O fetiță a fost salvată dintre dărâmăturile unui bloc de locuințe din sudul Turciei, la mai bine de o săptămână de la cutremurul devastator care a avut loc. Miray rămăsese blocată în ruine timp de 178 de ore – șapte zile și jumătate, scrie alephnews.ro.
Un filmuleț video arată muncitorii aplaudând și strigând „Dumnezeu este mare” în timp ce Miray a fost scoasă din întuneric. Mai multe alte persoane au fost salvate luni, inclusiv un băiat în vârstă de 13 ani prins timp de 182 de ore. Dar salvările sunt din ce în ce mai rare, pe măsură ce numărul morților trece de 37.000.
Acest lucru se datorează în parte limitelor privind durata de supraviețuire a corpului uman fără apă. Alți factori includ cât de mult spațiu are persoana prinsă în capcană pentru a respira și cât de grave sunt rănile sale, a declarat un specialist în medicină de urgență pentru BBC.
Profesorul Tony Redmond a mai spus că temperaturile scăzute din Turcia și Siria sunt o sabie cu două tăișuri. Dacă îți este foarte frig, vasele de sânge se micșorează și poți rezista ceva mai mult timp în urma rănilor suferite, a explicat el.
Se așteaptă ca numărul morților din Turcia și din Siria vecină să crească dramatic, șeful umanitar al Națiunilor Unite avertizând că acesta s-ar putea dubla. Miray – tânăra salvată luni în orașul Adiyaman – a fost atașată de o targă și transportată de salvatori. Presa locală a relatat că echipele de la fața locului sperau să o găsească pe sora ei mai mare.
În provincia Hatay, greu încercată, Kaan, în vârstă de 13 ani, a fost salvat după ce a rămas blocat timp de 182 de ore – la fel ca și o femeie pe nume Naide Umay, găsită în viață după 175 de ore. În orașul Kahramanmaras, salvatorii au luat legătura cu o bunică, o mamă și un copil – toți blocați, dar în viață – și se străduiau să ajungă la ei.
Mii de echipe din întreaga regiune – inclusiv mineri de cărbune și experți care folosesc camere termice și câini de detecție – au cercetat rămășițele clădirilor prăbușite pentru a găsi supraviețuitori rămași.
Dar speranțele de a găsi oameni în viață se diminuează și există sentimentul că misiunea de salvare se va încheia în curând. Accentul se mută pe recuperare, iar oficialii se ocupă de adăposturi, hrană și asistență medicală.