Victimele violenței în familie, majoritatea femei, depind adesea, de un sistem de justiție care nu le protejează și nu manifestă clemență atunci când, din disperare, acestea ajung să se apere singure sau să contraatace, spun avocați și activiști pentru drepturile omului.
Angela Gojan avea puțin peste 20 de ani când căsnicia a devenit pentru ea un coșmar presărat cu abuzuri, dar a trebuit să treacă zece ani, până să se decidă să rupă lanțul vicios. Femeia spune că era bătută crunt pentru te miri ce: ba că se uita cineva la ea, ba că nu era atentă la ce face copilul sau că nu îndeplinește întocmai cerințele soțului. Uneori, scenele de violență se întâmplau chiar în fața copilului. Urmare a bătăilor, de mai multe ori, femeia a ajuns să fie internată la spital.
A reclamat violența la Poliția din Briceni și la alte instituții, dar nu i s-a asigurat protecția de care avea nevoie. A continuat să îndure bătăi chiar și atunci când a obținut o ordonanță de protecție. Unul din episoadele de violență a avut loc în prezența a doi polițiști, care, ulterior, în pofida declarațiilor martorilor, au negat că femeia ar fi fost bătută. În răspunsurile organelor de drept se menționa, de fiecare dată, că faptele descrise în plângeri nu s-au adeverit. „Unii dintre politiști, procurori și chiar judecători care trebuiau să se ocupe de cazul meu erau prieteni cu soțul meu, unii dintre ei veneau la noi acasă, ne întâlneam la petreceri comune”, povestește Angela. Când a decis să divorțeze de soțul violent, a început să fie blamată de mai toți cei care o cunoșteau: „Avea de toate: casă, bani, mașină, la ce i-a trebuit să meargă împotriva soțului?”.
În aprilie 2014, căsătoria soților Gojan a fost desfăcută. Abuzurile însă nu au contenit, ba din contra, s-au intensificat, mai ales după ce Angela a decis să înainteze o acțiune în judecată pentru partajarea averii. În mai 2014, după mai multe plângeri la Poliție, Judecătoria Centru a emis o ordonață de protecție prin care i-a interzis lui Ghenadie Gojan să se apropie de locuința fostei soții. Ce a urmat, e de domeniul incredibilului. Angela povestește că fostul soț a continuat să o amenințe, inclusiv cu moartea, s-o urmărească, să intimideze martorii și chiar s-o maltrateze: „Au fost cazuri când polițiștii veniți la fața locului se uitau cum el mă bătea și nu interveneau. Asta se întâmpla când era în vigoare ordonanța de protecție”. La 1 iunie 2014, femeia a fost bătută de fostul soţ cu pumnii şi cu picioarele chiar în faţa buticului din piaţa orașului Briceni unde muncea. Alertați de martorii îngroziți, la fața locului au venit doi polițiști, care au intervenit, l-au luat într-o parte pe Ghenadie Gojan, după care l-au lăsat să plece. După aceasta, femeia a fost spitalizată în secția de traumatologie a spitalului raional Briceni, având comoție cerebrală și mai multe leziuni corporale. A reclamat cazul la Procuratura din Briceni, având și expertiza medico-legală, dar a primit un răspuns năucitor. În ordonanța de neîncepere a urmăriri penale emisă de procurorul Adrian Cosarciuc, se menționa că „acțiunile cetățeanului Ghenadie Gojan nu cad sub incidența art. 287 CP RM, deoarece nu încalcă grosolan ordinea publică și nu exprimă o vădită lipsă de respect față de societate întrucât comportamentul ultimului nu atenta la regulile sociale și morale de conviețuire, care nu au fost încălcate în mod grosolan și demonstrativ”. Procurorul își mai argumentează refuzul prin faptul că acest „conflict iscat între cei doi subiecți a fost rezultatul unor relații personale ostile și a apărut în rezultatul divorțului și nu a avut efect încălcarea grosolană a ordinii publice”. Violența bărbatului este calificată de procuror drept „o ușoară atingere cu mâna, ca să-i ia telefonul”, în rezultatul căreia femeia s-ar fi poticnit și a căzut. Intervenția celor doi polițiști este consemnată în ordonanța procurorului, doar că ei declară că între cei doi nu ar fi fost nicio altercație. A urmat o plângere la Judecătoria Briceni, prin care s-a cerut anularea ordonanței procurorului Cosarciuc și tragerea la răspundere penală a lui Ghenadie Gojan, dar acțiunea a fost respinsă, după care a urmat un nou proces la Curtea de Apel Bălți, dar fără succes.
