Eugenia Ionel despre baby-yoga, yoga acvatică și copiii sănătoși și fericiți

Dacî vă imaginați că baby-yoga este un gen de ocupație doar pentru un anumit grup de oameni, care știu despre asane și meditație, atunci, pur și simplu, nu ați întâlnit-o încă pe Eugenia Ionel. Prietenoasă și preocupată de activitatea sa, mama a trei copii, știe că fiecare micuț poate fi sănătos dacă de asta se îngrijesc părinții lui. Anume din acest considerent, site-ul Mamaplus.MD a decis să afle cât mai multe detalii despre secretele baby-yoga, înotul timpuriu, sănătății corpului și minții.

 Eugenia, prin ce este utilă baby-yoga?

- Copiii, care încep a lucra cu corpul lor de la o vârstă fragedă, cresc mult mai dezvoltați, mai puternici, mai sănătoși decât semenii lor ale căror mame dau prioritate activităților pasive. Eu nu vorbesc despre careva rezultate abstracte, ci despre rezultate verificate în practică –lucrez cu copiii de mulți ani și am posibilitatea să urmăresc felul în care e cresc, inclusiv, după exemplul propriilor mei trei copii. Fiica mea cea mare are 16 ani, prin ea am obținut prima mea experiență pe care o împărtășesc cu alte mămici. Din fericire, în ultima vreme, mulți părinți înțeleg că de copii trebuie să te începi a ocupa nu atunci când ei cresc și încep să meargă, ci chiar de la naștere.

Dumneavoastră vorbiți nu doar despre dezvoltarea fizică, ci inclusiv, despre dezvoltarea intelectuală?

- Da, pentru că dezvoltarea fizică este legată direct de cea emoțională și intelectuală. Deja, toată lumea știe că este importantă dezvoltarea motoricii fine, întrucât atunci când lucrăm cu mușchii mici de la degețelele mânuțelor, influențăm dezvoltarea creierului. De asemenea, este importantă reacția de răspuns – este imposibil să dezvoltăm copilul doar din perspectivă intelectuală, fără a acorda atenție stării sale fizice. De multe ori, copiii care învață doar literele și cifrele, uită repede cele asimilate, pentru că cu ei nu se lucrează fizic. Totul trebuie să fie armonios, în acest fel, copilul va fi sănătos, se va dezvolta emoțional și intelectual.

Eugenia, ați inițiat această orientare în Chișinău. Cum a fost drumul către conștientizarea importanței pentru dezvltare a baby-yoga?

- Totul a început de la faptul că eu, însăși, mulți ani la rând am făcut și fac yoga. Am fost inițiată în yoga de către părinți și asta m-a ajutat să văd altă lume. O lume în care copiii cresc liberi, deschiși, sportivi, activi. Pentru mine, în acea perioadă a adolescenței a fost un contrast brusc. Părinții mergeau la seminare și mă luau cu ei, eu înțelegeam că eram într-o formă proastă comparativ cu alți copii – cu o formă fizică perfectă. Încă atunci mă gândeam că-mi doresc ca copiii mei să crească la fel. Ulterior, în 1995, în Chișinău a sosit fondatorul curentului yoga pentru copii, Igor Boris Ciarkovskii. Îmi amintesc sala arhiplină de la Academia de Științe și șocul pe care l-am avut. Era iarnă, noi ne aflam într-o încăpere care nu se încălzea, iar pe scenă erau copii mici absolut dezbrăcați însoțiți de părinții lor care au venit să-și susțină mentorul. Copilașii aveau câte 3-4 luni, ei erau fericiți, râdeau în hohote, iar părinții făceau cu ei fel de fel de acrobații, ne arătau că micuții pot crește și în așa mod. Am avut atunci un șoc pozitiv! Totce văzusem anterior a fost o viață obișnuită, copii obișnuiți: scutece, suzete, stai cuminte, nu striga, aici, însă, era cu totul altceva, alte posibilități. Copiii dispun de o rezervă fizică colosală și ea trebuie să fie dezvoltată.

Ați spus ”acrobații”, într-adevăr, dacă e să ne uităm în internet cu scopul de a afla detalii despre baby-yoga, elementele acrobatice de-adreptul impresionează. Asta e ceea ce se petrece în timpul orelor?

