În cadrul unui podcast, regizorul din Republica Moldova, Roman Burlaca, a vorbit despre relația cu fiul său, modul în care ar vrea să-l educe și ce părerea are despre influența TikTok-ului asupra copiilor. De asemenea, acesta a recunoscut că din cauza muncii sale, timp pentru familie îi rămâne puțin, însă această decizia este una asumată.
Potrivit lui Roman Burlaca, el ar prefera ca fiul său, Avraam, să ia singur deciziile, iar el doar să-i deschidă perspectivele. Afirmațiile au fost făcute de regizor în cadrul podcastului Raport cu Nicolae Chicu, transmite Știri.md.
„Să-i explic plusurile și minusurile, și el singur să aleagă. Iar atunci când aceste decizii o să-i pună viața în pericol, o să pună în pericol strategic niște lucruri în timp, eu am să insist asupra unor lucruri”, spune el.
În cadrul unui alt interviu, regizorul a menționat că, din cauza lucrului, el are puțin timp pentru a sta cu familia, cu soția și Avraam. Însă, acest lucru este o asumare și el o face pentru un viitor mai bun pentru familia sa.
„Niciodată nu o să existe un mijloc de aur în acest sens. Sunt niște decizii pe care ni le luăm și le asumăm. Noi luăm niște decizii care ni se par nouă corect în acest moment, pentru viitorul și stabilitatea familiei noastre și a copiilor. Riscuri că vor exista reproșuri există și în varianta A și în varianta B. Eu sper că deciziile pe care le iau eu acum sunt pentru familie și eu sper că el o să aibă suficientă înțelepciune și maturitate ca să poată înțelege acest lucru și eu să nu-l dezamăgesc. Pentru că doar faptul că eu o să-i dezamăgesc în timp și nu o să-mi îndeplinesc promisiunile, vor justifica nemulțumirea lor”, a mai spus Roman Burlaca.
Cât despre influența rețelelor sociale, a TikTok-ului în special, regizorul susține că el nu vede în acest lucru o mare problemă, căci, mai important este faptul cum copiii reacționează la ceea ce văd în TikTok, decât faptul că ei sunt înregistrați în această aplicație.
„Eu cred că dacă există această problemă, ea trebuie pusă la nivel de stat, să se ocupe de ea altcineva, să se creeze un mecanism. Problemele încep de la comunicarea părinte-copil, părinte-profesor. La noi sistemul educativ e construit pe bază de „se știu multe, dar nimic despre societate”. Pe noi, pe toți ne pregătesc să fim doctori în științe, dar nu pregătesc pentru viață nicio secundă. Copiilor la șase ani deja trebuie să li se explice să facă diferența dintre niște lucruri. Problema este că părinții așteaptă că asta o să facă profesorii, iar profesorii așteaptă că părinții”, spune Roman Burlaca.