Amenințată de Poliție cu dosar penal
Angela Gojan povestește și despre cazuri în care fostul soț o urmărea cu mașina sau când șoferi necunoscuți o urmăreau, creând situații de accident. A reclamat cazurile la poliție, având și declarații ale martorilor, dar a primit de fiecare dată același răspuns - faptele nu s-au adeverit. Mai mult, într-un caz a fost atenționată de Poliție că i se va deschide un dosar penal pentru mărturii false.
Din momentul în care femeia s-a decis să plece din mediul violent, fostul soț a recurs la tot felul de scheme, tertipuri ca să o umilească, să o demoralizeze, în unele cazuri reușind cu ușurință să obțină decizii de judecată în favoarea sa. Mai întâi i-a luat copilul, care avea 12 ani și i-a interzis să comunice cu el: „I-a oferit băiatului bani, mașină, și-i îndeplinea orice dorință. Așa l-a făcut să nu mai vrea să vorbească cu mine, să mă urască chiar. Știa că așa o să sufăr cel mai tare”, povestește Angela. Apoi, în martie 2016, bărbatul a obținut, printr-o ordonanță semnată de judecătorul Comerzan Ghenadie, încasarea de la fosta soție a pensiei pentru întreținerea copilului, ordonanță care a și fost pusă în executare în câteva zile. Asta în situația în care domiciliul copilului nu fusese stabilit după divorț. Decizia magistratului a fost reclamată la Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, dar, după examinare, s-a constatat că magistratul nu a admis încălcări.
Pretinsă datorie de 65 de mii de Euro
Tertipurile menite să o facă să sufere pe fosta soție care a apelat la justiție pentru a-și apăra drepturile nu se opresc aici, ci cresc în amploare. La o lună după înaintarea acțiunii de partajare a averii, Angela Gojan primește o acțiune extrajudiciară, prin care un prieten de familie, actualul naş de cununie al fostului soţ, îi cere restituirea unei sume de 65 de mii de euro, pe care ea împreună cu Ghenadie Gojan ar fi împrumutat-o de la el cu un an în urmă. Drept dovadă se aduce o recipisă simplă semnată de ambii soți. Angela neagă că ar fi semnat o asemenea recipisă și spune că semnatura ei a fost falsificată: „Noi nu aveam probleme materiale în ultimii ani și nu aveam cum să împrumutăm bani de la cineva. Ivan Rusnac nu putea să ne împrumute bani, pentru că anterior el împrumuta de la soțul meu, ultima dată luând cu împrumut de la fostul soţ 100.000 de dolari SUA. La acel moment el avea credite în bancă. Deci, nu putea nicidecum să ne împrumute nouă bani”. Urmare a reclamației Angelei, Procuratura Briceni a pornit urmărirea penală împotriva lui Gojan Gh. şi Rusnac Ivan, calificând acțiunile lor drept „escrocherie, realizată prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune şi abuz de încredere”, dar ca şi în toate cazurile cu implicarea celor doi soți urmărirea penala a fost tergiversată. Întrucât la Briceni și chiar la Bălți procesele de judecată se finalizau în favoarea fostului soț al femeii, avocatul Miroslav Căuș a sesizat procurorul general, solicitând retragerea cauzei penale de la procuratura Briceni. Drept urmare, plângerea a fost admisă şi dosarul a fost transmis la procuratura municipiului Chişinău, oficiul Centru. În procesul urmăririi penale și, ulterior, în procesul de judecată trei expertize au confirmat că semnatura Angelei Gojan din recipisă este falsă, iar mai multe detalii, cum ar fi semnalele de la telefoanele mobile, care au fost verificate, arată că cei doi nici nu s-au aflat prin apropiere în ziua cu care este datată recipisa de împrumut. Ambii inculpați, pe durata procesului, nu și-au recunoscut vina. Ei au prezentat o altă expertiză care arată că semnărura cu pricina ar fi veridică.
