Creştinii ortodocşi îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Pantelimon, cunoscut drept „doctorul fără de arginţi”:Tradiții, obiceiuri și superstiții

Creştinii ortodocşi de stil vechi îl cinstesc astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, tămăduitorul bolnavilor, numit și Pintilie Călătorul. În popor se mai spune că din această zi, vara începe, treptat, să cedeze locul toamnei.

Sfântul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi ai Bisericii lui Iisus Hristos. Pomenit în data de 9 august, acest sfânt este deseori numit „doctor fără de arginţi”, arătându-se prin aceasta faptul că el n-a umblat după averi şi s-a mulţumit întotdeauna cu ceea ce putea avea din rosturile lui. Niciodată nu cerea de la nimeni să-i plătească pentru faptele bune ce le făcea pretutindeni. Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor, el este un model de doctor, slujitor şi creştin următor lui Hristos.

Se zice că astăzi cerbul iese din apă şi aceasta începe să se răcească, frunza teiului se întoarce pe dos, semn că vară este pe sfârșite. În această zi se mănâncă porumb şi dovlecei pentru a fi mai viguroşi în timpul anotimpului rece. În ziua de Sfântul Pantelimon se împart multe fructe, pentru că poamele să nu fie viermănoase următorul an. De asemenea, în acestă zi, frunza teiului se răsucește pe dos, un semn că deplânge plecarea verii şi apropierea iernii.

Totodată, în popor se mai spune că oamenii care lucrează în ziua de Sfântul Pantelimon sunt condamnaţi să se îmbolnăvească de boli grele, precum ciuma și să aibă parte de ceasuri negre şi pagube în viaţa de familie.

Sfântul Mucenic Pantelimon s-a născut în anul 284 după Hristos, în oraşul Nicomidia. A trăit în timpul împăratului Maximian (286-305). La naştere a primit numele de Pantoleon, un nume păgân care înseamnă „cel în toate puternic ca un leu”. După ce a primit Taina Botezului de la preotul Ermolae, a luat numele Pantelimon, „cel cu totul milostiv”.

Sfântul Pantelimon şi-a împărţit moştenirea sa oamenilor săraci, a eliberat sclavii şi s-a dedicat îngrijirii tuturor bolnavilor. Acestora, pentru a-i putea vindeca, le cerea să creadă în Mântuitorul Iisus Hristos, iubitorul de oameni, cel venit pe pământ pentru a ne vindeca de toate bolile sufleteşti şi trupeşti.

Împăratul Maximian a dorit să-l facă doctorul său personal, dar i-a cerut întâi să renunţe la credința sa, la creştinism. Sfântul a refuzat vehement şi atunci împăratul a poruncit să i se taie capul.