Pentru chişinăuienii trecuţi de 40 de ani şi mai mult, asemenea noţiuni ca Parcul Central de Cultură şi Odihnă, Lacul Comsomolist, Cinematograful de Vară, Teatrul Verde, Teatrul mic de estradă, Staţia de bărci, Scara cascadelor, Orăşelul copiilor cu estradă, restaurantul şi cafeneaua „Ciaica”, plaja, Turnul pentru paraşutism şi multe altele nu sînt vorbe deşarte.
Şi nici nu poate fi altfel, căci începînd cu anii '60 ai secolului al XX-lea acestea sînt indiciile locului preferat de odihnă al orăşenilor. Aici aveai posibilitatea, fără prea mari cheltuieli şi eforturi, să te plimbi pe aleile parcului imens, să te scalzi în lac, să te bronzezi, să pescuieşti şi chiar să prinzi raci de sub pietrele barajului, să faci o plimbare cu barca, să participi în zilele de odihnă şi de sărbătoare la concerte (fără plată!) în sala confortabilă a Teatrului mic de estradă în aer liber, să faci o plimbare seara, admirînd havuzurile şi cascadele cu jeturile de curcubeu iluminate ale Scării cascadelor. Şi în acelaşi timp, să asculţi un concert de muzică camerală sau de fanfară, care erau susţinute periodic de diverse colective, stînd comod într-un foişor deasupra scării.
Puteai merge la Cinematograful de zi acoperit cu tende de pînză, unde era răcoare cît de cald nu ar fi fost afară, iar seara puteai merge la concert la Teatrul Verde de lîngă Turnul pentru paraşutism. Acum se numeşte Teatrul de Vară, deşi nici Teatrul Verde nu suna rău. Mai jos de Teatrul Verde era Orăşelul copiilor cu estradă, unde în zilele de odihnă erau organizate concursuri raionale şi orăşeneşti de creaţie a copiilor, periodic evoluau chiar artişti profesionişti.
Puteai să stai pur şi simplu pe o bancă în parc sub tei sau pini sau chiar să culegi un buchet de flori de cîmp pentru iubită din colţişoarele îndepărtate ale parcului. Căci parcul era desigur şi locul tradiţional al întîlnirilor şi rendez-vous-urilor. Dar bineînţeles şi cel mai bun loc pentru odihna familială.
Ridicîndu-vă pe Scara cascadelor, ajungeaţi într-un scuar, unde se aflau numeroase pavilioane, atît pentru copii, cît şi pentru maturi. Aici puteaţi juca biliard, şah, să savuraţi îngheţata, să beţi limonadă sau să cumpăraţi un suvenir. Tot aici nu foarte departe se afla un carusel, care funcţiona permanent. Iar peste drum de scuar se afla cel mai cunoscut ring de dans din tot oraşul.
Să nu uităm, că în capătul îndepărtat al parcului, după lac, se afla EREN-ul, astăzi centrul „MoldExpo”. Venea aici o mare de oameni din tot oraşul şi aveai ce vedea.
În lacul acestui parc minunat apa era foarte curată şi te puteai scălda, puteai mînca peştele prins în el, fără ca să faci vreo intoxicaţie şi că în acest golfuleţ, adică mai aproape de intrarea centrală a unei părţi a lacului, funcţiona zi şi noapte draga, evacuînd mîlul de pe fundul lacului, care apoi era transportat de aici. Adică, încercăm să vă spunem, că acest loc era unul viu, frecventat, iar pentru mulţi băieţandri şi fetişcane, de pe atunci locul preferat de joacă. Mai ales, luînd în consideraţie faptul, că pe strada Livezilor (în prezent Al. Mateevici) se aflau cîteva şcoli şi Universitatea de Stat. Aceste şcoli nu mai există, dar Universitatea stă în acelaşi loc, ba chiar s-a extins. Sperăm, că studenţii mai merg în parc să înveţe după conspecte către sesiunea curentă. Numai că nu mai au unde-și răcori capetele fierbinţi – lacul nu mai există.
Este destul de dificil să vă spunem, cum se va numi parcul şi lacul, căci în prezent acest loc poartă denumirea comună – Valea Morilor, după numele hîrtopului. Totuşi, ar fi fost oportun să se dea şi parcului şi lacului cîte o denumire proprie şi poate chiar să fie organizat un concurs în acest scop. Este important, ca aici, din nou totul să prindă viaţă.
