Igor este un familist convins, iar asta se vede din orice imagine pe care o publică în ultimele luni pe rețelele sociale. Fiind mai discret din fire, artistul și-a ținut totuși mult timp în umbră viața personală și nici nu voia să dea mai multe detalii despre soție și fiica sa în vârstă de un an și jumătate. Acele timpuri însă au trecut, fiind înlocuite de o perioadă extrem de frumoasă din viața lui. De-o seamă de vreme, Igor Stribițchi a decis să-și împărtășească fericirea cu publicul său drag și a acceptat să stea de vorbă cu echipa MamaPlus.md despre familie, copia tăticului Luiza și relația cu soția sa minunată, Angela.
Ai o familie foarte frumoasă. Ce semnificație are pentru tine această etapă din viața ta?
Pentru mine Familia a fost, este și va fi prioritar în viața mea! Tot timpul am spus că eu o cataloghez pe primul loc! Mă bucur să am o familie unită și fericită. De aici pornesc și celelalte lucruri. Eu mă simt excelent în calitate de tătic și soț… De fapt, asta mi-am dorit tot timpul – echilibru, dragoste, armonie și pace. Abia acum savurez din tot ce înseamnă Familie!
Ne-am bucurat mult atunci când ai decis să ne arăți primele poze cu partenera ta de viață pe Instagram – sunteți adorabili! Povestește-ne puțin despre ea și de cât timp formați o familie?
Suntem împreună de 2 ani și jumătate, dar ne-am cunoscut acum 3 ani la un eveniment unde am cântat. Atunci încă nu ne dădeam seama că vom fi împreună… Un lucru era cert: ne-am placut foarte tare unul pe altul! Viața este imprevizibilă și niciodată nu poți ști ce surprize îți pregătește. Important e să-ți găsești persoana cu care să rezonezi și care practic gândește la fel ca tine. Între mine și Angela din start a fost o telepatie inexplicabilă, practic ne citeam gândurile și asta e foarte tare!
Ai ținut în umbră destul de mult timp familia ta. Ce te-a făcut să începi să împărtășești acele momente frumoase din viața voastră, pe care le urmărim zi de zi pe rețelele sociale?
Da, este adevărat că nu am afișat nimic practic 2 ani ce ține de viața mea personală, pentru că a fost o etapă de răscruce și schimbări majore prin care am trecut. Am ținut foarte mult la această confidențialitate și chiar am simțit că nu vreau să comentez și nu vreau să afișez absolut nimic. Sunt lucruri de care trebuie să fii responsabil și pe care trebuie să le rezolvi în liniște și cu capul limpede. Sigur că dacă vrei să obții ceva trebuie să sacrifici cu altceva, asta e o regulă care funcționează și prin care am trecut. Important este să nu ne fie frică de schimbări, de greșeli, de faptul că uneori merită să o iei de la zero… Mulți se tem de asta și nu riscă, dar altfel nu ai cum să înțelegi ce-ți poate oferi viața!
Îți mai amintești ziua în care ai aflat că vei deveni tătic? Dar cea în care Luiza a venit pe lume? Ce emoții ți-au rămas în memorie?
Eu sunt persoana care ține minte foarte bine toate evenimentele importante, mai ales acela când am aflat că voi deveni tătic! Ziua de 11 martie deja e istorică pentru mine. Cu 6 zile înainte de ziua mea a venit pe lume fetița noastră adorabilă pe nume Luiza. Este cel mai mare cadou din viața mea. Îi mulțumesc din suflet soției mele pe care o iubesc enorm de mult. Suntem cei mai fericiți și împliniți părinți din lume! Sunt emoții de nedescris… Anume atunci am simțit ce poate aduce dragostea când două persoane se iubesc cu adevărat, iar cea mai mare bogăție este familia.
Ce activități vă plac cel mai mult și cum decurge, de fapt, rutina voastră zilnică?
