Pentru că așteaptă o minune mică în burtică și este foarte mândră de faptul că va deveni mamă pentru a doua oară, Natalia Barbu ne-a cucerit cu sinceritatea și experiența ei de tânără mămică. Artista este acum în luna a opta de sarcină și abia așteaptă să vină ziua în care își va ține în brațe fetița. S-a gândit deja la un prenume pentru ea, însă spune că va lua o decizie doar în momentul în care o va privi pentru prima oară. Fiul ei în vârstă de 9 ani este foarte fericit și entuziasmat, iar aceste momente sunt unice și ne-am dorit să aflăm mai multe chiar de la ea într-un interviu special pentru MamaPlus.md.
A doua sarcină a fost o surpriză pentru tine. Vreau să-mi dai niște detalii interesante despre acele momente irepetabile...
La început a fost șocul, iar apoi zburam de fericire! Nici Victor nu a fost un copil planificat și nici fetița. Pur și simplu a fost o surpriză divină pentru noi. Chiar dacă ziceam că ”gata, îl avem pe Victoraș și e băiat mare”, asta a fost să fie. Universul are planurile lui cu noi. Vine un suflet puternic, o ființă puternică, într-o perioadă când e nevoie de genul acesta de suflețele cu multă forță divină.
Ai observat vreo diferență dintre sarcina cu fetiță și cea cu băiețel?
Auzeam eu tot felul de chestii despre diferența dintre sarcina cu băiețel și cea cu fetiță, iar acum chiar văd că forma burții e mai diferită – cu băiețeii e mai micuță și mai țuguiată și nu ai retenție de apă, grețuri nu am avut deloc nici nu Victor nici cu fetița, dar simt un strat adipos care nu era la prima sarcină. M-au speriat multe prietene de-ale mele care au fetițe că te faci cât un balon la final, dar vedem, poate nu va fi și cazul meu.
Ai aruncat cântarul în debara sau încă îl mai ții la vedere?
Nu l-am ascuns, nu... Să știi că am pus normal – 14 kilograme, cred că ajung până la 20, zic. Așa a fost și la sarcina cu Victor. A fost mai mult din cauza lichidelor acumulate, pentru că m-am desumflat repede după naștere. Cred că așa se va întâmpla și acum. Nu cred că o să depășesc foarte mult norma de 20-21 de kilograme.
Dacă la prima sarcină nu știi la ce să te aștepți, la a doua sarcină ești mai informată și știi ce urmează. Ești mai relaxată de această dată?
Am fost relaxată și la prima sarcină și acum. Au mai trecut niște ani între timp... Victor face 10 ani la sfârșitul anului, așa că a trecut destul de mult timp și cumva o iei de la zero. Oricum, vine un copilaș și ne reamintim cu drag cum este această așteptare frumoasă. Plus că, în acești 10 ani au mai apărut multe chestii noi, tot felul de produse pentru copii...
Ești o fire discretă și nu-ți prea afișezi viața personală pe rețelele sociale. Așa a fost cu Victor, pe care ni l-ai arătat abia la vârsta de 7 ani și așa e și cu sarcina pe care ai ținut-o în secret până aproape de final...
Am o limită, nu sunt obsedată de lumea asta online, nu stau toată ziua pe telefon să postez ceva sau nu cumva să lipsesc de pe rețele... Pe Victor am decis atunci să nu-l expun pentru că așa am simțit, iar acum el îmi zice că vrea să mai apară. Oricum nu este el genul de copil care să vrea să apară mereu în cadru și atunci eu cred că copilul trebuie să decidă.
Povestește-ne mai multe despre Victor și cum a reacționat atunci când a aflat că va avea o surioară?
Era atât de fericit când a aflat că o să aibă o surioară! Bănuiam că își dorea în sufletul lui o surioară mai mult decât un frățior, iar reacția lui a fost Wow. Uite chiar ieri am fost la magazin și am luat niște hăinuțe și el era pierdut printre hăinuțele alea de fetiță și era foarte încântat. Abia o așteaptă, vorbește cu ea, mângâie burtica... Victor e un copil bun, grijuliu, blând și știu că va avea o relație senzațională cu surioara lui.
Apropo de shopping pentru bebeluș. Ai aceeași listă lungă pe care o au deobicei mămicile la prima sarcină sau s-a schimbat ceva între timp?
Am luat exact ce trebuie, fără nimic în plus. Știi cum e, dacă mergi să cumperi hăinuțe pentru fetițe, nu te poți opri. Acum am zis că am să iau treptat. La fiecare perioadă voi lua hăinuțele respective. Am luat deocamdată tot ce va fi nevoie până la vârsta de trei luni, în special body-uri, pentru că la început nu poți să-i pui rochițe, fundițe sau tot felul de accesorii. Și apoi, vin și prietenii cu o groază de cadouri, hăinuțe... Cu Victor, într-adevăr, am luat mai multe lucruri. O parte din ele au rămas noi și neatinse și acum am zis că nu e cazul să irosesc banii degeaba. Ei cresc foarte repede.
