Dragi părinți, vă rog, NU trăiți doar pentru copii!

Dragi părinți, vă rog, NU trăiți doar pentru copii!

-
//
06.09.2017

Dăruindu-i copilului iubire, nu uita de tine, în caz contrar această incapacitate de a te iubi, i se va transmite şi lui. Vă rog, nu trăiți de dragul copiilor! Ei nu au nevoie de acest lucru, dimpotrivă le poate face rău…

Dragi părinți, vă rog, NU trăiți doar pentru copii!

Câte vieți distruse, inimi zdrobite, supărări şi neînțelegeri. Văd femei, care şi-au refuzat multe în viaţă de dragul copiilor, iar apoi văd acești copii, pentru care s-a refuzat totul. Imaginea e tristă…

Mama l-a crescut pe Ion singură. Şi nu s-a mai recăsătorit. A investit totul în fiul ei, i-a cumpărat apartament, i-a plătit studiile la facultate. El a devenit un bărbat minunat, de succes. Doar că deja are cincizeci. Niciodată nu s-a căsătorit, nu are copii. Toată viața a încercat să-i întoarcă mamei datoria. Nu i-a reușit. 

Tatăl Xeniei lucra zi şi noapte pentru copii săi. Avea planuri mari pentru fiica sa. Vedea că are capacități. Visa că ea va deveni medic. A strâns bani să-i plătească facultatea. Ea a refuzat. Dorea să-şi trăiască viața după bunul plac. Altfel. Își dorea să devină pictoriță. Atunci tata i-a trimis un cont în care i-a calculat câți bani a cheltuit pentru studii, haine, mâncare..etc. şi a insistat să-i întoarcă banii. Pot să vă spun că Xenia nu şi-a mai văzut tatăl. De atunci au trecut mai mult de treizeci de ani.

Părinții Mariei şi a lui Andrei erau foarte, foarte buni. Au făcut tot ce au putut şi nu au putut pentru copiii lor. Familia întotdeauna părea prietenoasă, sărbători de familie, vacanțe…Doar că, în toate acestea ei şi-au pierdut căsătoria. Nu îi mai lega nimic. Au trăit împreună treizeci de ani ca mama şi tata. Iar când copiii au plecat, pur şi simplu au divorțat. Maria până în prezent nu-şi poate reveni din cauza acestei minciuni. Ea are treizeci şi șapte de ani şi nu dorește să se căsătorească. De frică să nu repete aceeași poveste tristă. Pentru că mama după divorţ “s-a ofilit” foarte repede.

Povești ca astea sunt foarte multe. Când copilul devine sensul vieții, e foarte greu pentru el. De parcă l-ar pune într-o cameră, unde aerul se va termina într-o zi. La început poți trăi aşa, însă treptat începi să te sufoci…Să te sufoci în această iubire şi grijă.

Şi nu doar trăiești douăzeci de ani în acest deșert sufocant, de multe ori mai rămâi şi dator. Ţi se aduce contul, deși s-ar părea că ai venit în ospeție. În continuare există variante. Copilul poate plăti acest cont veșnic. Sau poate protesta – să bea, să rupă legăturile…. Foarte rar când cineva e capabil să înțeleagă şi să accepte această atitudine a părinților. Să accepte, să înțeleagă, şi cu toate aceastea să nu-şi sacrifice propria viaţă, propriile interese.

De aceea vă implor, nu trăiți pentru copii. Găsiți-vă un alt sens în viaţă. Pentru ca micii băieței şi fetițe care vin pe această planetă, să nu devină prizonierii şi victimele binefacerii şi grijii voastre.

Lăsaţi-i să crească cum dă Domnul. Cât şi ce dă – atât e suficient.

Iubește-ţi soțul. Copiii vor pleca, iar el va rămâne cu tine. Le puteţi oferi copiilor un exemplu de relaţie, pentru ca ei să-şi dorească familie şi copii. Sau poți să-ţi înăbuși dorința, dacă vei fi obsedată de problemele copiilor, ignorând nevoile soțului.

Iubește-te. Nu uita de tine, în această cursă pentru fericirea copiilor. Nu-ţi refuza o rochie nouă, în loc de un robot sau o mașinuță. Nu-ţi schimba cosmetologul, pe un meditator. Dacă nu te vei îngriji, atunci ce le vei putea oferi altora? Ce fel de exemplu? Ce iubire? De unde?

Caută sensul vieții dincolo de lucrurile materiale. Această viaţă într-o zi se va sfârși, chiar dacă acum nu vrei să te gândești la aceasta. Practica spirituală, religie, rugăciune, citirea scripturilor … Poți obține puterea acolo, în loc să tragi aceasta din copii.

Oferiți-le copiilor posibilitatea de a trăi şi respira. Doar atunci ei vor putea să crească şi să se dezvolte. În direcția în care vor ei. Rolul nostru ca părinți e simplu – la timp să-i stropim, să nu-i acoperim de soare, să-i protejăm de dăunători. Iar mai departe, copilul asemenea unei flori, se va descurca singur şi va arăta tot ce are mai bun, ceea ce deja e stabilit de sus.

Autor: psiholog Olga Valyaeva

Sursa