- Din câte înțeleg eu, acesta este cazul când, pe de o parte, internetul este un bun, iar pe de altă parte –nu prea. Când o persoană care habar nu are despre baby-yoga privește un asemenea spot video și nimeni nu-i explică că la această performanță se ajunge după un an de muncă, că este rezultatul controlului absolutasupra corpului. Părinții se sperie și renunță la ideea de a o mai practica. Însă, totul începe dela primul pas, practicând de la naștere, abia începând cu vârsta de 5-6 luni, se poate asimila toată gimnastica. Noi trecem, fără grabă, toate etapele, ne bazăm pe felul în care se simte copilul, pe senzațiile lui, pe percepția lui. Baby-yoga presupune și comunicare, părinții simt contactul cu micuțul, copiii simt că părinții manifestă grijă și atenție, îi distrează. Treptat, copiii încep să-și simtă corpul în spațiu, își depistează mânuțele, piciorușele, înțeleg ce pot face cu ele - acest lucru le aduce o satisfacție colosală, ei încep să zâmbească și să râdă. La vârstade 6-7 luni, atunci când copiii încep să se târască activ, apoi să meargă, ei sunt învățați cu ajutorul exercițiilor speciale, datorită acestui fapt, ei nu sunt mai puțin expuși traumelor la căzături. Evident, toți copiii cad, chiar și cei cu care se ocupă intens părinții, însă, ei cad diferit. Copiii care au primit anumite abilități în timpul mișcărilor active își controlează bine corpul.

Eugenia, vorbind despre baby-yoga, de cele mai multe ori, ne imaginăm copii de până la un an.Dar ce se întâmplă mai departe?

- Să spunem în felul următor, până la vârstade un an, punem o anumită bază în controlul propriului corp. Ulterior, vine perioada în care părinții nu-și mai pot ridica copiii, iar noi îi învățăm complexe deexerciții prin intermediul poveștilor. Adică, noi adaptăm orice poveste la jc, părinții învață mișcările pentru ca să le repete acasă și să includă această gimnastică în regimul lor zilnic. Această formă se potrivește copiiilor practic până la vârsta preșcolară, cu cât mai mare este copilul cu atât mai complicate sunt mișcările, cu ajutorul lor, copilulînvață să se echilibreze, să-și simtă corpul, să respire corect.

Astăzi, majoritatea tendințelor ”la modă” sunt orientate spre revenirea la origini prin ce este firească baby-yoga?

- În opinia mea, yogași baby-yoga este firească, inclusiv, prin mișcare, dacă nu ne referim la aspectul spiritual. Noi trăim în condițiile civilizației noastre, unde sunt mașini, ascensoare, escalatoare, iar un om trebuie să facă cel puțin o mie depași în zi pentru ca să fie sănătos.la felși copiii, mișcarea este natura lor, ei de la bun început sunt curioși și foarte mobili, însă, părinții permanent îi limitează: premergătoare, nu se poate, nu sări, nu alerga... De ce fac părinții asta? Dacă sincer, pentru că le este lene să se preocupe dedezvoltarea fizică a copilului, este mai simplu să-l limitezi în toate decât să te plimbi cu el vreme îndelungată. Totodată, este clar că noi trebuie să însărcinăm suficient mușchii, organele, sistemul vascular pentru ca un copil să fie sănătos.

 Pentru a asiguradezvoltarea fizică a copilului, mulță părinți optează pentru masaj. Careeste atitudinea dumneavoastră?

- Percep masajul ca pe un medicament, el trebuie să fie făcut la indicație. Dacă sunt indicații, este necesar, însă, dacă copilul este activ, dacă părinții se ocupă cu el zilnic cel puțin 10-15 minute de gimnastică simplă, în marea majoritate a cazurilor, nu este nevoie de masaj, pentru că copilul și așa se dezvoltă armonios. Dacă, însă, nimeni și deloc nu se ocupă decopil, cel puțin masajul estenecesar.

De câte ori pe săptămână este binevenită baby-yogaca să fie sesizabil rezultatul?

- Noi ne întâlnim cu părinții odată pe săptămână, ne spunem impresiile, să zicem, ne raportăm desprerezultatul munci depuse și după ce primim noua temă pentru acasă, ne despărțim pentru o săptămână. Însă, pentru ca efectul să fie vizibil, acasă părinții trebuie să se ocupe zilnic de copil. Mamele așteaptă cu mare satisfacție înttâlnirile săptămânale pentru că asta presupune nu doar cunoștințe noi dar și posibilitatea de a comunica într-o atmosferă plăcută, de a face schimb de opinii, de a găsi răspunsuri la întrebările ce le macină.

Dacă mama a găsit informații în interet și încearcă să repete exercițiile cu copilul de sine stătător, pe cât de corect este acest lucru?

- Eu întotdeauna spun, nu vă fie lene și veniți să vedeți ce înseamnă asta în realitate. Dacă mie nu-mi arătau personal cum funcționează asta, multe momente nu avea să le înțeleg. Există multe nuanțe pe care nu le poți identifica pe video. Da, se înțelege că un om a luat un copil în brațe, însă, cum anume l-a luat, după ce fel de exercițiu? Asta, de cele mai multe ori, rămâne după cadru. Există o anumită consecutivitate pe care noi o învățăm și care, într-adevăr, este importantă pentru copil până în momentul în care el va crește și se va mai întări. Nu există nimic supra complicat, însă, există subtilități necesar de știut și căutate, chiar și în internet, însă, anume această informație. Toatetrebuie făcute cu cap.

