Sarcina poate stârni o multitudine de emoții, de la entuziasm la îngrijorare. Dar unele femei se pot trezi luptând cu depresia prenatală - o tulburare de dispoziție care poate începe în timpul sarcinii sau în primele 12 luni după naștere. Potrivit unor noi cercetări, experimentarea acesteia poate crește șansele de deces ale unei femei.
Depresia prenatală nu este același lucru cu „baby blues” - un termen folosit pentru a descrie „îngrijorarea, tristețea și oboseala pe care multe femei le resimt după ce au un copil”, notează Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, transmite adevarul.ro.
„Baby blues are loc în primele două săptămâni postpartum și este considerat normal și se rezolvă cu timpul”, spune pentru Yahoo Life Dr. Karen Horst, profesor asistent de obstetrică și ginecologie la Baylor College of Medicine și psihiatru al personalului de la Texas Children's Hospital. „Cheia pentru a distinge baby blues-ul de depresia postpartum este fluctuația, nu doar momentul. Simptomele baby blues ar trebui să apară și să dispară. În schimb, depresia postpartum se simte ca o schimbare a stării de spirit și este mai consistentă.”
Ce este depresia prenatală?
Depresia prenatală este o tulburare de dispoziție care poate apărea în timpul sarcinii unei femei (depresie prenatală) sau până la un an după naștere (depresie postpartum).
Depresia este una dintre cele mai frecvente complicații grave ale sarcinii, potrivit unui studiu din 2021 publicat în Journal of Women's Health. Depresia prenatală afectează până la 20% dintre femeile din SUA, potrivit unui studiu din 2020 publicat în Cleveland Clinical Journal of Medicine.
Potrivit unui nou studiu privind nașterea în Suedia, publicat în The BMJ în ianuarie 2024, femeile care suferă de depresie în timpul sau după sarcină au un risc mai mare de deces. Acest risc - care se aplică atât deceselor din cauze naturale, cât și celor nenaturale - atinge un vârf în luna următoare diagnosticului, dar poate rămâne ridicat până la 18 ani.
„Cred că studiul nostru arată în mod clar că aceste femei au un risc de mortalitate ridicat și că aceasta este o problemă extrem de importantă”, a declarat Qing Shen, cercetător afiliat la Institutul de Medicină a Mediului, Karolinska Institutet și unul dintre autorii principali ai studiului, care a comparat peste 86.500 de femei diagnosticate cu depresie prenatală cu peste 865.500 de controale potrivite. Riscul de mortalitate a fost cel mai ridicat în cazul femeilor cu depresie postpartum, dar a rămas ridicat în cazul celor diagnosticate în timpul sarcinii.
Care sunt semnele la care trebuie să fim atenți?
Experții spun că există anumite simptome de care trebuie să fim atenți când vine vorba de depresia prenatală, care tind să dureze mai mult de 14 zile și să afecteze calitatea vieții femeii.
„Simptomele sunt similare cu cele observate în afara sarcinii și pot include sentimentul de depresie, pierderea interesului pentru lucrurile care obișnuiau să facă pe cineva fericit, modificări ale greutății, apetitului sau somnului, sentimentul de oboseală sau de vinovăție, agitație crescută și deficite cognitive”, a declarat pentru Yahoo Life Dr. Danielle Panelli, instructor de obstetrică și ginecologie la Stanford Children's Health. „Gândurile de sinucidere, chiar dacă sunt pasive, fără un plan, sunt semne puternice de depresie”.
În perioada prenatală, „un sentiment de detașare față de copil sau lipsa legăturii cu acesta poate fi, de asemenea, un semn”, spune Panelli. Horst adaugă alte simptome, printre care se numără „îngrijorarea excesivă cu privire la copil, plânsul/lăcrimarea, afecțiunea plată” - ceea ce înseamnă o expresie goală și o vorbire diminuată - și „vinovăția excesivă sau expresii ale sentimentului de inadecvare”. Un diagnostic de depresie se pune de obicei atunci când mai multe dintre aceste simptome apar împreună și durează cel puțin două săptămâni consecutive.
