Aproximativ 1 din 7 femei dezvoltă depresie postpartum (PPD) după naștere. Afecțiunea a fost raportată și în rândul părinților adoptivi și al altor părinți care nu nasc, inclusiv al taților.
Într-un comunicat de presă, în care anunța aprobarea Zurzuvae, primul medicament oral conceput pentru tratarea PPD la femei, Dr. Tiffany Farchione, director al diviziei de psihiatrie din cadrul Centrului pentru evaluarea și cercetarea medicamentelor al Administrației pentru Alimente și Medicamente, a descris-o ca fiind o "afecțiune care poate pune viața în pericol, în care femeile se confruntă cu tristețe, vinovăție, inutilitate - chiar și, în cazuri grave, gânduri de a se răni pe ele însele sau pe copilul lor", relatează Yahoo Life, transmite adevarul.ro.
Iată ce spun noile cercetări despre modul în care PPD poate afecta bărbații și cum este să te confrunți cu ea ca tată.
Tatăl absent sau neîndurător
În septembrie, revista BMC Pregnancy and Childbirth a publicat un studiu pilot realizat la Universitatea din Illinois-Chicago, axat pe depresia postpartum la bărbați, despre care studiile anterioare au estimat că afectează între 8% și 13% dintre noii tați. Dintre cei 24 de tați examinați pentru depresia postpartum în cadrul acestui nou studiu, s-a stabilit că 30% au suferit de această boală. Rezultatele sugerează nu doar necesitatea de a investi în mai multe cercetări, ci și importanța de a-i întreba pe tați cum se simt după ce au un copil.
Se simte ca un părinte de nimic
În timp ce a crescut gradul de conștientizare a depresiei postpartum la femei, bărbaților li s-a acordat puțină atenție. Forțe sociale unice modelează PPD la tați. "Ca societate, în general, suntem învățați că femeile sunt mame naturale, dar stereotipurile taților din mass-media sunt tatăl absent sau tatăl neîndurător", spune psihologul Daniel Singley, fondatorul Centrului pentru Excelența Bărbaților (Center for Men's Excellence). "În acest sens, este diferit pentru tată decât pentru mamă. Dacă tata se simte ca un părinte de nimic care nu știe ce face, acest lucru este agravat de această socializare care spune că bărbații nu sunt buni la a fi părinți pentru un copil."
Din cauza lipsei de screening și a unei lipse generale de conștientizare, depresia postpartum la bărbați trece adesea neobservată. "Pentru tați, simptomele depresive tind să atingă un vârf în jurul a patru-cinci luni postpartum", spune Singley. "Și din acest motiv, mulți bărbați nu vor face legătura între ceea ce experimentează și naștere și o tulburare postpartum."
Cum pot primi sprijin tații care se luptă cu depresia postpartum? Și cum arată depresia postpartum la bărbați? Iată cum au experimentat-o acești tați:
„M-a lovit puternic”
Jim S., un tată din Orrville, Ohio, a sărbătorit sosirea fiului său prin tăierea cordonului ombilical, plângând și îmbrățișând familia. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din viața sa. Dar "după un timp, toată lumea a plecat, iar mama și copilul dormeau amândoi și m-a lovit puternic", spune el. "Faptul că nu mai eram același cuplu m-a întristat teribil. Am început să plâng și m-am dus la baie, am închis ușa și am început să plâng. Nu lacrimi vesele - de data aceasta au fost lacrimi triste".
Tristețea tânărului de 32 de ani a început în acea noapte în baie, dar a durat luni de zile. "Ar fi trebuit să fie cea mai fericită perioadă din viața mea, dar am început să mă retrag de toată lumea, inclusiv de soția și fiul meu. Mă duceam să aduc lucruri pentru soția mea, dar nu prea îl țineam în brațe pe fiul meu și nici nu îl hrăneam."
A durat aproximativ trei luni până când a căutat ajutor. "În cele din urmă m-am săturat și m-am dus la doctor", spune Jim, care a cerut să nu-și spună numele de familie. "Nu mai puteam să suport. Nici soția mea nu mai putea". El o creditează pe aceasta pentru că l-a susținut și l-a încurajat să ia măsuri după ce a observat schimbări în comportamentul său.
"Nu știu cum și-a dat seama, dar ea a menționat că bărbații suferă de depresie postnatală, iar eu nu am crezut-o la început", spune el. Medicul său de familie l-a pus sub tratament medicamentos, dar regretă că nu a mers la un terapeut. "Mai mulți oameni trebuie să înțeleagă că și bărbații o pot avea și ei și [că] sănătatea mintală în general este de mare importanță".
Copleșit și neajutorat
Joel Gratcyk, un tată din suburbiile orașului Chicago, a observat simptomele la câteva luni după nașterea primului său copil. A avut o pierdere a poftei de mâncare, iritabilitate și dificultăți de concentrare. "A fost o presiune la locul meu de muncă de atunci și nu au fost foarte înțelegători cu privire la faptul că aveam un copil", povestește el pentru Yahoo Life. "Îmi amintesc că într-o zi plângeam în mașină după serviciu. Soția mea era într-o călătorie, iar eu aveam copilul cu mine, iar eu eram copleșit și mă simțeam neajutorat. Am reușit să mă adun, să ajung acasă și să trec peste noapte. Atunci am știut că am nevoie de ajutor."
Tatăl în vârstă de 42 de ani a vizitat un medic și a primit medicamente, despre care spune că l-au ajutat "cu reglarea emoțională, somnul și dieta. " Mai târziu, a văzut un terapeut "pentru a învăța tehnici de reîncadrare cognitivă".
Cum să obțineți ajutor
Tratarea depresiei postpartum la bărbați poate fi benefică nu doar pentru tați, ci și pentru soțiile și copiii lor. Dar mulți bărbați nu primesc tratament de la profesioniști în domeniul sănătății mintale din cauza stigmatului atașat. "Lăsate netratate, știm că tulburările de dispoziție postpartum se agravează adesea", spune Will Courtenay, psiholog practicant în Oakland, California, și autor al cărții Dying to Be Men. "Și pot avea consecințe dăunătoare, pe termen lung, pentru un bărbat, pentru căsnicia sa și pentru întreaga sa familie."
Ajutarea bărbaților cu depresie postpartum implică, de asemenea, extinderea înțelegerii rolului bărbatului în viața de familie și o considerare mai largă a vieții sale emoționale. "Bărbații sunt socializați să protejeze, să ofere și să se sacrifice, iar acest lucru este nobil", spune Singley. "Problema este atunci când bărbații decid că asta este tot ceea ce vor face. Un bărbat va fi mult mai sănătos dacă protejează, asigură și se sacrifică în anumite situații, iar în alte situații, permite altora să îl protejeze."