Lucrurile s-au mișcat din loc după strămutarea dosarului la Chișinău
Abia după multe plângeri depuse de Angela Gojan la Procuratura Generală, Preşedinția R. Moldova, Curtea Supremă de Justiţie şi la insistențele avocatului Miroslav Căuș, s-a reușit strămutarea cauzei penale privind faptele de violență comise de Ghenadie Gojan, de la judecătoria Briceni la judecătoria municipiului Chişinău, sediul Ciocana, și abia atunci lucrurile s-au mișcat din loc. „La Briceni și Bălți nu se rezolva nimic, totul se clasa, se mușamaliza, ne învârteam într-un cerc vicios. În zădar reclamam fărădelegile, nu eram auziți”, spune avocatul Miroslav Căuș. Angela Gojan a menționat în mai multe plângeri adresate comisarului de poliție sau procuraturii că fostul soț spune deschis că dă bani polițiștilor și judecătorilor. Femeia mai susține că acesta ar avea resurse financiare din contrabandă, întrucât nu este angajat legal. Cu toate acestea nicio autoritate nu a demarat controale ca să verifice cele declarate de femeie.
Ambele procese, cel pe faptele de violență și cel privind pretinsa datorie, au fost unificate într-un singur proces. Judecătoria municipiului Chişinău, oficiul Ciocana i-a condamnat pe Ghenadie Gojan și pe Ion Rusnac la zece ani şi opt ani privațiune de libertate. Nefiind de acord cu sentinţa primei instanţe, apărătorii inculpaţilor au contestat cu apel sentinţa de condamnare. Întrucât cererile de apel s-au examinat în lipsa celor doi, ei au fost anunţaţi în urmărire generală. Curtea de Apel constată vinovăția celor doi. „Colegiul penal ajunge la concluzia, că vinovăția inculpaților este deplin dovedită și acțiunile acestora urmează a fi corect încadrate în baza art.27, 190 alin.(5) Cod penal – ca tentativă de escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere săvârșită de două sau mai multe persoane în proporţii deosebit de mari”, se arată în decizia Curții de Apel. Instanța îi condamnă, în decembrie 2017, pe Ghenadie Gojan la zece ani închisoare, iar pe Ion Rusnac – la opt ani”, se menționează în hotărârea instanței.
La 3 aprilie curent, dosarul plin de tot felul de probe, expertize care fac dovada clară a multiplelor episoade de violență în familie ajunge la Curtea Supremă de Justiție. Aici - răsturnare de situație. Magistrații examinează recursul avocaților celor doi și... îi achită pe deplin.
„Prin acest mod de a judeca, se creează un precedent periculos în R. Moldova. Oricine poate să falsifice semnătura cuiva și să pretindă anumite sume de bani. În speţa dată există trei expertize în comisie prin care se constată că semnătura victimei din recipisă este falsificată și o sumedenie de alte probe, care dovedesc că e o acțiune de a intimida victima violenței și a estorca de la ea bani, pentru ca ultima să nu pretindă la partea ei din averea dobândită în comun pe parcursul a 16 ani de căsnicie și să nu-și apere mai departe drepturile”, spune avocatul Miroslav Căuș.
Față în față cu sistemul nedrept
Am inițiat documentarea acestui caz în aprilie 2017, la o sesizare a Angelei Gojan făcută pe Harta Corupției, la subdiviziunea Sesizări în justiție. Am mers la câteva ședințe de judecată și am discutat cu mai mulți martori, care confirmă actele de violență și presiunile fostului soț asupra victimei pe durata procesului, mai cu seamă după ce femeia a încercat să-și apere drepturile în organele de drept. Am studiat zeci de documente, care indică foarte clar inacțiunea instituțiilor statului și atitudinea părtinitoare a oamenilor legii într-un caz de violență în familie. După aflarea ultimei decizii a magistraților de la Curtea Supremă de Justiție, Angela Gojan ne-a scris un mesaj, pe care îl vom reda aproape integral: „Am primit un mesaj de la ei (fostul soț și nașul său care au fost achitați de magistrații CSJ, n.r.), transmis de la rudelor lor că ei nu mă vor lăsa așa, că ei așa sumă de bani au plătit din cauza mea, așa că nu-i costă nimic să-mi facă rău. Dacă ei au rezolvat așa serioasă întrebare, apoi cu mine se clarifică foarte simplu. Eu nu voi rămâne nepedepsită. Eu nu știu cu cine m-am pus, că eu sunt nimeni, dar ei sunt oameni mari”.