De asemenea, acestea pot fi ușor de trecut cu vederea. „Unele dintre aceste simptome, cum ar fi oboseala sau tristețea legată de schimbările de greutate, pot fi percepute ca fiind normale de multe persoane, mai ales în al treilea trimestru și în perioada postnatală”, spune Panelli, „motiv pentru care conștientizarea semnelor de depresie prenatală este atât de importantă”.
Care sunt cauzele depresiei prenatală și cine este mai predispus să o aibă
Mai mulți factori pot contribui la depresia prenatală . „Aceștia includ fluctuațiile nivelului de hormoni, oboseala crescută din cauza întreruperii somnului, sentimente de anxietate sau stres legate de sarcină, naștere sau de a deveni părinte și factori situaționali, cum ar fi schimbările în ceea ce privește locul de muncă, mutarea sau modificarea sistemelor de sprijin social”, explică Panelli. „Adesea, mai mulți factori joacă un rol în apariția depresiei prenatală și, de multe ori, mulți dintre acești factori sunt în afara controlului unei persoane”.
Persoanele cu antecedente de afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea sau tulburarea de stres post-traumatic, sunt mai vulnerabile la dezvoltarea depresiei prenatală, potrivit lui Panelli.
Alți factori asociați cu depresia prenatală includ „diabetul preexistent, tensiunea arterială ridicată, istoricul familial de afecțiuni de sănătate mintală sau depresie prenatală și factori socio-economici, cum ar fi faptul de a fi un părinte tânăr sau statutul de căsătorit singur”, spune ea.
Panelli spune că dacă ați experimentat depresia prenatală într-o sarcină anterioară, aveți șanse mari să o aveți din nou.
Persoanele cu antecedente de depresie prenatală într-o sarcină anterioară prezintă „un risc crescut de recurență a depresiei într-o sarcină ulterioară”, spune ea. „Acest lucru este valabil mai ales dacă episodul depresiv anterior a fost declanșat de un eveniment care a avut loc în timpul sarcinii, cum ar fi o experiență traumatică la naștere”.
Cu toate acestea, Panelli subliniază că, „prin conștientizarea și depistarea timpurie a acestor antecedente, pot fi puse în aplicare strategii de gestionare în perioada prenatală pentru a încerca să prevină recurența”.
Cum se tratează depresia prenatală
Vestea bună este că depresia prenatală poate fi tratată, de obicei cu medicamente și/sau psihoterapie pentru simptomele moderate până la severe. „Primul pas spre tratament este recunoașterea simptomelor”, spune Panelli. „Tratamentul depinde, de obicei, de gravitate, dar opțiunile includ, în general, psihoterapia și medicamentele antidepresive, cum ar fi inhibitorii recaptării serotoninei”. Aceasta include cântărirea riscurilor și beneficiilor administrării unui antidepresiv împreună cu medicul.
În ambele cazuri, Panelli subliniază că „poate dura săptămâni până când oamenii pot observa îmbunătățiri ale simptomelor lor”. De exemplu, antidepresivele au nevoie de obicei de șase până la opt săptămâni pentru a acționa, potrivit Institutului Național de Sănătate Mintală - „așa că o urmărire atentă este importantă în această perioadă”.
În cazul simptomelor ușoare până la moderate, Horst spune că sprijinul pentru sănătate mintală, care poate fi oferit sub diverse forme, poate fi de ajutor. Aceasta include „validarea sentimentelor mamei, faptul că acestea sunt reale și că nu sunt din vina ei de către un profesionist medical, soț/soție, membru al familiei extinse sau prieten”, spune Horst, precum și identificarea sprijinului social pe care mama îl poate folosi pentru „reasigurare, educație [și] o pauză de la îngrijirea copilului pentru a dormi sau pentru a avea grijă de ea însăși”.
Terapeuții care au experiență de lucru cu pacienți în perioada peripartum pot fi, de asemenea, de ajutor, spune Horst, menționând că Postpartum Support International are o rețea de recomandări, împreună cu utilizarea altor opțiuni de sprijin profesional pentru noile mame, inclusiv un consultant în lactație, grupuri de sprijin postpartum și grupuri de părinți din cartier.
