Mamă la 16 ani: „Este o povară enormă să ai un copil, atunci când și tu ești copil”

Deși în scădere, numărul minorelor care devin mame se menține la cote alarmante. În anul 2022, în Republica Moldova 232 de ferte au devenit mame. O cifră cu aproape 30 la sută mai mică în comparație cu anul 2018 când au fost înregistrate 354 de nașteri la minore. Dintre toate fetele care au născut acum un an, 223 au avut vârsta cuprinsă între 15 și 17 ani, iar nouă dintre ele aveau la momentul nașterii între 10 și 14 ani.

La Veronica am ajuns într-o după-amiază. În capăt unui coridor al Centrului Maternal „În brațele mamei” din cadrul Misiunii Sociale „Diaconia”, o rază jucăușă de soare își făcea loc printr-o ușă deschisă. Acolo e camera Veronicăi, o fată mică de statură, cu ochi albaștri, părul blond spre roșcat și fața sărutată de pistrui. Ne aștepta îmbrăcată într-un hanorac și blugi – ca o adolescentă iute și cam băiețoasă. Abia revenise de la ore, tânăra mamă învață de cofetar-bucătar, și acum vuia prin cameră să mai strângă din haine pentru a primi oaspeți.

S-a sigurat dacă doarme fetița ei de doar două luni, după care a întrebat colegele când a fost hrănită. Abia după ce s-a asigurat că toate erau rânduite bine, ne-a invitat să ne așezăm pe pat, a apropiat leagănul de ea și a început să-și depene povestea de viață în timp ce mângâia un ursuleț de pluș. Pe pervaz era un buchet de flori între două fotografii.

„Nu am nici o amintire frumoasă din copilărie”

Amintirile din copilărie i-au umbrit fața. Un pic agitată, Veronica dorea să ni le zică pe toate deodată. A avut un tată căruia îi plăcea băutura, iar după nenumărate păhare devenea violent. „Era bătută și mama, și fratele mai mare, și eu”, ne spune adolescenta.

La un moment dat tace și îmi arată o cicatrice la nas. „Ia uitați-vă la nasul meu. Odată mai nu mi l-a rupt. Aveam vreo opt ani. Mi-a rămas semn pe viață! Se trezea a doua zi și își cerea scuze, mama îl ierta mereu. Când noi am crescut, am încurajat-o să plecăm de la el! Mama ne-a ascultat! A închiriat o casă în sat, unde nu era lumină. Tata a fost la primărie și a anunțat autoritățile că nu ar fi respectate normele de trai. În următoarea dimineață, eu și fratele meu am fost urcați într-o mașină a poliției și duși la un centru de plasament”, ne povestește fata.

Deși viața le era mai îndestulată, dorul de casă și mamă era cel care îi mistuia. Au stat la un centru de plasament timp de jumătate de an, după care au fost luați de o familie cu asistenți parentali. Între timp, mama fetei s-a angajat, a găsit o altă casă și i-a luat înapoi.

Citește continuarea pe sănătateinfo.md.