Ai pregătit deja camera fetiței? Din câte am auzit, multe mămici fac tot felul de schimbări în casă, reparație, reamenajări... La tine cum e?
Nu am reparat nimic, pentru că nu este cazul. Nu avem neapărat atât de multe camere în casă, dar camera de joacă a lui Victor am făcut-o camera fetiței, pentru că este destul de mare. Am lăsat totul așa cum este, doar că am scos toate lucrurile lui Victor și am pus un pătuț, mobila pentru fetiță. Atât. N-am făcut pereți roz, n-am schimbat mochete, n-am zugrăvit... (râde)
Oricum, de cele mai multe ori, bebelușul doarme în primele luni alături de mamă...
Nu prea... Să știi că nu e bine să doarmă lângă mami. Copilul trebuie să doarmă în pătuțul lui din prima zi. Asta este cel mai bine și cel mai sănătos pentru mămică și pentru copilaș. Dacă pătuțul copilului se află lângă patul mamei, e altceva. Dar dormitul în același pat, nu. Nici într-un caz. Victor a dormit în camera și în pătuțul lui din prima zi, chiar dacă eram foarte stresată la început. Ca orice mămică mă duceam să văd dacă respiră, să văd dacă doarme... O să vedem cum va fi cu al doilea copilaș, dar este foarte important ca bebelușul să doarmă în pătuțul lui de mic.
Te pregătești de naștere într-un mod anume? Faci sport?
Să știi că am făcut Pilates, Yoga și Zumba înainte de sarcină, chiar am făcut destul de intens. Dar, când am rămas însărcinată mi s-a terminat și abonamentul și am zis că fac o pauză, pentru că nu e cazul să forțăm. Este o limită pe care trebuie să o simți și să nu o depășești. Am zis că nu se întâmplă nimic dacă fac sport după ce nasc.
Cum este Toni ca tătic și cum ești tu ca mămică?
El este mai echilibrat și impune strictețe fără să vrea, iar Victor are un respect aparte pentru el și îl ascultă, fără ca Toni să ridice vocea. Are o privire aparte pentru astfel de momente... Eu sunt mama aia care spune ”stați în cap la mine că e în regulă, nu am nicio treabă”, sunt aia relaxată, nu mă pot supăra pe ei, îmi trece... Plânge el, plâng și eu... Tata este cel care menține echilibrul. Eu nu pot să fiu strictă... S-a întâmplat o dată să ridic vocea la Victor și s-a uitat la mine și îmi zice: ”Mami, tu de ce strigi la mine?” și efectiv nu înțelegea ce se întâmplă... Nu-s eu mama cea severă. El vine la mine, se lipește, lipiciosul mamei... Nu vrea să crească, vrea să mai copilărească și îl mai las. Încă mai are destul timp.
Spuneai odată că fiul tău seamănă mult cu mama ta și îți amintește de ea...
Să știi că acum seamănă din ce în ce mai mult cu băiatul mai mare al lui Toni, cu Andrei. E incredibil. Dar, văd asemănări și cu mama și cu mine... Acum este băiatul lui tata.
Până la urmă, sarcina vine atunci când te aștepți mai puțin. Ar fi și un mesaj de încurajare pentru femeile care își doresc să rămână însărcinate..
Am și prietene care ani de zile își doresc să rămână însărcinate și nu rămân. Cu părere de rău, sunt din ce în ce mai multe femei care nu reușesc să obțină o sarcină. Cel puțin în anturajul meu. Când le-am spus că sunt însărcinată, ele s-au bucurat, dar se gândeau în sinea lor că ”De ce eu nu reușesc? Uite că ea are 41 de ani și a reușit...” Multe dintre ele încearcă și fertilizarea in vitro, dar nu le garantează nimeni că vor avea un rezultat. E foarte greu să-mi dau seama de ce. Am și prieteni care nu vor să aibă copii și sunt întrebați deseori ”Voi când faceți copii?„ Mi se pare o întrebare foarte nepotrivită. Sau cum e să întrebi o femeie care se chinuie să facă un copil și tu, de prost gust, să o întrebi ”Da' voi când?„
Mai sunt și cazuri când femeile adoptă un copil și după asta, la scurt timp, rămân însărcinate. Și știi ce mă gândesc eu? Aici este secretul – ele se relaxează. Ele nu mai fac din asta obsesie și prioritate. Pur și simplu, ele lasă lucrurile să decurgă de la sine și sunt recunoscătoare pentru ceea ce au. Nu trebuie te agăți non stop de ideea că vrei să rămâi însărcinată, ci să îți trăiești viața și te bucuri de ceea ce ai. Este nevoie de echilibru interior și de încrederea în Dumnezeu. El ne dă atunci când trebuie. Un copil vine în viața noastră doar atunci când suntem pregătiți pentru asta...
