Mărturiile cutremurătoare ale unei mame care a văzut cum fetița ei moare de cancer

Avea două fete, își refăcuse viața, la București, după două relații eșuate, și era fericită. Însă totul sa s-a transformat într-un coșmar când fiica mai mare, de doar 10 ani, a fost diagnosticată cu cancer.

A luptat aproape 2 ani, alături de copila sa, pentru a o ajuta să învingă boala nemiloasă, dar destinul nu a fost de partea lor. Este povestea cutremurătoare a unei moldovence, care a văzut cum fetița ei se stinge în ochii săi, pe patul de spital. Femeia și-a împărtășit drama într-un interviu cu Dorin Galben, transmite shok.md.

Maria a devenit mamă la 17 ani

„Eram clasa a 9-a când m-am cunoscut cu un băiat. Eram o copilă, am trăit un an și am rămas însărcinată. Etram foarte fericită, nu înțelegeam eu ce înseamnă să fii mamă. Am lăsat copilul, deși multe persoane îmi spuneau să fac avort. Am decis să las copilul, îmi era frică, dar dacă fac avort acum și peste ani nu voi mai putea rămâne însărcinată?

Am născut o fată minunată, sănătoasă, deși era mică, de 2,3 kg cred. Am născut la 17 ani, eram cea mai fericită că am devenit mamă. I-am pus numele Vlada. Cu tatăl său am trăit câteva luni, dar nu se schimba, venea servit acasă, mă lovea, era vai de capul lui”, a relatat femeia, stabilită cu traiul la București.

A urmat plecarea și o perioadă deloc ușoară pentru Maria și fetița sa.

Jumătate de an au stat la o casă pentru mame cu copii din Căușeni, apoi a plecat în Rusia, la fratele său, dar peste câteva luni a revenit în țară.

Peste 2 ani, Maria și-a refăcut viața și a mai născut o fetiță: „Eram mândră că am 2 fetițe, două surori, e cea mai mare bucurie pentru o mamă. Relația nu a mers nici de această dată, iar peste 7 ani a eșuat total.

Era plecat în afară, era o diferență între ani, la început îmi plăcea de el, îl iubeam, dar peste o perioadă s-a stins dragostea care a fost la început. După 7 ani am fost de acord ambii să ne despărțim. Nu am vrut să dau un exemplu greșit copiilor. Am plecat cu fetele în România, mi se părea că nu le pot oferi un viitor aici. Am început să muncesc, Vlada mea stătea acasă cu Ana, era foarte responsabilă, matură, aveam încredere absolută în ea”.

Între timp și-a refăcut viața: „Am întâlnit un bărbat și acum suntem împreună. Vlada îl iubea foarte mult, într-o zi l-a întrebat „se poate să îți spun tati?”. El a rămas șocat. Zice: Da, dacă vrei, poți să îmi spui și Bogdan, că nu mă supăr”.

Totul părea perfect până în clipa când au aflat despre boala Vladei

„Într-o zi îmi spune Vlada că o doare piciorul. A început a șchiopăta. Nu înțelegeam motivul. Acum era tot bine, acum începea să o doară piciorul. Chiar plângea. Ne-am dus la un spital privat, la un pediatru. I-am făcut un CT (n.r. tomografie computerizată). Peste 2 zile am mers din nou la doamna pediatru, cu rezulatele. Se uita la mine, la Vlada și la foaie, așa m-a ținut vreo 3 minute, apoi mi-a spus că Vlada are cancer. Am întrebat-o dacă glumește. Vlada a făcut biopsia peste o săptămână, au diagnosticat-o cu osteosarcom(n.r. cancer al oaselor).

„Dacă mai lași așa, veți ajunge la moarte”

Din acel moment, timp de 1 an și 8 luni, Maria a luptat, alături de fiica sa, cu boala nemiloasă.

„Prin legături am ajuns la spitalul din Cluj, medicii când o vedeau… Ea era ok, mergea, dar o apucau des durerile, avea perioade când o durea și îi trecea. Medicul m-a sunat și mi-a spus: luați autocarul să ajungeți cât mai repede la Institutul Oncologic din Chișinău, dacă mai lași așa, veți ajunge la moarte, e foarte grav.