Consătenii spun că femeia e vinovată
În satul de unde provin cei doi și unde și-au construit casă părerile sătenilor sunt împărțite. Oamenii cunosc despre conflictul din familia Gojan și spun că ambii ar fi deopotrivă vinovați. Conflictul între cei doi soți trebuia aplanat în familie, iar divorțul să se producă pe cale pașnică, spun sătenii cu care am discutat, precizând că părinții lui Ghenadie ar fi cei care i-au făcut averea. Mai toți o condamnă pe Angela, pentru că „a fost răsfățată de soț și a trebuit să rabde, chiar dacă uneori el mai ridica mâna (o bătea n.r.)”.
Sistemul care nu apără, ci descurajează
Situația Angelei Gojan nu e singulară. În Republica Moldova, sute de femei se confruntă cu sistemul de justiție, în care, ca și în cazul altor societăți cu caracter patriarhal din regiune, discriminarea și dublul standard aplicat barbaților și femeilor care săvârșesc acte de violență influențează prioritățile polițiștilor, procurorilor și judecătorilor. Reporterii Centrului de Investigații Jurnalistice au analizat procedurile prin care trec femeile supuse violenței în familie și au ajuns la concluzia că sistemul care ar trebui să le apere este departe de a fi unul prietenos.
Una dintre primele proceduri legale prin care trece o femeie, victimă a violenței în familie, este expertiza medico-legală. Experții în domeniul drepturilor omului sunt de părere că, în unele cazuri, acest tip de expertiză nu scoate la iveală toate leziunile pe care le-a suferit femeia, de cele mai multe ori, acestea fiind calificate drept neînsemnate. Drept urmare, agresorii se aleg cu pedepse simbolice.
„Calificând un act de violență ca vătămare neînsemnată, îi scrii sentința femeii. Agresorul este absolvit de pedeapsă, iar femeia a fost, este și va continua să fie victimă”, consideră Ludmila Popovici, directoare executivă la Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”.
Experta susține că un raport de exertiză medico-legală incomplet leagă mâinile judecătorului, mai ales că acesta are o pondere mare într-un proces legat de violența în familie. „Ce poate face un judecător cu un raport în care e scris că victima a suferit leziuni neînsemnate? Nimic!”, susține experta.
Potrivit ei, autorii rapoartelor medico-legale se bazează în concluziile lor preponderent pe semnele vizibile ale violenței – răni și vânătăi, în timp ce traume serioase care nu se văd cu ochiul liber, cum ar fi leziuni ale organelor interne, de exemplu, nu sunt luate în calcul.
„Am analizat un șir de rapoarte de expertiză medico-legală, care datează din 2014-2017 și am constatat că în majoritatea acestor documente concluziile se focusează pe calificarea vătămărilor. Ceea ce observăm este că nu se ține cont de prezența diferitor sechele fizice și psihologice ale violenței suferite de victimă, punându-se accent doar pe semnele vizibile: echimoze, escoriații etc”, spune Ludmila Popovici. Activista afirmă că, de multe ori, după calificativul „leziuni neînsemnate” din raportul de expertiză se ascund traume serioase. „Am depistat cazuri când femeia avea timpanul rupt sau comoții cerebrale grave, în timp ce în raport era scris că e vorba de niște leziuni neînsemnate, pentru care agresorul nu poate fi atras la răspundere penală. În realitate, era vorba de leziuni mult mai grave, pasibile de pedeapsă mult mai dură”, susține directoarea centrului „Memoria”.
De câțiva ani, Centrul „Memoria” are un program prin care oferă victimelor violenței în familie posibilitatea de a beneficia de examene medicale de alternativă, care să certifice toate leziunile suportate de acestea. „Facem un screening prin diferite metode diagnostice. Femeile își pot face ultrasonografia organelor interne, investigații la nivel de creier, în caz că se suspectează traumatisme cranio-cerebrale. Le trimitem la surdolog, la otorinolaringolog etc. După ce facem toate aceste investigații putem veni cu primele constatări care să măsoare trauma și consecințele acesteia. Ne bucurăm că în ultimii ani extrasele din fișele medicale sunt luate în considerație de instanțele de judecată”, spune experta.