Sunt foarte multe activități și, pentru că ambii suntem la primul copil, practic am învățat împreună cum să devenim părinți responsabili și grijulii! Eu sunt foarte fericit că sunt alături de ea și de familie iar dacă nu era această pandemie, lucrurile nu erau să fie așa… Am văzut practic cum crește Luiza în fața ochilor, cum a făcut primii pași, cum a spus pentru prima dată Mama și Tati, cum a început să fredoneze piesele mele... Toate aceste lucruri sunt unice și ele nu se vor mai repeta, rămân doar în amintirea și imaginația noastră. Mulțumesc bunului Dumnezeu pentru astfel de momente!
Luiza a fost vreodată la Chișinău? Apropo, s-a născut aici sau la București?
Luiza s-a născut la București și e bucureșteancă. La Chișinău a fost o singură dată în vizită la bunici, pe când avea 9 luni. Bunicile se topesc după ea și o iubesc enorm. Era foarte așteptată. Sigur că au mai venit și ele la noi la București. Sperăm să mai revenim până la finele anului în Moldova, dar vedem cum va fi cu restricțiile…
Cum împărțiți cu soția educația Luizei?
La noi practic este cam în echilibru, deci când soția este ocupată cu jobul, eu sunt implicat 100% cu fetița, și invers, când eu sunt plecat, Angela se implică. Sunt unele lucruri care deja le facem din deprindere… Spre exemplu, la băiță merge neapărat cu tati, seara adoarme doar cu mami, în timpul zilei cu tati. Plimbările le împărțim: uneori merge cu tati, alteori cu mami. Copiii în general necesită foarte multă investiție și timp. Tot timpul ai ceva de făcut, deci viața devine mult mai activă și dinamică!
Ce face sau spune fiica ta și te topești imediat?
Sunt foarte multe cuvinte pe care le spune și fiecare din ele cumva mă amuză, dar totodată mă face fericit. Uite recent i-am spus să repete numele meu de familie Stribițchi. Vă dați seama că e cam complicat, pentru că sunt multe consoane, dar ea a repetat în felul său… Am râs foarte tare! Dar, evident că cuvântul care mă face să mă topesc e atunci când spune Tatiiii, mai ales atunci când sun la ușă și intru în casă. E ceva extraordinar să auzi asta. Îmi umple sufletul de bucurie!
Am văzut-o nu o singură dată pe fata tatei dansând și cântând. Va deveni oare și ea artistă?
Foarte mulți din prietenii noștri ne zic că seamănă cu mine! Dar am observat că îi place foarte tare muzica și chiar a început deja să fredoneze atunci când răsună muzica în casă. Are și piesele ei preferate și nu ascultă orice… Luiza are gusturi foarte rafinate. Eu cred că a moștenit auzul muzical de la mine. Pe viitor, dacă o să-i placă foarte tare muzica, am să mă implic serios în promovarea ei, dar până atunci vreau să aibă o copilărie fericită și împlinită.
Anul 2020 este unul diferit. Cum a fost pentru voi perioada de carantină și cum vă descurcați în aceste vremuri deloc ușoare?
Anul 2020 cred că deja este istoric pentru omenire, chiar dacă credeam la început că e anul șobolanului, adică anul meu și va fi unul super. Dar, s-a dovedit a fi un an complicat mai mult la nivel psihologic: tot ce vedem în fiecare zi, ce se petrece, care e situația, la ce să ne mai așteptăm... Fiind o persoană din industria muzicii, am simțit cât de mult a fost afectată această sferă. Pe de altă parte însă mă bucur mult că am fost mai mult timp acasă alături de familia mea și am savurat din educația și activitățile zilnice. În concluzie, este și ceva bun în asta! Sper foarte mult ca acest an să fie o lecție bună pentru întreaga omenire și ca în 2021 să revenim la normal. Eu vreau să cred că totul va fi bine și sunt convins că vom reuși!
