Care este diferenţa dintre grețuri și sarcină toxică? Ca dintre o ploaie şi un uragan!
Hiperemezis gravidarium, afecţiune cunoscută neoficial şi sub denumirea de “sarcină toxică”, este deseori confundată cu greţurile de sarcină, în special în formele ceva mai blânde.
Pentru o gravidă care suferă de hiperemezis gravidarium, starea de greaţă şi vărsăturile nu mai reprezintă doar un incovenient din primele luni de sarcină, ci o adevărată problemă de sănătate care poate duce la deshidratare severă, la internare şi la necesitatea urmării unui tratament medicamentos pe toată perioada sarcinii. Boala emetică a gravidei se manifestă prin stări de greaţă excesive, foarte dese şi care durează mai mult decât vărsăturile matinale din sarcină. Unele mame care au suferit de hiperemeză povestesc că, în unele zile, nu reuşeau să bea nici măcar jumătate de litru de apă, ca să nu mai vorbim de mâncare, vomând chiar şi de 40 de ori pe zi.
Statisticile arată că sarcina toxică nu este o condiţie medicală foarte frecventă, doar circa 3% dintre gravide suferind de aşa ceva. Totuşi, unii specialişti spun că s-ar putea ca procentul să fie mai mare, deoarece multe gravide ce suferă de o formă mai blândă a acestei boli rămân nediagnosticate. Totuşi, după ce ducesa de Cambridge, Catherine, a trecut prin aşa ceva, afecţiunea pare să fie acum ceva mai mult luată în serios peste tot în lume.
Care este diferenţa?
Hiperemeza debutează în general între a patra şi a şaptea săptămână de sarcină, la fel ca şi greţurile de sarcină, însă cu simptome mult mai severe. Acestea încep totuşi să se amelioreze, în majoritatea cazurilor, în jurul celei de-a 16-a săptămâni de sarcină. Pentru circa 10-20% dintre gravide însă, simptomele rămân la fel de agresive până după naştere.
Diferenţa dintre sarcina toxică şi greţurile de sarcină este majoră, cu toate că simptomele par asemănătoare. Potrivit American Pregnancy Association, hiperemeza se deosebeşte prin faptul că starea de greaţă este însoţită mereu de vărsături severe, ce durează chiar şi după săptămâna a 16-a de sarcină şi care pot duce la deshidratare severă. De aceea, când boala nu este tratată corespunzător, poate determina scăderea în greutate a gravidei, tensiune scăzută, tahicardie, deficienţe nutriţionale, dezechilibre metabolice, pierderea elasticităţii pielii şi halucinaţii. Din păcate, unii medici pun destul de târziu diagnosticul de sarcină toxică, doar atunci când gravida ajunge să se interneze din cauza deshidratării severe sau când pierde peste 5% din numărul de kilograme de dinainte de sarcină.
Cauze şi factori de risc
Cauzele exacte ale hiperemezei nu sunt pe deplin cunoscute. Medicii bănuiesc însă că are legătură cu schimbările produse în organism de hormonii de sarcină, deşi nu se ştie încă de ce unele mame dezvoltă această afecţiune iar altele nu. Totuşi, s-a observat că există câţiva factori de risc. De exemplu, gravidele însărcinate cu gemeni sau tripleţi au şanse mai mari să dezvolte o sarcină toxică. De asemenea, dacă o altă persoană din familia ta a suferit de hiperemeză, şi tu eşti mai predisusă acestei afecţiuni. Un alt factor de risc sunt bolile de ficat preexistente. În plus, femeile care suferă de migrene sau de rău de mişcare par să fie mai des afectate de sarcina toxică.
Tratament
Iniţial, tratamentul pentru boala emetică ar trebui să conste doar în modificarea dietei. Astfel, e recomandat consumul de alimente doar atunci când o cere organismul, fără a ţine cont de orele de masă. Porţiile ar trebui să fie mici iar grăsimile şi condimentele ar trebui evitate. Ghimbirul sau menta, în schimb, ar trebui adăugate zilnic în dietă. Unii medici le recomandă mamelor cu hipermeză să nu mai ia suplimente cu fier.
Dacă dieta nu este suficientă pentru a ameliora stările de greaţă şi vărsăturile, este necesar tratament medicamentos. Acesta începe de obicei cu administrarea de vitamina B6 şi doxilamină (un compus antihistaminic). Atunci când vărsăturile persistă, se pot recomanda antiemetice în doze mici, gen metoclopramid, însă doar după o analiză medicală a beneficiilor şi a riscurilor. Şi corticosteroizii pot fi benefici în tratamentul hiperemezei gravidarium, dar sunt consideraţi ultima opţiune.
Cum sunt afectaţi fătul şi mama
Hiperemezis gravidarium nu afectează în general fătul, ci mai mult mama. Înainte de anii 1940, această boală era una dintre cauzele decesului maternal. Însă odată cu implementarea hidratării intravenoase, mortalitatea ca urmare a sarcinii toxice a devenit extrem de scăzută. Pentru făt, riscul este să se nască cu o greutate sub medie, dacă mama nu reuşeşste să se hidrateze sau să se hrănească suficient în timpul sarcinii.
