprit inima, a făcut hemoragie la plămâni... Mi s-a dus totul, nu știam ce să fac de durere. Am sunat la fina mea, i-am spus, ea s-a pornit repede, am sunat la Șoldănești, am anunțat, numai pe ei, nu am avut putere pe urmă. Mama mea e la Moscova, dar mama lui e bolnavă, ea nu recunoaște pe nimeni, e mai complicat, ea la biserică atunci și-a dat seama că e Dianu”, spune Svetlana.

Cel mai greu a fost să le spună copiilor despre cele întâmplate.

„Eram la mine în cameră și m-am trezit de la plânsetul mamei. Am încercat să nu arăt emoțiile, am luat valeriană și am liniștit-o pe mama, apoi am sunat rudele. Emoțional eram distrus, dar sunt cel mai mare și trebuia să-i coordonez pe toți, să fie totul bine, cât de cât... Puțin ne-am mai închis, dar moral încercăm să nu dăm capul jos, tata era vesel și mereu ne făcea să zâmbim, sunt sigur că-și dorește să nu-l dezamăgim și să-i purtăm cu onoare numele mai departe”, spune Dianu, fiul care-i poartă numele.

Svetlana pierduse rolul de soție, dar a rămas mamă. Le-a vorbit copiilor despre plecarea tatălui. A avut grijă să le spună că va face tot ce-i stă în puteri, pentru a fi alături de ei cât mai mult timp.

„Eu nu aveam putere, MAI a organizat totul. Eu nu aveam putere să mă gândesc ce trebuie de făcut, IGP a organizat totul, în acea zi a venit psihologul pentru copii, fetița nu a înțeles că tata nu mai este. Eu îi zic că tata e în ceruri și ne păzește de sus și ea se uită la mine și zice: nu plânge, va fi totul bine, tot mă întreabă când mergem la biserică, cu plăcinte, că tata iubea plăcintele cu varză. Ea nu știe că tata nu o să se mai întoarcă, se trezește și sărută pozele, cu gândul că acuș o să vină. Băieții nu arată că suferă... E greu, că în toată dimineața te trezești cu gândul că nu mai vine, e foarte greu, eu nici azi nu realizez că nu mai este. Dar trebuie să mă iau în mâini, să nasc fetița”, mai spune Svetlana.

După decesul soțului, femeia a rămas cu o neclaritate - putea oare fi evitată tragedia?

„Eu mereu îmi pun întrebarea, chiar de când a decedat, dacă putea fi salvat. Edem cerebral pulmonar era scris în certificatul de deces, cineva zice că dacă te-a apucat, nu scapi, mai ales la aceștia tineri, numai Dumnezeu știe ce a fost și cum a fost, nu pot să învinuiesc pe nimeni”, povestește femeia.

Alături au fost rudele, prietenii, oameni de bună-credință și, desigur, colegii.

„Noi credit am luat prin „Prima Casă” aproape 700 de mii de lei, dar ne-au ajutat, mulțumim dl Cernauțeanu, tot IGP, MAI, au donat bani și am încheiat creditul, chiar le mulțumim. Acum cel mai mult îmi doresc să trecem peste toate și să dau naștere fetiței, să-i pot crește, să le dau un viitor, ca tata de acolo să se mândrească, să facă studiile, să se ducă mai departe, că tata tare și-a dorit ca toți copiii să facă studii, să aibă un viitor frumos. A fost un tată iubitor, un soț minunat, pe toți i-a ajutat, toată lumea știe și vreau să le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat în ultimele momente, nu știu cum era să mă descurc”, susține Svetlana.

Dianu Savciuc a fost apreciat de către toți cei care l-au cunoscut. Se implica în foarte multe activități, ajutând comunitatea. Acum, copiii săi au nevoie de sprijin. Durerea nu poate fi măsurată și nici nu poate fi ștearsă. Ce putem face este să dăm o mână de ajutor celor cinci copilași.

Astfel, oamenii care au posibilitatea să ajute o pot face mai jos:

AICI puteți dona de oriunde și prin orice modalitate.

- SMS cu textul 296 la 3300 (Moldcell) sau 9005 (Unite): 45 de lei;

- (0)900 09005 din rețelele fixe, mobile Moldtelecom: 45 de lei;

- Paypal: office@mcharity.org - pentru familia lui DIANU SAVCIUC.

Bancare

MDL

Depuneți pe numele fundației: Fundația MCharity

Codul băncii: AGRNMD2X

Cod Fiscal: 1021620005849

IBAN Lei: MD22AG000000022514454458

IBAN USD: MD54AG000000022514454464