Diana Voevuțki a vorbit despre depresia și atacurile de panică prin care a trecut

Cu toate că multor oameni care trec prin depresie, le e frică să vorbească, Diana Voevuțki a prins la curaj și a scris o postare despre perioada complicată prin care a trecut. Designera recunoaște că nu ar fi făcut față fără ajutorul unui specialist.

“Acum câțiva ani, când auzeam pe cineva vorbind despre depresie, în sinea mea îmi spuneam că omul e slab, pur și simplu.
Fără caracter.

Pe bune credeam asta.
Or, eram sigură că pe mine nu mă paște asemenea năpasta. Eu- invincibila care consideram că am văzut/ pierdut/ simțit totul în viața asta- nu am cum să pic pradă depresiei.

Cât m-am înșelat!
Cât mi-ar fi plăcut să fie așa!

Și nu, depresia nu este nici modă, nici moft. E o realitate pe care insistăm să n-o acceptăm, și cu asta.. o întindem la nesfârșit. O acutizăm și o agravăm.

.. Primele semne ale problemei mele au apărut în pandemie, când mă obișnuisem să stau departe de lume. Și de ochii lumii.

Ok, eu niciodată nu am fost o persoană care se simte bine în mijlocul mulțimii, dar încet-încet m-am prins la gândul că evenimentele cu mulți oameni mă stresează. 
Mai târziu, stresul s-a transformat în frică, iar la final- în atacuri de panică. Cu bocete, tremurici la pachet și o inimă care iaca-iaca sare din piept.

În acea perioadă am pierdut zeci de evenimente și am supărat tare mulți oameni. Fiindcă nu găsisem o altă cale de a-mi curma suferința, decât să evit întâlnirile.

Probabil, mult timp avea să mai lupt cu propriii demoni, dacă într-o zi de iarnă nu mă pomeneam că n-am putere să mă ridic din pat. Iar mâinile și picioarele pur și simplu își trăiesc propria viață, fără mine.

E dur. Te gândești la orice, mai puțin la depresie.

Am găsit un milion de explicații acestor simptome, de la cancer la paralizie, până nu m-a liniștit verișoara mea, medic, că totul vine de la căpșor. Și că eu olecuț’ o iau razna.

Tare dificil e să accepți așa ceva. Și să TE accepți. Tu, om care te-ai ridicat de atâtea sute de ori, azi ești la pămînt. Zdrobit și slab.

.. Am mers la medic, în final. A fost cea mai bună decizie a mea. Și tare mi-ar plăcea să pot să conving măcar un om care luptă cu anxietatea, depresia, fricile și restul, să le ia în serios.
Să accepte faptul că sunt niște boli ca multe altele și tratamentul luat la timp poate schimba spre bine calitatea vieții.

Nu ascultați bloggerii și vloggerii care strigă despre modă și care vă bagă pe gât sentimentul de rușine pentru ceea ce vi se întâmpla. Nu ascultați pe nimeni, înafară de propriul corp. Și dacă el în gura mare urlă, cerând ajutor- oferiți-i-l.

Deoarece uneori, moartea poate deveni pentru unii acel refugiu- unic refugiu- pe care îl mai văd. 
Și asta e cel mai trist lucru..”, menționează Diana.