mamaplus

O mamă a dat în judecată spitalul la care a născut, după ce bebelușul ei a rămas paralizat în urma unei nașteri traumatizante

-
//
30.03.2023

Momentul în care o proaspătă mămică își strânge pentru prima data la piept puiul, după o naștere istovitoare, ar trebui să fie unul special, unic, emoționant. Pentru o femeie din Marea Britanie, însă, venirea pe lume a copilului său a adus doar lacrimi, disperare și frustrare. Pentru că nimic nu este mai dureros pentru o mamă decât să își vadă copilul suferind.

mamaplus

O mămică dintr-un oraș britanic, trăiește un adevărat coșmar de mai bine de 3 ani, de când neatenția  medicilor i-a lăsat fiul nou-născut paralizat. Din cauza neglijenței unei echipe de medici, băiatul, care a venit pe lume în iunie 2019, a dezvoltat o paralizie cerebrală care l-a făcut incapabil să meargă, să vorbească sau să stea în picioare fără ajutor, după ce a fost lipsit de oxigen în uter.

Mama micuțului, Dilshad Sultana, în vârstă de 31 de ani, era însărcinată în 40 de săptămâni și se afla la doar 18 zile distanță de o cezariană planificată, când a început să acuze dureri abdominale puternice. Ea spune că ceea ce a îngrijorat-o cu adevărat era faptul că nu mai simțea mișcările bebelușului în burtă, care până la momentul respectiv erau frecvente și puternice. Ea a sunat la spital în jurul orei 17:00, însă medicii i-au recomandat să facă o baie caldă și să revină în momentul în care contracțiile devin regulate, la trei minute.

Când aceasta a ajuns în cele din urmă la spital, la ora 22:30 în aceeași seară, moașele au observat că bătăile inimii bebelușului erau din ce în ce mai slabe. Medicii i-au făcut femeii o cezariană de urgență, iar copilul, acum în vârstă de 3 ani, a trebuit să fie resuscitat și ulterior conectat la un ventilator, la terapie intensivă.

„Când am ajuns la spital, le-am spus moașelor că nu-mi simțeam copilul să se miște, dar ele au încercat să mă liniștească spunându-mi că îl monitorizează. Știam că ceva nu era în regulă, dar am simțit că nu mă ascultau cu adevărat. Pe măsură ce treceau orele, nu se făcea nimic cu adevărat, apoi mi s-a spus brusc că am nevoie de cezariană. Când s-a născut copilul, m-am temut imediat de ce era mai rău. Arăta foarte rău și apoi mi s-a spus că vă fi dus la terapie intensivă neonatală”, își amintește femeia.

Investigațiile au arătat că, din cauza nașterii întârziate, cel mic a suferit leziuni cerebrale extreme, multiple hemoragii cerebrale și un stop cardiac. Abia după două săptămâni băiatul a început să respire singur, iar ulterior a fost diagnosticat cu paralizie cerebrală, o afecțiune care apare atunci când creierul unui copil este lipsit de oxigen în timpul sau la scurt timp după naștere. În cele mai multe cazuri, acest lucru se datorează unui travaliu dificil, dar poate apărea ca urmare a unei infecții a creierului sau a unui traumatism cranian. Cei care suferă de această afecțiune pot avea dificultăți de mișcare și coordonare, precum și pierderea vorbirii, a auzului și a vederii și deformări ale coloanei vertebrale și pot avea nevoie de îngrijire pe tot parcursul vieții.

Femeia a dat în judecată spitalul Birmingham Women's and Children's NHS Foundation Trust, la care născut, pentru neglijență și a cerut daune morale. A câștigat, în cele din urmă, procesul, iar reprezentanții spitalului și-au recunoscut vina în acest caz. Dr. Fiona Reynolds, medic-șef la Birmingham Women's and Children's NHS Foundation Trust, a declarat pentru MailOnline: „Am dori să ne cerem scuze din inimă din nou familiei. Este clar că standardul de îngrijire pe care l-am oferit a fost sub nivelul așteptărilor. Pentru acest lucru, ne pare sincer rău”.

mamaplus

Mama băiatului, care mai are o fiica în vârstă de 4 ani, a mărturisit: „Să-mi văd copilul la terapie intensivă luptând pentru viața lui a fost cel mai greu lucru prin care am trecut vreodată. Toată familia spera și se ruga că el să scape cumva. S-a discutat despre îngrijiri paliative, dar trebuia să-i dăm toate șansele posibile. Suntem atât de recunoscători că îl avem în viețile noastre și atât de mândri de lupta și determinarea de care dă dovadă în fiecare zi. Deși avem răspunsuri cu privire la ceea ce i s-a întâmplat, este dificil să încercăm să ne împăcăm cu faptul că nu va avea viața pe care am sperat-o pentru el. Are trei ani și ar trebui să meargă și să vorbească, să se dezvolte și să facă năzbâtii cu sora lui mai mare. Din păcate, el nu poate face nimic din toate acestea”.

 

Ce este paralizia cerebrală

Paralizia cerebrală este un termen care înglobează un set de afecțiuni care afectează mișcarea și coordonarea și care provin dintr-o problemă la nivelul creierului ce are loc înainte, în timpul sau imediat după naștere.

Simptomele nu sunt, de obicei, evidente imediat după nașterea unui copil, ci devin vizibile după doi sau trei ani. Acestea includ întârzieri în atingerea etapelor de dezvoltare, cum ar fi:

  • dificultăți de mers;
  • musculatură rigida sau reflexe exagerate;
  • mușchi prea încordați sau prea relaxați;
  • mișcări involuntare, ataxie (lipsa coordonării musculare);
  • dificultăți de vorbire;
  • salivare în exces, probleme de înghițire;
  • convulsii, pierderea vederii, deficiente intelectuale.

Simptomele paraliziei cerebrale pot fi cauzate de o serie de lucruri și nu sunt neapărat un indiciu al afecțiunii, care poate apărea dacă creierul unui copil nu se dezvoltă normal în timp ce se află în uter sau este afectat în timpul sau la scurt timp după naștere.

Printre cauzele paraliziei cerebrale se numără hemoragia craniană, aportul redus de sânge și oxigen, infecția contractată de mamă în timpul sarcinii, asfixierea în timpul unei nașteri dificile, meningită sau un traumatism cranian grav - deși cauza exactă nu este adesea clară.

În prezent, nu există un tratament curativ pentru paralizia cerebrală, dar fizioterapia, logopedia, terapia ocupațională și medicația sunt adesea folosite ca tratament.

Sursa