Peste 2 zile, mama și fiica au ajuns la Chișinău, iar Vlada a fost internată în Institutul Oncologic. „Ea nu și-a dat seama deodata ce înseamnă cancer. Când am intrat în secție a rămas șocată, acolo toți copiii erau fără păr. Ea venise așa de veselă, s-a uitat la mine și m-a întrebat: o să fiu și eu fără păr? I-am spus că părul va mai crește, că trebuie să luptăm să fim sănătoase. Așa și doctorul îi spunea: Vlăduța, să fii tu sănătoasă, că paricuri (n.r. peruci) la piața centrală sunt câte vrei”, a relatat Maria.

Au urmat ședințe de chimioterapie și nenumărate drumuri între Chișinău, Cluj și București

Au făcut în total 6 proceduri de chimioterapie, pe parcursul a aproape 2 ani: „Prima lună medicii de la Institutul Oncologic îmi spuneau toți: voi nu aveți șanse, amputarea la picior. Cum să îi spun eu Vladei asta dacă îi ziceam că totul va fi bine? Îi ziceam: domnule doctor, vorbiți așa de amputarea piciorului de parcă taie piciorul la o găină”.

„Între timp am sunat-o pe doamna doctor de la Cluj, mi-a dat numărul domnului doctor care a operat-o ulterior pe Vlada, la București. Când ne-a văzut prima dată a spus că va încerca să ne ajute, dar nu promite nimic. Nu ne-a dat speranțe. Peste 3 zile ne-a spus că ne va ajuta, a apelat la Fundația Mereu Aproape, eram susținuți din ambele părți. Protezele acestea nu se fac în România, sunt personalizate, trebuie să dai comanda în Germania. În iulie am fost la consultație, iar timp de o lună au făcut operația. Au fost foarte activi, de obicei foarte greu se găsesc bani”, a povestit Maria.

În august 2021 a fost prima operație a Vladei

„Era fericită că nu facem amputarea, că își va păstra piciorul, că va avea o copilărie frumoasă, va merge la școală. Asta aștepta, era visul ei să meargă, să alerge. După operația cu proteza am stat internate 2-3 săptămâni, era totul perfect, am revenit la Chișinău, să facem chimioterapie.

Din septembrie până în februarie Vlada era bine. Se simțea bine, nu se vedea să o deranjeze ceva. Făceam câte 2 chimii pe lună și aveam și pauze. În pauza din februarie i-am spus domnului doctor că vom merge la București, ca Vlada să se recupereze. Ne-am externat, a trecut o zi și am întrebat-o pe Vlada dacă ar vrea să mai stăm acasă. Am obosit de spitale, mai stăm acasă și peste 2-3 zile plecăm la București. Soțul a insistat să ne pornim chiar în acea seară. Am urcat seara în autocar, Vlada era bine bine. Când am ajuns la București, mi-a spus că nu mai poate merge. A luat-o soțul în brațe. Vlada era fierbinte, avea 39,8. Doctorul care i-a făcut operația ne-a chemat instant la el, era duminică.

Vlada s-a ales cu o infecție în sânge, din cauza cateterului pus la Chișinău: „Dacă nu veneați astăzi la București, o pierdeați”

Ceea ce i-au spus medicii nu a bucurat-o. Problema era în cateter: „Vlada avea corp străin în organism și nu putea sta cu el mai mult de 2 săptămâni, iar ea stase cu el o lună și jumătate: Pentru ei a fost ceva straniu. Ne-au internat în spital. Timp de 2 săptămâni Vlada a stat cu antibiotic, perfuzii, nu îi scădea febra. De la cateter a făcut infecție în sânge, i-a infectat absolut tot sângele din organism. Mi-au spus: dacă nu veneați astăzi în România, o pierdeați pe Vlada. Medicii au decis să-i scoată proteza, roșeața nu trecea. I-au făcut operația, am mai stat puțin internate și apoi am venit în Moldova la chimioterapie mai departe”.

Citește continuarea pe shok.md sau vezi video aici: