Un fost cinematograf din Chişinău găzduieşte mame şi copii care au fugit din calea războiului

Aproape că nu există zi, în care să nu fie deschise noi centre de plasament al refugiaților în Republica Moldova. Unele locații sunt transformate în timp record în adăposturi temporare pentru ucraineni. Un fost cinematograf din Chişinău care nu funcționează de mai bine de zece ani, găzduieşte acum mame şi copii care au fugit de bombardamentele din țara vecină. Sunt refugiați care zile la rând au încercat să țină piept invadatorilor ruşi în țara lor, însă n-au mai rezistat când casele lor au devenit ținta rachetelor armatei invadatoare.

Cândva în această clădire oamenii veneau să privească filme, să ia masa sau să se distreze. Dar deja de un deceniu uşile acesteia au fost închise pentru vizitatori, iar locația a rămas pustie. Începând cu această săptămână, clădirea s-a transformat într-o casă primitoare de oaspeți. Sunt mame cu copii veniți din Ucraina şi zeci de voluntari care le sar în ajutor.

„Aici în 24 de ore au fost create condiții cu ajutorul volunarilor, au fost vopsiți pereții, a fost adoptat la condiții normale. La fel timp de 24 de ore au fost conectată la caldură, la internet la apă şi azi vor funcționa duşurile.”, susține Valentina Rău, şef interimar, Direcția Învățământ, Chişinău.

Zece ani în urmă în această încăpere era un restaurant în care se serveau bucate alese. În aceste zile a fost dat praful la o parte, au fost amenajate saltele, iar sala s-a transformat într-un dormitor călduros pentru peste 100 de ucraineni care s-au refugiat aici.

Refugiatele povestesc că de o săptămâna viața li s-a transformat într-un adevărat conşmar. De când a început atacul asupra oraşului Micolaev au trăit doar în subsolul casei.

„Ne este frică de avioanele de luptă. Deasupra noastră a zburat un avion, apoi a fost doborât provocând o avalanşă de pietre care cădeau peste noi în timp ce ne ascundeam în subsol. Ne acopeream cu saltele, plângeam, ne rugam. Un desant rus a coborât chiar lângă casa noastră care este în apropierea pădurii. Ne era frică să ieşim în stradă pentru că (n.r. militarii ruşi) ucid oamenii paşnici. Nu este vorba de niciun ajutor sau de pace. E iadul adevărat.”, povestește Ana Babenco, refugiată.

Mulți dintre refugiații care s-au oprit în acest centru de plasament spun că vor merge mai departe spre ţările Uniunii Europene. Sunt însă şi refugiați care vor să rămână în Republica Moldova, chiar dacă nu ştiu pentru cât timp.  Primăria Chişinău a creat o comisie pentru a-i ajuta pe refugiați să se integreze în societate.

Potrivit autorităților, sunt 83 de centre de plasament autorizate în Republica Moldova. 30 dintre acestea se află în Chişinău. Pe lângă acestea, funcționează şi multe centre de plasament improvizate. Voluntarii spun că mai este nevoie de plapume, perne, prosoape, scutece, haine şi încălțăminte pentru copii, dar şi de produse alimentare ambalate.