Ludmila Popovici crede că toate cazurile de violență ar trebui documentate prin prisma prevederilor convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, cunoscută şi drept „Convenția de la Istanbul”. Documentul, semnat de autoritățile noastre la începutul anului 2017, descrie formele de violență și prevede că documentarea cazurilor de acest fel să se facă în mod coordonat, de mai mulți profesioniști în domeniu.
Trimise la psihiatrie, alături de pacienți agresivi și periculoși
O altă expertiză care naște discuții controversate este cea psihiatrică. Mai mulți avocați care reprezintă în instanțe drepturile unor victime ale violenței în familie susțin că procedura trezește multe semne de întrebare. Avocata Tatiana Catană spune că mai multe fete și femei au fost puse în situația să treacă acest examen în condiții de staționar, la psihiatrie, fiind internate în saloane în care erau pacienți agresivi sau periculoși.
„Una dintre victimele pe care le-am asistat a fost internată, timp de două săptămâni, la psihiatrie, de rând cu bolnavi psihic, care se manifestau în mod agresiv, dar și cu cei care au comis infracțiuni. După două săptămâni de aflare acolo, ea nu mai voia să dea declarații, a fugit și din țară împreună cu mama sa”, afirmă avocata.
Potrivit ei, expertiza psihiatrică ar trebui stabilită pentru a determina dacă inculpatul este sau nu bolnav mintal și dacă este responsabil de fapta pe care a comis-o. În Republica Moldova însă victima este cea care este trimisă la astfel de expertize. „Nu este clar de ce în dosarele penale, cel puțin în cazurile în care victima a fost supusă abuzului și acest lucru este evident, confirmat cu alte probe, de exemplu rapoarte de expertiză medico-legală, există tendința procurorilor și a ofițerilor de urmărire penală ca să trimită victima la expertiză psihiatrică. Această procedură oricum nu oferă răspunsurile așteptate de ei. Psihiatria stabilește dacă o persoană este sau nu bolnavă. Dar o victimă bolnavă psihic e oricum o victimă, și asta nu îl scutește pe abuzator de pedeapsă”, spune Tatiana Catană.
În opinia ei, de cele mai multe ori, procurorii urmăresc două scopuri atunci când stabilesc expertiza psihiatrică. Primul este să se convingă că victima nu minte, iar al doilea, să fixeze probele, pentru situațiile în care victima ar decide să se retragă din proces.
Și Dumitru Sliusarenco, jurist „Promolex”, susține că practica de a interna victimele violenței în condiții de staționar la psihiatrie nu este una corectă. Mai mult, apărătorul spune că în aceleași condiții sunt tratate și victimele cărora li se acordă asistență psihiatrică după viol.
Este și cazul Vioricăi, o tânără de 14 ani, care a fost violată. Atunci când s-a adresat după asistență medicală, a fost trimisă la Spitalul de psihiatrie, unde a beneficiat de tratament în condiții de staționar. Ea povestește că a stat în aceeași cameră cu persoane foarte periculoase, care aveau diferite afecțiuni psihice, cu diferit grad de severitate. De câteva ori chiar a fost agresată fizic de unele persoane cu dizabilități mai severe. Ulterior tânăra a beneficiat de asistența juriștilor din cadrul Promolex.
Atât Dumitru Sliusarenco, cât și Tatiana Catană consideră că Spitalul de Psihiatrie ar trebui să dispună de secții aparte pentru victimele adulte și minore, care trec prin expertiza psihiatrică.
Unii polițiști nu vor să se implice
Probleme există și la nivel de localități. „În timp ce unii polițiști își fac bine meseria și acumulează materialele după competență, alții preferă să spună fie că nu cunosc, fie nu vor să se implice în astfel de cazuri”, spune Lilia Potâng, jurist la „Promolex”.
O altă problemă ține de echipele multidisciplinare, care, conform legii ar trebui să existe în toate localitățile din țară și să se implice în prevenirea și combaterea violenței în familie. În realitate, în multe sate, nu a auzit nimeni despre astfel de echipe, susține experta.
„Am fost în patru localități unde am discutat cu patru echipe multidisciplinare. Am constatat că dintre acestea doar una lucrează în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie, discută cazurile care au loc în comunitate, se deplasează la fața locului și întreprind ceva. Celelalte echipe lucrează preponderent cu copiii în situație de risc”, spune Lilia Potâng.