Este adevărat că la orele de yoga copiii nu plâng?

- În realitate, nu este o percepție tocmai corectă. Copiii plâng, asta le este caracteristic, doar că de îndată ce copilul începe să manifeste insatisfacție noi încetăm gimnastica. Noi asigurăm o reacție de răspuns, îi spunem că-l auzim, înțelegem, simțim, îi dăm timp să se odihnească și revenim la ore. Este imposibil să evităm plânsul copiilor, unii pur și simplu nu au dispoziție, alții ard de nerăbdare să facă exercițiile, de aceea atitudinea noastră este una foarte înțelegătoare.

Vreau săvă mai întreb despreyoga acvatică sau înotul timpuriu.Prin ce sunt benefice activitățile acvatice pentru sugari?

- Având în vedere faptul că timp de 9 luni de zile, copiii sunt înconjurați de lichid amniotic, logic ar fi ca după naștere să fie numiți acvatici. Pentru ei, apa este un mediu firesc. Se știe că în primele trei luni de viață, la copii se păstrează capacitatea de a-și menține respirația sub apă. Păcat că acest timp trece sub temerile părinților, mulți vor să înoate, dar preferă să aștepte până când copilul va mai crește și se va mai întări puțin.

Copilul crește, iarabilitatea se pierde, de aceea, trebuie de luat totul de la capăt. De multe ori, atunci când părinții aud despre înotul sugarilor, își imaginează una și aceeași imagine – cum copilul este aruncat în apă și el înoată acolo singur. Nu există așa ceva! Copilul trebuie să se miștetreptat, mai întâi el este învățat la temperatură mai joasă decât cea din baia de acasă, de asemenea, este învățat că stropii îi pot veni peste față. Înotul are loc cu mama sau cu tata, adică, cu o persoană apropiată, pe care copilul o simte foarte bine. Încet – încet, are loc adaptarea, atunci când copilul este gata să înoate el face acest lucru cu ușurință și satisfacție. Totodată, el nu este lăsat de unul singur. Eu am parcurs această cale cu copiii mei, acum am posibilitatea să împart experiența și cu alți părinți. Rezultatele sunt uluitoare – înoată toți sugarii, dar asta necesită insistență din partea părinților, răbdare și înțelegerea faptului că asta este important pentru copil. De multe ori, întâlnesc părinți care nu știu să înoate, le este frică deapă și anume din acest considerent vor să le ofere copiilor o altă experiență.

Abilitățile obținute la o asemenea vârstă timpurie, necesită a fi permanent întărite?

- E ca și mersul pe bicicletă, dacă persoana, măcar o dată în viață, a simțit acest echilibru, chiar și peste o perioadă îndelungată el nu va trebuisă învețe acest lucru din nou. Da, va avea nevoie de câteva minute pentru a căpăta încredere, însă, el va merge, pentru că există această concepție – memoria musculată. Corpul nostru memorează, ulterior, noi reacționăm la amintirile corpului. Evident, este de dorit de a menține abilitatea obținută, de merge la bazin o dată pe săptămână, sau cel puțin odată pe lună. Asta va fi suficient pentru ca copilul să se simtă bine în apă.

De multe ori, copiii au tonusul mușchilor fie mare sau mic. Yoga acvatică poate fi de folos în asemenea cazuri?

- Fără îndoială. De multe ori, specialiștii în masaj recomandă copiilor înotul. În aceste cazuri, înotul este deja un medicament, care în asociere cu gimnastica și masajul, dă rezultate uimitoare. Vreau să spun că baby-yoga și yoga acvatică presupune o muncă colosală din partea părinților. Toți părinții sunt diferiți, pentru cineva este mai ușor să dea copilul la masaj pentru ca specialistul să rezolve o anumităproblemă, alții înțeleg că trebuie săștie și să știe tot ceeace știe și poate specialistul în masaj, antrenorul și terapeutul. Punând toată responsabilitatea părintească pe seama cuiva devine foarte ușor de trăit. Însă, dacă ne-am asumataceastă responsabilitate,, am decis că ne dorim copii, trebuie să ne perfecționăm cunoștințele în materie de copii. Este o muncă serioasă, însă, foarte curând, părinții vor avea răspuns – ei vor vedea că timp de un an copilul nu s-a îmbolnăvit niciodată, vor vedea cum copilul începe să meargă sigur, crește activ și pozitiv. Aceste rezultate nu te mai lasă să te oprești pentru că înțelegi că limite nu există.