Mâinile murdare, consumul de apă și alimente crude, utilizarea obiectelor personale străine, cu alte cuvinte nerespectarea normelor sanitare și igienice standard conduc la o boală deosebit de neplăcută, și anume dizenteria. Din păcate, este greu să ne protejăm pe noi și mai ales pe copii de această boală. Atunci când infectarea a avut loc, trebuie să vă adresați de urgență medicului! Cum să recunoaștem dizenteria, care sunt simptomele bolii și cum să ne tratăm corect ne-a povestit medicul infecționist de categorie superioară Ivan Vaculin.
Ivan, ce boală este dizenteria?
Dizenteria este o boală infectocontagioasă provocată de infecția cu Shigella. Ea afectează zona inferioară a intestinului gros: la momentul infectării are loc o deformare fibrozo-necrotică a pereților intestinului, iar ca urmare apare intoxicația și dezechilibrul electrolitic.
Cum are loc infectarea cu dizenterie?
Agentul patogen al dizenteriei este reprezentat de o grupă de enterobacterii – Shigella. Ele sunt statice în mediul extern, trăiesc destul de mult timp în apă, sol, pietriș, produsele alimentare, sunt rezistente la temperaturile scăzute, însă nu suportă deloc temperaturile ridicate, iar în timpul fierberii se distrug. Principalul purtător al bolii est omul infectat cu Shigella, acesta este periculos pentru alți oameni din primele zile de dezvoltare a bolii. Focare de dizenterie apar în special vara și toamna.
Căile de transmitere a dizenteriei:
- fecal-orală;
- prin intermediul apei (aici intră și frecventarea piscinelor, și scăldatul în lacuri naturale, și apa care nu a fost fiartă);
- habituală (veselă, jucării, mâini murdare, lenjerie).
Cum decurge dizenteria, are aceasta diferite tipuri și forme?
Boala decurge în mod diferit. Ea poate lua atât forme acute, cât și cronice, recidivante și permanente. Cel mai simplu caz este forma tipică. Ea poate decurge în formă ușoară, medie și complicată. Cea mai periculoasă este însă forma atipică, pentru că oferă un tablou difuz sau hipertoxic.
Cum să deosebim dizenteria de o infecție enterovirală?
Totul depinde de tabloul clinic și particularitățile acesteia. Cât privește primele simptome, acestea nu sunt numeroase, dar se deosebesc semnificativ de cele ale enterovirusului. La copii primele semne de boală apar în ziua a doua sau chiar a treia, în formă destul de acută. Se pot observa: o stare generală de rău, creșterea temperaturii de la 37 până la 40 de grade Celsius, vomă și grețuri. Scaunul lichid poate ajunge la până 19 ori pe zi, având o culoare neobișnuită: verde cu sânge și mucus. Copilul poate crede că trebuie să meargă la WC, dar poate fi vorba doar despre o dorință falsă de a defeca. Se aude un huruit în burtă, și anume în intestinul gros.
În cazuri complicate, la aceste simptome se adaugă: tahicardia, hipotonia, modificarea culorii tegumentelor până la albastru-vinețiu, convulsii. Dacă vorbim despre copii de până la un an, dizenteria poate indica prezența altor boli grave, despre care părinții nici nu au bănuit. De exemplu, aceasta apare pe fundalul rahitismului, anemiei hemolitice, diatezei. Se întâmplă că micuții hrăniți artificial să se îmbolnăvească de dizenterie.
De ce este periculoasă această boală?
Pericolul constă în faptul că în procesul defecației frecvente organismul copilului pierde o cantitate foarte mare de apă și săruri. Ca rezultat, are loc deshidratarea organismului. Adresarea întârziată la medic poate complica evoluția bolii. Pe fonul dizenteriei pot apărea astfel de boli secundare ca anemia, avitaminoza, pneumonia, otita, insuficiența cardiacă, magacolon toxic, prolapsul rectal, perforarea intestinului gros, peritonita, insuficiența renală, șocul toxic. Foarte rar, dar pot exista și cazuri letale.
Care sunt particularitățile diagnosticării dizenteriei?
Dacă ați observat semnele dizenteriei, trebuie să vă adresați imediat infecționistului sau pediatrului. Medicul va efectua examenul copilului, va examina tabloul evoluției bolii. Va prescrie și următoarele analize: investigația bacteriologică a maselor fecale și a vomei, analiza serologică a sângelui, rectoromanoscopia. Este posibil să recomande și analize suplimentare, pentru a exclude alte boli, care pot avea simptome asemănătoare, de exemplu, colită, gastroenterită, enterocolită, salmoneloză, amebiază, enteropatie exudativă.
În ce condiții decurge tratamentul dizenteriei? Spitalizarea este obligatorie?
Această boală poate fi tratată atât acasă, cât și în condiții de spital. Totul depinde, în primul rând, de părerea medicului, precum și de gravitatea și evoluția bolii. La fel, este importantă și gradul de periculozitate a bolii.
Spitalizarea este obligatorie în cazul în care copilul prezintă o formă gravă de dizenterie și atunci când aceasta se manifestă pe fonul altor boli. Este categoric interzis ca acești copii să fie tratați acasă. În plus, în condiții casnice este mult mai greu să prevenim extinderea infecției. Nu trebuie să vă temeți de spital, pentru că acolo micuțul se va afla sub supraveghere medicală 24 de ore din 24.
Câte zile durează tratamentul?
Tratamentul durează până la 9 zile. În primele zile este obligatoriu regimul la pat, consumul sporit de lichide și mese dese, la fiecare 2-3 ore.
Se administrează următoarele medicamente:
- antibacteriene;
- antibiotice din grupa penicilinei (optime pentru copii);
- enterosorbenți, pentru a curăța organismul copilului de toxine;
- enzime (pentru că este afectat și sistemul digestiv).
Vreau să menționez de la bun început că această cură de medicamente nu înseamnă sfârșitul tratamentului. Urmează o perioadă îndelungată de restabilire a florei organismului și îndepărtare a dizbacteriozei. Tratamentul se consideră încheiat doar după restabilirea sută la sută a microflorei, prin intermediul medicamentelor și dietei.
Cum să protejăm copilul de dizenterie?
Foarte simplu! Trebuie să învățăm copilul să respecte regulile standard de igienă intimă. Spălatul mâinilor înainte de masă, după masă și, desigur, după fiecare vizită la baie.
Și părinții nu trebuie să uite anumite reguli legate nu doar de igiena intimă, ci și de igiena alimentației, pentru că fructele nespălate și gustările în locuri publice doar sporesc riscul de infectare du dizenterie.
Rețineți: În cazul infectării, copilul trebuie izolat de alți copii. Tratamentul este mai bine să fie efectuat în spital. Persoanele apropiate trebuie să aibă mare grijă la curățenie și să efectueze dezinfectarea hainelor micuțului, iar după fiecare contract cu el să se spele pe mâini cu săpun. Copilul va fi primit înapoi în colectivități doar după ce medicul eliberează un certificat privind însănătoșirea completă.
A pregătit Cristina Scripnic
