Copilul își schimbă brusc comportamentul, este trist, retras sau furios? Manifestări ale copiilor și adolescenților care arată că sunt stresați și soluții pentru părinți

Nu e deloc ușor să descoperi semne de stres la copii. Nici dacă sunt micuți, nici dacă sunt deja adolescenți. Cele mai multe semne de stres pot fi puse pe seama unor afecțiuni sau a comportamentului. Bebelușii nu au capacitatea de a vorbi, copiii mici s-ar putea să nu știe cum să-și explice stările, iar adolescenții, de regulă, nu mai au chef să vorbească despre asta. Și totuși, ce manifestări ar semnala că au nevoie de ajutor pentru că sunt stresați? Explicăm semnele posibile în funcție de vârstă și posibile soluții.

Ce stres poate avea un sugar ori un copil mic?! De multe ori auzi întrebarea asta, cumva retorică, venită din gura unui părinte. Într-un fel, o logică există, însă stresul poate fi resimțit indiferent de vârstă, pentru că nici sugarii, nici copiii mici, lipsiți de responsabilități, nu cresc fără a fi influențați de cei din jurul lor.

Realitatea este că micuții nu sunt direct afectați de traume sau crize, pentru că nu știu să le recunoască, să le identifice. Însă reacționează la reacțiile celor din jur. De exemplu, când un copil de doi ani își vede mama plângând când vorbește la telefon cu bunica lui, va ști că ceva nu este în regulă. Nu va înțelege că bunicul a murit, dar văzându-și mama tristă, va deveni neliniștit și stresat.

Poate crezi că pierderea unui loc de muncă sau a unui animal de companie ori altă veste proastă te-a afectat pe tine, însă stresul unui membru al familiei poate afecta (și schimba) pe toată lumea din acea familie. Un bebeluș sau un copil mic poate să nu înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor, dar simte tensiunea sau stresul părintelui, fratelui sau a familiei. Și, da, modul în care reacționează un copil la stres poate fi diferit de modul în care părintele sau frații mai mari se manifestă la stres.

Semne ale stresului la copiii mici

Nu vei putea să-ți determini copilul să-ți mărturisească de fiecare dată când se simte stresat. În aceste situații, ar ajuta să ai o relație bazată pe comunicare deschisă și onestă cu copilul. Însă, dincolo de a afla direct de la el ce-l supără, întristează sau stresează, există semne în comportamentul lui care te-ar putea ajuta să descoperi că e stresat.

Următoarele semne ar putea indica un bebeluș sau copil mic care se simte stresat:

• I se modifică tiparul de somn și obiceiuri alimentare. Asta înseamnă că dacă până atunci avea un program de somn și de masă pe care îl urma cu sfințenie, stresul îl poate face să devină agitat, nemulțumit.
• Se lipește de părinte, este trist, retras sau, din contră, furios. La un copil stresat, aceste comportamente apar brusc, după ce copilul a fost cooperant. Se numesc regresii și reprezintă modul în care copilul reacționează la o experiență traumatică. Și suptul degetului, comportament care apare din senin, se înscrie tot aici.
• Plânge mai mult și mai des și face crize (tantrumuri). Niciun copil nu plânge pentru că e răsfățat și niciun copil nu face crize pentru că vrea să-ți verifice nivelul de anduranță.
• Manifestă temeri la culcare sau coșmaruri din care se trezește plângând. Poate pentru tine mersul la culcare seara este cel mai frumos moment al zilei, dar pentru un copil, întunericul din cameră, despărțirea de părinte peste noapte sau teama de un vis urât pe care l-a avut îl poate stresa. Pentru el, Bau-Bau există, e cât se poate de real.
• Începe să-și sugă degetul cel mare. Dependența de anumite obiceiuri – cum ar fi mestecarea părului, autolegănarea, suptul degetului – sunt semne de stres la copii.
• Are diaree sau constipație. Dacă elimini cauzele medicale ale acestor stări și situația persistă, încearcă să descoperi ce îl stresează pe copil încât îi provoacă asta. Poate fi prea multă atenție oferită de părinți unui frate ori un mediu nou, solicitant, cum ar fi grădinița...
• Evită anumite persoane sau locuri. Ar putea fi vorba doar de un comportament trecător, însă dacă situația persistă, ar putea fi semn de ceva mai mult. Poate l-a speriat ceva în parcul în care nu mai vrea să meargă, ori poate persoana pe care o evită l-a speriat cu replici gen: „Dacă mai plângi, te iau la mine acasă!”
• Te întreabă de mai multe ori același lucru și apoi revine ca să se asigure că nu vei schimba ceea ce i-ai spus. Spre exemplu: „Mami, cine mă ia de la grădiniță? Mami, vii tu să mă iei de la grădiniță? Mami, deci nu-l trimiți pe tataie, da, vii tu să mă iei de la grădiniță?”

Cum poți ajuta tu, ca părinte, când copilul este stresat

Din păcate, nu există o soluție unică, dar sunt câteva modalități care chiar ajută copilul să înțeleagă ce i se întâmplă:

1. Asigură-te că cel mic se simte în siguranță.

Copiii de orice vârstă caută confort la părinți. Vorbind cu el despre situațiile care pot deveni stresant e– mersul la grădiniță, spre exemplu – și arătându-i iubire constantă, făcându-ți timp să îl liniștești de fiecare dată, toate acestea pot ajuta la atenuarea stresului. În cazul anxietății de separare, ajută mult ca micuțul să petreacă timp împreună cu părintele, alături de persoana cu care va rămâne acasă când tu te vei întoarce la serviciu, spre exemplu.

Citeste continuarea AICI