Trei moldovence din SUA au fondat o organizație de caritate pentru copiii din R. Moldova

Trei tinere mămici din R. Moldova, stabilite de mai mulți ani în Statele Unite ale Americii, și-au unit eforturile și au creat o organizație non-profit, "Love Is Kind", pentru a ajuta copiii și familiile aflate în situații dificile din țara în care s-au născut. „Acesta este modul nostru de a mulțumi țării natale pentru tot ce am primit de la ea până a pleca" – spun ele. Toate trei au plecat peste Ocean ca să își încerce norocul în "țara tuturor posibilităților". Și au reușit! S-au adaptat destul de bine la stilul de viață american, au făcut studii acolo, au familii frumoase și acum își pot transforma aspirațiile în realitate.

Am discutat cu Irina Basarabeanu, Liliana Stamati și Tatiana Pisarski despre proiectele de caritate pe care le desfășoară, despre motivele pe care le au pentru a se implica activ în ele, dar și despre cum se vede R. Moldova de la distanță.

Cum a început proiectul dvs dedicat cauzelor umanitare?

Irina Basarabeanu: Conceptul "Love Is Kind" a fost intotdeauna un vis al meu, încă de când eram doar un copil. Am crescut într-o familie cu venituri modeste și deseori mă regăsesc dureros în multe dintre cazurile prezentate nouă. Consider că orice copil merită o copilărie fericită și un viitor promițător, indiferent de problemele cu care se confruntă – lupta cu o boală grea sau cu sărăcia. Odată ce am devenit și eu mămică și am înțeles mai profund ce înseamnă să fii părinte, acest vis a început a prinde contur și uite așa a apărut ideea de creare a acestei organizații non-profit. Într-o dimineață de ianuarie mi-am luat inima în dinți și am sunat două prietene bune, ambele mămici, moldovence stabilite ăn SUA – Liliana Stamati și Tatiana Pisarski. Împreună am făcut posibil ca acest vis să devină realitate și să realizăm tot ce am reușit până acum.

Care este scopul "Love Is Kind"?

Irina Basarabeanu: "Love Is Kind" are ca scop realizarea a două lucruri importante: a acorda ajutor copiilor din familii social-vulnerabile, copiilor bolnavi, orfani sau abuzați și unirea concetățenilor plecați peste hotare pentru un scop comun, cel de a ajuta noua generație de copii. De a-i ajuta să gândească și să vorbească liber, să se bucure de un viitor mai bun la ei acasă, în Republica Moldova.

Ce anume v-a determinat să vă implicaţi în campanii umanitare?

Irina Basarabeanu: Toate trei avem o dragoste și o pasiune mare pentru copii, sentiment care a devenit și mai puternic odată ce am devenit mămici. Realitatea cruntă cu care se confruntă mulți copii din Moldova ne întristează și ne îngrijorează mult, iar această organizație are ca scop de a face viața acestor copii un pic mai fericită. Acesta este și modul nostru de a mulțumi țării natale pentru tot ce am primit de la ea până a pleca.

Liliana Stamati: De 1 an și 3 luni am devenit mamă, iar acest lucru a trezit în mine sentimente necunoscute până acum. Îi spuneam unei verișoare, care și ea a devenit mămică de curând, că odată ce se naște puiul, mama se transformă în leoaică. Se accentuează nevoia de a oferi protecție copiilor și nu doar copiilor tăi. Dorința de a vedea micuții sănătoși, protejați, iubiți, în brațele părinților a fost factorul decisiv care m-a determinat să mă implic în campanii umanitare.

Tatiana Pisarski: Când Irina mi-a spus despre idea "Love is Kind" n-am putut să nu mă implic, pentru că știu cât e de grea situația în Moldova. Cunosc numeroase cazuri ale copiilor abandonați de părinți forțați să meargă peste hotare să lucreze.

Ce fel de cazuri și cauze sprijiniți? Ce activități ați desfășurat și care au fost cele mai emoţionante momente?