Daniela Josanu, coordonator al serviciului juridic la Centrul de Drept al Femeilor, spune că în cazurile în care echipa multidisciplinară nu există sau nu poate fi reanimată, ONG-urile conlucrează cu polițistul de sector. „Deși există legea și o hotărâre de guvern care stabilește atribuțiile echipei multidisciplinare, nu este prea clar cum se aplică acestea, cine e managerul de caz, cine se ocupă de problema care a apărut, cine e responsabil de soluționarea ei. În momentul în care se pierde acest fir, toată responsabilitatea este lăsată pe seama polițistului de sector”, spune experta.
Pedepse mai blânde pentru agresorii familiali
În același timp, din 2016 pedepsele pentru agresorii familiali au devenit mai blânde. Astfel, dacă anterior agresorii erau atrași la răspundere penală, acum acest lucru se întâmplă doar în cazurile în care victima a suferit leziuni corporale grave. În cazul în care leziunile suportate de femeia bătută sunt calificate ca fiind ușoare, agresorul scapă cu muncă neremunerată în folosul comunității, cu o amendă sau arest contavențional pentru un termen de până la 15 zile.
Totodată, potrivit unor modificări operate în legislație, dacă agresorii încalcă ordonanța de protecție, aceștia riscă să fie atrași la răspundere penală, cu sancțiuni de până la trei ani de închisoare. O altă prevedere, în vigoare din martie 2017, se referă la instituirea ordinului de restricție de urgență.
„Dacă anterior, instituirea măsurilor de protecție dura nu mai puțin de 72 de ore, acum acest lucru se face mult mai rapid. Poliția este obligată să vină la fața locului la orice oră și să completeze un chestionar de evaluare a riscurilor, care conține o listă de 20 de întrebări. În funcție de numărul răspunsurilor afirmative, se stabilesc trei grade de riscuri – scăzut, mediu și sporit”, spune Lilia Potâng, jurist la Promolex.
Dacă se constată că există risc mediu sau sporit pentru securitatea victimei, polițistul îl obligă pe agresor să părăsească domiciliul imediat și i se interzice să se apropie de domiciliu și să contacteze cu victima o perioadă de până la zece zile. Dacă agresorul încalcă ordinul de resctricție, acesta urmează să fie atras la răspundere contravențională, amenda constituind de la 4.500 până la 6.000 de lei.
Violența în familie ne costă milioane de lei
În anul 2016, pentru prima dată în Republica Moldova a fost efectuat Raportul de estimare a costurilor violenței în familie și violenței față de femei. Raportul a estimat cheltuielile pentru anul 2014 și a vizat în special domeniile protecției sociale, medical și al justiției. Astfel, raportul a estimat că, cheltuielile din cele trei sectoare au constituit circa 36.093.000 de lei. Datorită mecanismului de răspuns centrat pe atenuarea consecințelor și nu pe prevenire, majoritatea costurilor estimate sunt în sectorul sănătății - circa 15.845.000 de lei. Cheltuielile în sectorul justiției au fost estimate la cca 14.990.000 de lei – urmare a asistenței acordate victimelor violenței în cadrul proceselor de judecată în procedură penală/civilă. Cheltuielile din sectorul social au fost estimate la circa 5.195.000 de lei. Potrivit studiului, 60% din serviciile sociale sunt acoperite de organizațiile societății civile. Trebuie remarcat faptul că aportul victimelor la acoperirea serviciilor de avocatură este de patru ori mai mare decât contribuția statului. În acest context, victimele suportă, de asemenea, o mare parte din cheltuielile de sănătate; în consecință, costurile suportate de victime depășesc de 1,5 ori contribuția statului. Constatările din raportul curent indică adițional faptul că peste 30% din serviciile care sunt listate în standardele internaționale, ca fiind esențiale, nu există în Moldova sau sunt ineficiente. Totodată, studiul a estimat că în doar patru ani, circa 1.550.970 de lei au fost achitate în calitate de despăgubiri în baza hotărârilor CtEDO.
Până acum Moldova a pierdut patru cauze legate de violența în familie la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Centrul de Investigație a abordat cazurile de violență ajunse la CtEDO într-o amplă investigație.
Investigația a fost realizată în cadrul proiectului „Mobilizarea societății civile cu scopul de a susține integritatea în sectorul Justiţiei în Republica Moldova”, desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice şi Freedom House, cu susţinerea financiară a Departamentului de Stat al SUA.
Sursa: anticoruptie.md
