Victoria Gribiniuc este absolventa Universității "Ion Creanga" facultatea Logopedie și Psihologie. Este angajată în câmpul muncii din 2006 la "Lăstăraș" și activează ca logopedic de 10 ani. Totodată practică activitățile recuperatorii la domiciliu. În interviu acordat ne va explica despre tulburările de vorbire a copiilor, cauzele și cum putem ajuta copilul.
Ce reprezintă tulburările de limbaj la copil?
Tulburările de limbaj reprezintă orice abatere de la norma ce apare în perioada de achiziționare și dezvoltare a limbajului fiind de origine organică (leziuni sau disfuncții ale sistemului nervos central, mai simplu pe creier sau măduva spinării), funcțională (se are în vedere imaturitatea aparatului articulator, adica de vorbire, psihologică, fiind cauzate de unele probleme ce vin din interiorul copilului - nervozitate, sensibilitate, frica și de origine educațională - iresponsabilitate din partea parintilor de orice natură.
Care sunt motivele care duc la probleme de vorbire?
Tulburările de vorbire pot fi cauzate de traumele mamei în timpul sarcinei. Aici se are în vedere lovituri asupra abdomenului mamei și traume psihologice ale mamei de lunga durată, incompatibilitatea RH-lui mamei cu al fătului, carentele alimentare ale mamei, alcoolul, infecțiile din timpul sarcinii sau de până la sarcină.
Al doilea grup de cauze care conduc la tulburari de vorbire se pot întâmpla în timpul nașterii: leziuni ale sistemului nervos central, asfixia sau traumele fătului.
Al treilea grup sunt cele de după naștere în timpul supravegherii copilului și anume leziuni ale sistemului nervos cental, leziuni ale aparatului verbal, boli infecțioase, intoxicarea cu substanțe chimice, tulburări ale proceselor psihice, precum atenția, reprezentarea, memoria.
Cum pot părinții să-și ajute copilul cu problem de vorbire?
În primul rand, părintele trebuie sa fie activ în viața copilului prin ai comunica, corecta, explica tot ce se află în jurul lui. Să aibă o explicație logică și inteligibilă. În familie trebuie de pus accent pe vorbirea clară, liniștită, rară pentru ca copilul să aibă un exemplu model, fiindcă el ne copie întru totul,
Aș propune niște exerciții destul de simple care ar putea stimula vorbirea bebelușlui: lovirea cu degetele în diverse suprafețe, precum oglinda, lemn, sticlă, perete. Imitarea bebelușului atunci cind gingurește, silabisește. Mămica îi poate cânta vocalele, bătăi din palme ritmice, concomitent cu rostirea silabelor. Emiterea animalelor, insectelor, păsărilor. Și să nu uităm de cîntece inainte de somn.
Un rol deosebit atât în dezvoltarea limbajului cât și dezvoltarea psihica le revin și poveștilor. Citiți în fiecare seară câte o poveste cu schimbări de tonalitate în voce.
Când ar trebui părinții să se îngrijoreze și să apeleze un logoped?
Dragi mămici nu vă alarmați, deoarece consoanele R, Ș, J sunt greu de pronunțat și aparatul articulator încă nu este pregătit pentru așa tip de pronunție la așa vârstă fragedă. Pe de altă parte mă bucur că părinții sunt îngrijorați de dezvoltarea copiilor și e bine că apelează la un specialist. Aceasta demonstreaza că suntem în dezvoltare.
În lectura de specialitate este scris că la vârstă de patru ani aparatul articulator este deja pregătit să pronunțe, articuleze orice sunet. Și eu sunt de acord. Însă sunt copii care la trei ani încă nu leagă propoziții simple gen: da mama, apă, hai nani, mergem afară sau uța- uța, în acest caz trebuie să apeleze un specialist.
În ce constă o sesiune de terapie a vorbirii?
Sesiunile sau activitățile de recuperare a tulburărilor de limbaj constă în dezvoltarea, activizarea aparatului articulator prin exerciții specifice vârstei și diagnozei. Neapărat dezvoltarea auzului fonatic printre o serie de exerciții. Dezvoltarea motricității fine și generale (mobilității degetelor și întregului corp).Dezvoltarea respirației nonverbale și verbală, adică în timpul vorbirii. Dezvoltarea corelației între imagine gândire și vorbire. Corectarea sunetului propriu-zis și introducerea lui în cuvine, iar apoi în propoziții.
În cât timp se pot corecta probleme de vorbire a copiilor?
Este stabilită diagnoza și terapia programată, însă totul depinde de ritmul de dezvoltare al fiecărui copil. Un copil poate să-și corecteze vorbirea în două luni, altul în șase luni. Aceasta în cazul cînd copilul nu poate pronunța grupuri de consoane, adică cea mai ușoară tulburare ce vorbire. Dar în cazuri mai grele se poate ajunge la ani.
La ce pot duce tulburările necorectate?
Copii cu tulburări de vorbire necorectate devin neîncrezuți în sine, timizi, apare un fenomen de stres în timpul comunicării, frica de a comunica. Incapacitatea de a rezolva problemele apărute sau le rezolva la nivelul dezvoltării sale. În perioada școlară apare disgrafia și dislexia. De aici se declanșează refuzul de a frecventa școala, se amplifică și generează agresivitatea, își pierde interesul de învatare și desigur se instalează o stare de izolare față de ceilalți copii.
Sursa: Mamaplus.md