Tatiana Pisarski: Alegem cazurile familiilor cărora le trebuie ajutor financiar și psihologic, pentru a evita situația unde copiii trebuie să fie plasați în orfelinate, adunăm fonduri financiare și materiale, cu speranța de a schimba situația acestor familii, astfel încât copiii să rămână cu părinții sau buneii lor și sa nu fie institutionalizați.

Liliana Stamati: Organizația nostră e încă "un prunc". Suntem la început de drum, mergem pe o cărare necunoscută pentru noi, avem nevoie de mentori și oameni buni la suflet, care să ne susțină. Nu avem un număr mare de cazuri la care am lucrat, însă suntem foarte hotărâte să nu lăsăm greutățile să ne învingă și să depunem tot efortul ca să reușim să ajutăm cât mai mulți copii. Momente emoționante (triste) sunt în fiecare seară, înainte de somn, când citesc și recitesc istoriile copiilor care au nevoie de ajutor și înțeleg câte mai trebuie de făcut pentru ei.

Irina Basarabeanu: Originară din Moldova, stabilită de 8 ani împreună cu familia în SUA, Boston. Împreuna cu sotul ne-am stabilit inițial cu traiul în Charlotte, NC. Tot aici mi-am făcut studiile unviersitare și postuniversitare la facultatea de Finanțe și Contabilitate. Am ajuns în State cu două valize și multe speranțe într-un viitor mai bun, alături de persoana iubită – lucru care contează cel mai mult. Noi credem că suntem un exemplu bun că visul american există cu adevărat, atât timp cât nu ți-e frică să muncești din greu, să absorbi totul ca un burete și niciodată să nu renunți la visele tale. De 18 luni suntem și părinții fericiți a unui băiețel plin de energie, care ne face viața frumoasă și colorată.

Procesul de fondare a organizației și a unui plan strategic s-a dovedit a fi unul anevoios. În SUA legile sunt foarte clare și stricte, iar noi, ciocnindu-ne pentru prima dată cu acest gen de probleme, preferăm să luăm lucrurile mai încet, decât grabit și greșit. Momentan, colaborăm cu organizația CCF- Moldova, care ne-a prezentat mai multe cazuri a copiilor care au nevoie de ajutor.

În această vară am creat o campanie pentru doi părinți minori, cu doi copii mici sub un an. Acești tineri sunt produsul orfelinatelor din Moldova și acum, având familia lor, au nevoie de o casă cu condiții decente de trai, pentru a evita ca și copii lor să ajungă să aibă aceeași soartă. Până la ziua de azi, împreună cu CCF, am reușit să adunăm 1600 de dolari, bani donați de oamenii de acasă, dar și din SUA. Acești bani au permis familiei să instaleze ferestre și uși noi și să efectueze reparații cosmetice în casa moștenită de la părinți.

De asemenea, am creat un mini-proiect, „Parent2Parent", care are ca scop acumularea punctelor promoționale de pe pachetele de scutece Pampers și Huggies, și cu aceste puncte facilităm „procurarea" de scutece pentru părinții care nu își permit acest lucru. Mai multe detalii găsiți pe pagina noastră de Facebook.

Cum reuşiţi să convingeţi alte persoane să ajute?

Irina Basarabeanu: Unul din motivele pentru care am fondat această organizație este credibilitatea scăzută pe care o întâlnești în toate postările făcute în diverse surse media și incertitudinea că acești bani donați vor fi cu adevărat folosiți pentru scopul respectiv. Din această cauză noi încercăm să fim un pic mai diferiți și să construim o bază de voluntari și prieteni care să vorbească în numele nostru și să prezinte sincer toate realizările, dar și viitoarele noastre proiecte. Încercăm, de asemenea, să aducem în țară proiecte care au fost și sunt demult realizate în țările dezvoltate. Cheia în toate este diferențiere, parteneriat și diversificare.

Liliana Stamati: Sunt originară din or. Nisporeni și sunt stabilită cu traiul în SUA, Carolina de Nord. Sunt mamă, soție și angajată în câmpul muncii. Am norocul să lucrez de acasă pentru o companie locală de real estate. Locuind în SUA am înțeles cât de important este pentru societate voluntariatul. În această țară aproape fiecare locuitor prestează munca de voluntar, o muncă apreciată, care poate fi indicată și în CV. Celor de acasă le pot spune că SUA nu este la fel ca America care o văd ei în filme. Sunt și aici oameni fără adăpost și multe alte neajunsuri. Pot spune că aici se muncește din greu și la uzină, dar și la birou.

