Varvara Oprea: copilul nu vine pe lume pentru a le strica viața părinților săi!

Concesiuni în ceea privește aspectul fizic, depresia caracteristică tinerelor mame și iritabilitatea… O nu! Toate acestea nu au nimic în comun cu eroina noastră. Varvara Oprea este mama capabilă să se bucure de fiecare zi, ea uimește prin energia ei, cucerește prin farmecul ei și te încarcă cu optimism. Acest interviu este dovada faptului că maternitatea poate însemna doar bucurie. Haideți să o cunoaștem mai bine pe Varvara și pe fiul ei Artur, în vârstă de opt luni.

Varvara, din moment ce ați devenit mămică tânără, v-ați schimbat?

- Evident! Am devenit foarte casnică. Îmi place să mă ocup de copil și să mă plimb cu el, să mă joc – chiar primesc o satisfacție extraordinară! Toate grijile și problemele mele au trecut pe planul secund, pe primul loc este copilul, acum, el este principalul membru al familiei noastre.

Ce momente ale gravidității v-au lăsat cele mai plăcute amintiri?

- Îmi plăcea foarte mult când copilașul meu lovea și se întorcea în burtică. Într-o zi, când soțul meu vorbea cu el, copilul a început să-i răspundă!!! Soțul bătea ușurel din palme, iar el răspundea, și tot așa de câteva ori, în fine, a avut loc u dialog. Este greu de spus câtă bucurie și admirație am simțit atunci!!!

Dacă e să vorbim despre alt aspect al gravidității – ați avut griji în legătură cu faptul că vi se schimbă silueta, că va trebui să stați acasă și să schimbați scutece, iar viața va trece pe alături?

- Recunosc, mi-am făcut foarte multe griji, chiar în prima lună după naștere plângeam foarte des. Slava Domnului, așteptările cele neplăcute nu s-au adeverit, în scurt timp, silueta a revenit la normal, nu fără a depune efort, evident. Peste două luni am început intens să fac sport și am ținut dietă, care mi-a permis să scap repede de kilogramele în plus. Nici cu copilul nu mi-a fost ușor în primele trei luni de zile. Numai cât făceau nopțile ”albe”… A trebuit să învăț să dorm câte 2-3 ore!

Ați învățat repede să vă descurcați și să-l înțelegeți pe băiat sau a fost nevoie să treceți prin anumite dificultăți?

- Vai, a fost foarte complicat în prima lună! Permanent ceva întrebam, aveam un milion de întrebări și un milion de temeri! Citeam forumuri, sunam specialiști și le solicitam sfaturi. De altfel, multe a trebuit să le învăț din propria experiență, vorbesc despre subtilități despre care nu vorbesc medicii, pe care fiecare mamă le află singură în procesul de comunicare cu copilul ei.

Soțul ia parte la educația micuțului? Mergeți împreună la cumpărături pentru copil?

- Soțul meu adoră să ia parte la viața copilașului nostru! În pofida faptului că este ocupat, el se străduiește să-i ofere copilului maximul timp pe care-l are. Soțul îl scaldă pe băiat, se joacă cu el, îl hrănește, uneori îl mai și leagănă dacă este necesar. Așa că nu am de ce să mă plâng, între ei este o adevărată idilă!

Băiatul este încă foarte mic, are numai 8 luni de zile, puteți deja observa anumite trăsături de caracter la el?

- Da, evident! Este un copil foarte liniștit, răbdător, care nu plânge niciodată fără motiv. Mai observ că fiul este foarte atent și independent, ceea ce este uimitor pentru vârsta lui. Dacă el vrea să facă ceva de unul singur, iar eu vreau să-l ajut, de exemplu, să deschid sau să țin ceva, Artur se supără, îmi ia mâinile și încearcă să facă totul singur.

Fiul dumneavoastră are un prenume destul de rar – Artur. Cu soțul ați ajuns repede la un numitor comun?

- Da, prenumele l-am ales imediat. Asta, apropo, este o istorie neobișnuită! La 15 ani, soțul meu a citit o carte despre regele Arthur și a fost atât de mult impresionat de eroii acelei opere , încât, de atunci a decis că dacă i se va naște un băiat, neapărat, îl va boteza Artur. Evident, eu nu m-am opus, pentru că și mie mi-a plăcut foarte mult această variantă.

Ce atitudine aveți față de semnele legate de sarcină și nașterea copilului – nimic să nu cumpărați din timp, să nu divulgați sexul ș.a.m.d.?

- Aveam doar două semne în care credeam în timpul sarcinii. În primul rând, până în a patra lună noi nu am vorbit despre sarcina mea, nici chiar părinții nu știau că noi așteptăm un copil. În al doilea rând, dimpotrivă, permiteam să mi se atingă burta pentru că există o superstiție care spune că femeia care nu poate avea copii, va rămâne gravidă dacă atinge burta unei femei însărcinate. Prietenele mele îmi mângâiau burta și voi spune cu bucurie că două dintre ele sunt gravide! În ceea ce privește alte semne consider că acestea funcționează doar în cazul oamenilor care cred cu adevărat în ele, iar eu nu cred în ceea ce este rău!

Varvara, ce credeți despre femeile care odată ce nasc uită de ele, uită de aspectul lor fizic, garderobă, interesele lor și se dedică în totalitate copilului?

- Sunt categoric împotriva unui asemenea comportament!!! Copilul nu vine pe lume pentru a strica viața părinților săi. Odată cu venirea pe lume a copilului,

bărbatul, ca și odinioară, vrea să vadă lângă el aceeași soție atrăgătoare și îngrijită, cu siluetă și strălucire în ochi. Dacă mama uită că ea încă mai este și soție, într-o bună zi, tata pur și simplu poate uita să vină acasă. Cred că e clar ce înseamnă asta, așa că femeia nu trebuie să uite de sine.

 Ce vă provoacă râsul din ceea ce face copilașul vostru astăzi?

- Vai! Noi acum suntem la cea mai interesantă etapă, noi învățăm să mergem. Cu admirație îl urmărim cum încearcă să se ridice în picioare la el în pătuc, cum încearcă să pășească corect și să nu se împiedice de propriile picioare.

Mamele fetelor visează la cum le vor coafa, cum se vor juca cu ele în păpuși, cum vor merge împreună prin magazine după rochii noi, la ce visează mamele de băiat?

- Iar mamele de băiat visează că fiul să crească independent și deștept. Important este să alungi lenea și să-l stimulezi pe băiat, pentru ca el să-și poată dezvolta aceste abilități. Trebuie să spun că eu, întotdeauna, am visat la doi copii – băiat și fată, așa că noi mai avem șansa să naștem încă o fetiță și, neapărat ne vom juca în păpuși și împleti cosițe!