În general, e foarte greu să convingi pe cineva că ajutorul său, cât de mic nu ar fi, va avea un impact major asupra copiilor pe care încercăm să îi ajutăm. Momentan, avem susținerea familiei, prietenilor, colegilor de muncă. Pe viitor plănuim să aplicăm la diferite granturi guvernamentale în SUA. Vrem să facem cunoscută organizația noastră cu ajutorul surselor media din SUA și din Moldova, să arătăm oamenilor că nu suntem o organizație fictivă și să îi convingem să ni se alăture.

Care sunt planurile pentru următoarea perioadă?

Irina Basarabeanu: Acordarea unui ajutor financiar în cazuri individuale, de la copil la copil și de la familie la familie. Inițierea unor proiecte de grup, unde o comunitate sau un grup de copii vor beneficia de aceste proiecte, cum ar fi renovarea unei secții de copii din spitale sau policlinici republicane/de sector; crearea unei campanii pe roți, de aprovizionare cu alimente, cărți sau haine a copiilor din familii social vulnerabile etc. și crearea unor programe care să acorde un suport emoțional și educativ pentru copii ajutați de organizația noastră.

Cum se vede R. Moldova din afară, acum?

Irina Basarabeanu: Deși ducem o viață fericită și împlinită în SUA, suntem mereu cu gândul la ce se întâmplă acasă și ce am putea face noi, cei plecați din țară. M-a bucurat mult să văd și să observ că datorită rețelelor de socializare, călătoriilor și studiilor făcute în străinatate, mulți tineri și multe familii aduc idei noi acasă. În pofida tuturor greutăților existente în țară – corupție la nivel politic și social, sărăcie și dezbinare între diferite tabere sociale etc – lumea pare a fi mai liberă în exprimare, mai deschisă schimbărilor și mai dorită de un bine comun, al întregii societăți și nu doar cel individual. Toate acestea ne dau speranța într-o reușită a activității noastre și cooperare la orice nivel social sau politic.

Liliana Stamati: R. Moldova rămâne a fi țara mea mamă. Acolo m-am nascut și acolo mi-au rămas rădăcinile. Cu toate că locuiesc împreună cu familia în altă țară, întotdeauna mă gândesc cum ar fi dacă și în Moldova ar fi implimentate anumite lucruri pe care le văd aici. Cum ar fi dacă oamenii de acasă ar fi mai receptivi la nevoile altora.

Tatiana Pisarski: M-am mutat împreuna cu familia în SUA cu 15 ani în urmă. Am făcut studii la universitatea locală – UNC Charlotte, Carolina de Nord. M-am căsătorit în 2005, soțul fiind originar din Ucraina și ne-am stabilit cu viața în același oraș – Charlotte, NC. Avem 2 copii: Vanessa (5 ani) și Daniel (2 ani), care ne aduc multe nopți albe, dar și bucurii.

Moldova este o țară cu oameni buni, cu natură frumoasă, însă săracă și fără susținerea țărilor occidentale. Cu părere de rău, majoritatea străinilor n-ar putea arăta Moldova pe hartă.

Ce anume credeţi că ar trebui să facem ca să schimbăm lumea în bine pentru alții?

Irina Basarabeanu: Schimbarea de mentalitate, debarasarea de această „ură" creată de unii artificial, găsirea consensului și activitățile de parteneriat.

Liliana Stamati: Aș putea spune ce nu trebuie să facem ca lumea să fie mai bună. Nu trebuie să ne abandonăm copii, să îi privăm de iubirea și atenția noastră, să îi abuzăm moral și fizic.

Tatiana Prisarski: Cred că, în primul rând, ar trebui să investim în copii. Copiii sunt viitorul nostru!

Vă mulțumesc și vă doresc succes!

Sursa: thewoman.md